BIBLIOFILM, bibliofilme, s. n. Copie a unui text (pretios), executata pe film fotografic. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliofilm.

REVELA, revelez, vb. I. 1. Tr. si refl. A (se) dezvalui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.

CLISEU, clisee, s. n. 1. Imagine fotografica negativa (pe pelicula de film sau pe sticla) obtinuta in camera obscura si dupa care se face reproducerea fotografica; p. ext. placa sau film fotografic impresionat, developat si fixat. 2. (Tipogr.) Plansa de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimata. 3. Fig. Formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon. – Din fr. cliche.

SOLARIZARE, solarizari, s. f. Supraexpunere puternica a unei placi sau a unui film fotografic. – Dupa fr. solarisation.

A IMPRESIONA ~ez tranz. 1) (persoane) A supune unei impresii vii; a face sa traiasca anumite emotii. 2) A actiona asupra unei placi sau a unui film fotografic cu ajutorul luminii, pentru a obtine imagini. [Sil. im-pre-si-o-] /<fr. impressionner

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

IMPRESIONA vb. I. tr. 1. A produce o vie expresie; a emotiona. 2. (Despre lumina) A actiona asupra stratului sensibil al unei placi sau al unui film fotografic. [Pron. -si-o-. / < fr. impressionner].

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

IMPRESIONA vb. tr. 1. a produce o vie impresie; a emotiona. 2. (despre lumina) a actiona asupra stratului sensibil al unei placi, al unui film fotografic. (< fr. impressionner)

MICROFILM s. f. film fotografic pentru reproducerea la scara redusa a documentelor, a unor pagini de carte etc. ◊ (inform.) suport fotografic de informatii; microfisa. (< fr., engl. microfilm, germ. Mikrofilm)

RADIOGRAFIE (‹ fr.) s. f. Inregistrarea pe film fotografic special a imaginii structurale a unui obiect obtinuta cu ajutorul radiatiilor γ sau X (roentgen). In medicina, r. se utilizeaza pentru examinarea organelor profunde (plamani, oase, inima, tub digestiv, rinichi etc.). In domeniul tehnic, r. se aplica la controlul calitatii sudurilor, pieselor turnate, precum si in cercetarea stiintifica; radiograma (2). ♦ (Concr.) Fotografie obtinuta cu ajutorul acestor radiatii.

CELULOID s. n. Materie solida, incolora, uneori transparenta, lucioasa, flexibila si plastica, usor inflamabila, obtinuta din nitroceluloza si camfor, folosita la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor si a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloid.

EMULSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din doua lichide insolubile unul in celalalt. ♦ Strat sensibil la actiunea luminii, depus pe placile si pe filmele fotografice. – Din fr. emulsion.

OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat in scopul micsorarii sectiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumina printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avand drept scop sa opreasca sau sa permita caderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

MICROFILM, microfilme, s. n. film fotografic pe care sunt copiate documente sau carti la o scara foarte mica, obtinandu-se o mare economie de spatiu. – Din fr. microfilm, germ. Mikrofilm.

TANC, tancuri, s. n. 1. Masina de lupta blindata, inzestrata cu tunuri, mitraliere etc. instalate in turela si in partea din fata a vehiculului, cu rotile montate pe senile, care poate strabate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tabla sau din otel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul inzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = nava folosita la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit in mine, cu capacitatea de o tona. 3. (Fot.) Cutie de plastic de constructie speciala, in care se developeaza filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

DIAFILM, diafilme, s. n. film fotografic care cuprinde o succesiune de diapozitive pe o tema data si care poate fi proiectat pe un ecran. [Pr.: di-a-] – Din rus. diafilm.

DIAFILM ~e n. film fotografic care cuprinde o serie de diapozitive (insotite de text explicativ) ce se proiecteaza pe ecran cu ajutorul unui aparat mic, portativ. [Sil. di-a-] /<rus. diafilm

EMULSIE ~i f. 1) Amestec dispers din doua lichide insolubile unul in celalalt. ~ de ulei in apa. 2) Strat fotosensibil de pe hartia sau filmele fotografice. [G.-D. emulsiei; Sil. -si-e] /<fr. emulsion

MICROFILM ~e n. film fotografic pe care sunt reproduse, la scara mica, documente, carti, manuscrise. /<fr. microfilm, germ. Mikrofilm

OBTURATOR ~oare n. Dispozitiv sau piesa pentru obturatia unei deschizaturi. ◊ ~ fotografic dispozitiv al unui aparat de fotografiat care nu permite luminii sa cada pe placa sau pe filmul fotografic. /<fr. obturateur

PANCROMATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre placile si filmele fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului vizibil. /<fr. panchromatique

filmPAC s.n. Pachet de filme fotografice plane, introdus intr-o caseta speciala care se poate adapta la un aparat fotografic. [< germ. filmpack].

SOLARIZARE s.f. 1. Scaderea sau inhibarea intensitatii procesului de fotosinteza, datorita intensitatii prea mari a luminii. 2. Fenomen datorit actiunii prea puternice a luminii in stratul fotosensibil al placilor si filmelor fotografice; solarizatie. [Dupa fr. solarisation].

CLISEU s.n. 1. Placa (film) fotografica impresionata de lumina, care constituie proba negativa a unei fotografii. 2. Plansa care contine copia unui text sau a unei figuri si care serveste pentru imprimare. 3. (Fig.) Fraza banala, expresie stereotipa, folosita in anumite ocazii; tema, motiv, viziune estetica uzata in urma unei frecvente intrebuintari; sablon. [Pl. -see (pron. -se-e). / < fr. cliche].

OBTURATOR, -OARE adj. Care acopera, inchide, obtureaza. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obtureaza (o conducta, o deschizatura etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care opreste sau permite caderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].

CLISEU s. n. 1. placa (film) fotografica impresionata de lumina, proba negativa a unei fotografii. 2. plansa, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare. 3. (fig.) fraza banala, expresie stereotipa; sablon. (< fr. cliche)

filmPAC s. n. pachet de filme fotografice plane, introdus intr-o caseta speciala care se poate adapta la un aparat fotografic. (< germ. filmpack, engl. film-pack)

SOLARIZARE s. f. 1. scadere, inhibare a sensibilitatii procesului de fotosinteza, datorita intensitatii prea mari a luminii. 2. fenomen datorat actiunii prea puternice a luminii in stratul fotosensibil al placilor si filmelor fotografice in timpul developarii; solarizatie. (dupa fr. solarisation)

TANC s. n. 1. autovehicul de lupta blindat si inarmat puternic, cu rotile pe senile. 2. rezervor, din tabla de otel, etans, pentru diferite lichide. 3. vagonet metalic de o tona. 4. cutie de plastic speciala in care se developeaza filme fotografice; doza² (3). (< fr., engl. tank, germ. Tank)

CELULOID (‹ fr. {i}; {s} lat. cellula „camaruta” + gr. eidos „aspect”) s. n. Material termoplastic, solid, lucios, flexibil, usor inflamabil, obtinut din nitroceluloza si camfor, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor etc. Este primul material plastic fabricat, in 1870, de chimistul american J.W. Hyatt.

CELULOID s. m. Materie solida, incolora, uneori transparenta, lucioasa, flexibila si plastica, usor inflamabila, obtinuta din camfor si azotat de celuloza, folosita la fabricarea filmelor fotografice si a unor obiecte uzuale. – Fr. celluloid.

SAPONINA (‹ fr.; {s} lat. sapon „sapun”) s. f. Substanta de origine vegetala care, in contact cu apa, formeaza o spuma abundenta si persistenta. Prezenta in cantitati mari in arborele tropical Quillaja saponaria dar si in numeroase alte plante, s. este folosita la fabricarea cosmeticelor, a bauturilor (ca agenti de spumare) si a filmelor fotografice, in ind. miniera si in medicina. Substantele spumogene s. steroide constituie materia prima pentru obtinerea hormonilor steroizi. Unele s. sunt toxice, afectand sistemul c************r (ex. digitalina), altele au proprietati antifungice si antibacteriene, scad cantitatea de colesterol din sange si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

A EXPUNE expun tranz. 1) (ganduri, idei, conceptii etc.) A reda prin cuvinte sau in scris. 2) (obiecte) A prezenta in fata publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei actiuni. 4) (filme, placi fotografice) A supune actiunii luminii pentru a obtine un cliseu sau o fotografie. 5) A face sa se expuna. /<lat. exponere

NEGATIV, -A adj. 1. (op. pozitiv) Care neaga, care tagaduieste ceva. 2. Care reprezinta o negatie. ♦ (Log.; despre judecati) Care enunta lipsa apartenentei insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decat zero. // s.n. 1. Imagine obtinuta prin expunerea la lumina, developarea si fixarea unei varietati de material fotografic fotosensibil, caracterizata prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hartie fotografica, placa, film care contine o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Litera alba pe fond inchis. [< lat. negativus, cf. fr. negatif].

BIBLIOfilm s.n. Copie fotografica pe film cu banda ingusta a unui text. [< fr. biliofilm].

BIBLIOfilm s. n. copie fotografica pe film cu banda ingusta a unui text. (< fr. bibliofilm)

BIBLIOfilm, bibliofilme, s. n. Copie fotografica pe film cu banda ingusta a unui text (pretios). [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliofilm.

NEGATIV, -A, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprima o negare sau un refuz, care neaga ceva. 2. Lipsit de insusiri bune, de calitati, rau; care produce rau, care este periculos. 3. (Despre numere, marimi scalare etc.) Care este mai mic decat zero (sau egal cu zero); care se noteaza in scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografica obtinuta pe un material (film, hartie etc.), la care distributia luminii si a umbrei este inversa in raport cu cea reala; p. ext. placa, film, sau hartie fotografica pe care s-a obtinut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

EXPUNE, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).

ELECTROCARDIOGRAF, electrocardiografe, s. n. Aparat cu ajutorul caruia se executa electrocardiogramele, inregistrandu-le pe hartie fotografica sau pe film. [Pr.: -di-o-] – Din fr. electrocardiographe, germ. Elektrokardiograph.

PROFUNZIME s.f. Adancime; profunditate. ◊ Profunzime de camp = intervalul spatial in care se poate gasi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic sa fie clara. [< profund + -ime].

PROFUNZIME s. f. adancime; profunditate. ♦ ~ de camp = intervalul spatial in care se poate gasi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic sa fie clara. (< profund + -ime)

BROMURI (‹ fr. {i}) s. f. Saruri ale acidului bromhidric. Bromura de potasiu = sare de potasiu a acidului bromhidric (KBr), cristalizata, incolora, solubila in apa, intrebuintata drept calmant in medicina. Bromura de argint = sare de argint a acidului bromhidric (AgBr), cristalizata alba-galbuie, solubila in amoniac, intrebuintata la obtinerea emulsiilor gelatinoase pentru placile, filmele si hirtiile fotografice.

ANTIHALO, s. n. Pelicula de lac sau de gelatina colorata care acopera un film sau o placa fotografica, impiedicand formarea efectului halo. – Din fr. antihalo

PELICULA, pelicule, s. f. 1. Banda subtire si flexibila de celuloid sau din alt material sintetic, acoperita cu un strat de substanta fotosensibila, intrebuintata in industria fotografica si in cinematografie; film. 2. Strat subtire dintr-o anumita substanta depus pe suprafata altei substante. 3. Membrana foarte subtire. – Din fr. pellicule.

DEVELOPAT, -A, developati, -te, adj. (Despre filme, placi sau hartie fotografica) Tratat cu un reactiv chimic, dupa expunere, pentru a face sa apara imaginea. – V. developa.

ANTIHALO, antihalouri, s. n. Pelicula de lac sau de gelatina colorata care acopera un film sau o placa fotografica, impiedicand producerea efectului halo. – Din fr. antihalo

EXPONOMETRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumina a unui film sau a unei placi fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemetre.

DEVELOPA, developez, vb. I. Tranz. A trata cu un reactiv chimic un film, o placa sau hartie fotografica care au fost expuse, pentru a face sa apara imaginea. ♦ A face sa apara (prin diverse procedee) semnele scrise cu cerneala simpatica. – Din fr. developper.

DIAPOZITIV, diapozitive, s. n. Imagine fotografica pozitiva realizata pe un film sau pe o placa transparenta, care este apoi proiectata pe un ecran, cu ajutorul diascopului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapositive.

EXPONOMETRU s.n. Instrument pentru stabilirea duratei de expunere la lumina a unui film sau a unei placi fotografice; expozometru. [Cf. germ. Exponometer].

RADIOGRAFIE s. f. 1. inregistrare pe un film sau pe o placa fotografica a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obtinuta. 2. analiza a unui text in scopul decoperirii unor particularitati intime, care n-au fost puse suficient in evidenta. (< fr. radiographie)

IMPRESIONA, impresionez, vb. I. Tranz. 1. A produce o impresie puternica asupra cuiva; a emotiona, a misca. 2. (Despre lumina) A actiona asupra substantei sensibile de pe o placa, de pe un film sau de pe o hartie fotografica, dand nastere unui proces chimic datorita caruia se inregistreaza o imagine. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionner.

film ~e n. 1) Ansamblu de imagini fotografice succesive, cu subiect comun, inregistrate pe o pelicula si reproduse pe ecran. ~ artistic. 2) Banda pe care s-a inregistrat o lucrare cinematografica. 3) Pelicula folosita in fotografie. /<fr. film

film s.n. 1. Pelicula subtire, flexibila si transparenta, de celuloid, acoperita cu un strat de material fotosensibil, folosita in fotografie, radiografie etc. ♦ Banda folosita pentru inregistrarea si reproducerea pe ecran a imaginilor; pelicula. 2. Arta cinematografica. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid intins pe suprafata unui corp solid sau lichid. // (In forma filmo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) pelicula fotografica”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].

VIZIONEZA s.f. Aparat optic pentru examinat cliseele fotografice de format mic, diapozitivele ori filmele pentru montaj. [Pron. -zi-o-. / < fr. visionneuse].

VIZIONEZA s. f. aparat optic pentru examinat cliseele fotografice de format mic, diapozitivele ori filmele pentru montaj. (< fr. visionneuse)

FOTOGENIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care poseda o aparenta placuta pe fotografie sau in film. Actor ~. 2) Care impresioneaza bine o placa fotografica. Claritate ~ca. /<fr. photogenique

FOTOGRAFIE s. f. 1. arta si tehnica fotografierii. 2. imagine fixata pe hartie fotografica; foto². ♦ ~ de platou = fotografie in timpul realizarii filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etc. (< fr. photographie)

CINEMATOGRAFIE, cinematografii, s. f. Tehnica si arta inregistrarii fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special si a reproducerii lor prin proiectare luminoasa pe un ecran, astfel incat sa dea iluzia miscarii si a vietii; industrie producatoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinematographie.

PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

CONTRATIP s.n. Reproducere a unei imagini fotografice obtinute prin fotografierea acestei imagini. ♦ Copie negativa a unui film obtinuta dupa un pozitiv intermediar in scop de multiplicare sau pentru conservarea originalului. [< fr. contretype].

LUMITIP s. n. masina de cules fotografic care permite culegerea de texte in caractere tipografice pe film. (< fr. lumitype)

fotografic, -A, fotografici, -ce, adj. Care tine de fotografie, privitor la fotografie; care serveste pentru a fotografia. ◊ Hartie fotografica = hartie speciala acoperita cu un strat sensibil la actiunea radiatiilor luminoase, pe care se obtin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor. Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragma, obturator, declansator, camera obscura, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul caruia se fotografiaza. ♦ Obtinut pe cale fotografica. – Din fr. photographique.

FOTOGENIC, -A adj. Care poate impresiona bine o placa fotografica. ♦ (Despre oameni) Care poate fi reprodus in mod avantajos in fotografie sau in film. [< fr. photogenique].

FOTOGENIC, -A adj. 1. referitor la efectele chimice ale luminii. 2. care impresioneaza bine placa fotografica; (despre oameni) care poate fi reprodus in mod avantajos in fotografie sau in film. (< fr. photogenique)

FOTOGENIC, -A, fotogenici, -ce, adj. Care impresioneaza bine placa fotografica. ♦ (Despre oameni) Care are calitati potrivite pentru a fi reproduse in mod avantajos in fotografie sau in film. – Din fr. photogenique.

FOTOGRAFIE, fotografii, 1. Imagine pozitiva a unei fiinte, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixata pe hartie fotografica si obtinuta prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.: in sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executata in timpul realizarii unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.

film, filme, s. n. 1. Banda flexibila de celuloid, transparenta si subtire, acoperita cu un strat de material sensibil la actiunea luminii, pe care se formeaza o imagine fotografica si care se foloseste in fotografie, in radiografie etc. ♦ (Cin.) Pelicula lunga pe care sunt inregistrate pe cale fotografica si in momente succesive imagini statice sau in miscare, precum si sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de arta constand din realizarea si proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creatie cinematografica. 3. Strat subtire dintr-un material lichid, solid sau gazos, intins pe suprafata unui obiect solid sau lichid; pelicula. 4. (Fig.) Desfasurare, prezentare. – Din fr. film.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.