TELECINEMATECA s. f. 1. Arhiva de filme a televiziunii. 2. Emisiune de televiziune in care se prezinta filme artistice din telecinemateca (1). – Din fr. telecinematheque.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

EPISOD ~oade n. 1) Actiune secundara intr-o opera artistica (film, piesa, roman etc.) menita sa varieze expunerea. 2) Intamplare de mica importanta din viata unui om. /<fr. episode

HORROR [HORAR] s. n. gen artistic (film, roman) care starneste groaza. (< engl. horror)

PRODUCTIE s. f. 1. activitate sociala in care oamenii, reciproc legati prin raporturi economice, produc bunuri materiale. ◊ compartiment intr-o intreprindere care se ocupa de aspectele organizatorice, economice si administrative ale productiei (1). 2. rezultatul productiei (1); totalitatea produselor obtinute in procesul muncii intr-o perioada de timp si intr-un anumit sector. 3. lucrare, creatie, opera. ◊ creare a unui film; realizarea lui materiala; filmul insusi. 4. manifestare artistica organizata la sfarsitul unui an scolar. (< fr. production)

TRAMA ~e f. livr. 1) Fir de matase obtinut prin rasucirea mai multor fire si intrebuintat ca batatura. 2) Subiectul unei lucrari artistice (piesa de teatru, film, opera etc.). 3) fig. Actiune dusmanoasa, pusa la cale in taina; uneltire; intriga. /<fr. trame

TELEFILM, telefilme, s. n. Film documentar, de desen animat sau artistic realizat pentru televiziune. – Din fr. telefilm.

TELEfilm s.n. film documentar, de desen animat sau artistic, realizat pentru televiziune. [< fr. telefilm].

DUBLA s.f. 1. Varianta a fiecarui cadru dintr-un film care, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor, se turneaza de mai multe ori. 2. Minge dubla. V. dublu (3) [in DN]. ♦ (Echit.) Saritura dubla. ♦ (La scrima) dubla lovitura. [< fr. double].

STILIZATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care stilizeaza un text. ◊ (depr.) scriitor lipsit de originalitate. 2. desenator, in productia filmului de animatie, specializat in executarea retusului artistic al tipajelor. (dupa engl. styliser)

NOUVELLE VAGUE [Pron.: nuvel vag] loc. s. denumire data unui grup de cineasti francezi, ale caror filme se caracterizeaza prin afisarea ostentativa a mesajului artistic nonconformist. (< fr. la nouvelle-vague, noul val)

PRODUCATOR, -OARE, producatori, -oare, adj., s. 1. Adj. Care produce ceva, care da nastere la ceva. 2. S. m. si f. Persoana care prin munca sa, produce bunuri materiale, valori stiintifice sau artistice. 3. S. m. Persoana sau societate care asigura finantarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ator (dupa fr. producteur).

MONTAJ s.n. 1. Montare. 2. Combinare a unor scene de film intr-o succesiune naturala pentru a forma un tot artistic. ◊ Montaj radiofonic = combinarea intr-o ordine logica, succesiva a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o piesa sau dintr-o opera literara etc. in vederea unei transmisiuni radiofonice; montaj de versuri = combinare de diverse poezii. 3. (In pictura, grafica, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compozitie cu scopul de a obtine un nou ansamblu; (concr.) ansamblu astfel realizat. 4. Sistem, formatie care rezulta din montarea unor piese, a unor mecanisme etc. ♦ Sistem de montare. [< fr. montage].

LANCASTER [lænkəstər], Burt (pe numele adevarat Stephen Burton Lancaster) (1913-1994), actor american de teatru si film. A debutat in 1946 in filmul „Ucigasii”. Aspectul atletic si zambetul fermecator, la care se adauga o mare expresivitate artistica, il consacra ca vedeta in aproape in toate genurile de film, de la cele de suspans si de aventura („Vera Cruz”, „Profesionistii”), pana la drame psihologice („Omul care aduce ploaia”, „Trapez”, „Aeroportul”, „Ghepardul”, „Grup de familie intr-un interior”, „Pasararul din Alcatraz”). Roluri in seriale TV („Moise”, „Marco Polo”, „Logodnicii”). Premiul Oscar: 1960 („Elmer Gantry”).

DUBLA s. f. 1. varianta a fiecarui cadru dintr-un film, care se turneaza de mai multe ori, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor. 2. minge dubla. ◊ (echit.) saritura dubla. ◊ (scrima) dubla lovitura. 3. (la unele jocuri cu zaruri) caderea aceluiasi numar de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

HAPPENING [HEPNING] s. n. 1. spectacol improvizat care presupune o participare activa a publicului, urmarindu-se o creatie artistica spontana. 2. miscare artistica bazata pe interferenta intre mai multe forme de arta (teatru, plastica, muzica, film, fotografie etc.), urmarind anularea distantei dintre realitate si arta. (< amer. happening)

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

film ~e n. 1) Ansamblu de imagini fotografice succesive, cu subiect comun, inregistrate pe o pelicula si reproduse pe ecran. ~ artistic. 2) Banda pe care s-a inregistrat o lucrare cinematografica. 3) Pelicula folosita in fotografie. /<fr. film

ANDERSON [ændrsnə], Lindsay (1923-1994), regizor britanic. A innoit teatrul si filmul englezesc, fiind reprezentant al „tinerilor furiosi” ai anilor ’60; principal teoretician al miscarii „Free cinema”, caracterizata prin anticonformismul viziunii artistice („Viata sportiva”, „Daca ...”, „Oh, norocosule!”).

COCTEAU [cotco], Jean (1889-1963), scriitor, eseist, cineast, pictor francez. Participant la toate miscarile artistice si literare de avangarda. Versuri („Capul Bunei Sperante”, „Recviemul”), proza (romanul „Copiii teribili”), drame („Vocea umana”, „Masina infernala”, „Parintii teribili”), filme („Singele unui poet”, „Testamentul lui Orfeu”), eseuri.

CREATIE, creatii, s. f. Actiunea de a crea opere artistice, stiintifice etc.; (concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, opera creata. ♦ Interpretare (cu maiestrie) a unui rol intr-o piesa de teatru, intr-un film. [Pr.: cre-a-. – Var.: (inv.) creatiune s. f.] – Din fr. creation, lat. creatio, -onis.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.