Rezultate din textul definițiilor
MARTOLEA s. f. (In superstitii) Numele unei fiinte imaginare raufacatoare, care ar umbla in noaptea de marti spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le gaseste lucrand. – Din marti1.
chilichi s.m. pl. (reg.) fiinte imaginare din superstitiile populare, care dau anumite interdictii oamenilor pe o perioada de timp; circovi.
CAUA s. f. (Reg.) fiinta imaginara, inspaimantatoare, cu care sunt speriati copiii. [Pr.: -ca-ua] – Cf. ucr. kava.
CENTAUR, centauri, s. m. (In mitologia greaca) fiinta imaginara, cu trup de cal si cu bust omenesc; hipocentaur. ♦ (La sg. art.) Constelatie din emisfera australa, din care face parte steaua cea mai apropiata de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus.
DIVINITATE, divinitati, s. f. 1. fiinta imaginara cu insusiri supranaturale, socotita drept carmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenta divina; dumnezeire. – Din fr. divinite, lat. divinitas, -atis.
GOGORITA (GOGORITA), gogorite, s. f. fiinta imaginara cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenintare mincinoasa, neintemeiata (care incearca sa sperie, sa intimideze pe cineva). – Et. nec.
IELE s. f. pl. (Mai ales art.) fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mandrele, dansele, soimanele, vantoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).
JOIMARITA, joimarite, s. f. fiinta imaginara cu infatisare de femeie respingatoare, despre care se credea in popor ca pedepseste, in noaptea care preceda Joia Mare, pe fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. ◊ Fig. (Pop.) Femeie foarte urata. – Joi + mare + suf. -ita.
URSITOR, -OARE, ursitori, -oare, adj., s. f. (In credintele si basmele populare). 1. Adj. Care urseste. ♦ (Substantivat) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sot (sau sotie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. fiinta imaginara despre care se crede ca are darul de a hotari soarta omului la nastere; ursita (3). 3. S. f. (Inv.) Soarta, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor.
VAMES, vamesi, s. m. 1. Functionar insarcinat cu controlul si cu taxarea marfurilor care trec prin vama. ♦ (In organizarea administrativa din trecut) Dregator insarcinat de domn cu incasarea veniturilor vamii. 2. Persoana care lua in arenda darile pe care trebuia sa le plateasca cetatenii Romei si locuitorii Imperiului Roman. 3. (In credintele populare) fiinta imaginara care pazeste vamile vazduhului si careia sufletul mortului ii plateste vama ca sa poata trece spre cer. – Din magh. vamos.
MAGAOAIE, magaoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de pasari. 2. fiinta imaginara enorma (si urata).; matahala; namila. 3. Fig. Sirena (de semnalizare). [Var.: magaoaie s. f.] – Et. nec.
D*******A, d*******e, s. f. 1. fiinta imaginara de s*x feminin, considerata (ca si d****l) drept intruchipare a spiritului rau. 2. Fig. Femeie sau fata rea, plina de pacate, cruda; (in special) fata sau femeie tanara, vioaie, isteata, ispititoare, care se tine de pozne; diavolita. – D**c + suf. -oaica.
DEMON, demoni, s. m. 1. Diavol, d**c. ♦ Fig. Om rau. ♦ fiinta imaginara considerata ca spirit al raului. 2. (In scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a razvratirii si uneori a frumusetii fizice. ♦ (In gandirea mitica si in poezie) Geniu al nelinistii, care starneste dorinte, pasiuni etc. [Var.: (reg.) dimon s. m.] – Din ngr. demonas. Cf. fr. demon.
DIAVOL, diavoli, s. m. 1. fiinta imaginara considerata drept intruchipare a spiritului rau; d**c, satana, demon, necuratul, aghiuta. 2. Fig. Nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, istet sau obraznic, rau. – Din sl. dijavolu.
SAMCA s. f. (In superstitii) fiinta imaginara rea, care omoara sau vatama pe oameni: p. ext. boala cauzata de aceasta fiinta. – Din ucr. samka.
SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.
STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.
SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) fiinta (imaginara) urata si rea; iazma. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
AGHIUTA m. pop. fiinta imaginara, considerata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu; d**c; diavol; satana. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios
CENTAUR ~i m. 1) (in mitologia greaca) fiinta imaginara cu trup de cal si bust de barbat. 2) art. sing. Constelatie din emisfera australa. [Sil. -ta-ur] /<lat. centaurus
CERBER ~i m. 1) (in mitologia greaca) fiinta imaginara reprezentata in chip de caine cu trei capete, care pazeste poarta infernului. 2) fig. Paznic sever si intransigent. /<lat. cerberus, fr. cerbere
CICLOP ~i m. 1) (in mitologia greaca) fiinta imaginara reprezentata in chip de monstru cu un singur ochi in frunte. 2) biol. Gen de crustaceu dulcicol cu doua antene inotatoare si cu un singur ochi. /<fr. cyclope, lat. cyclops, ~opis
DEMON ~i m. 1) (in credinte politeiste din antichitate) fiinta divina (buna sau rea); spirit; duh. 2) (in crestinism) fiinta imaginara considerata ca simbol al raului si ca dusman al lui Dumnezeu si al omenirii; diavol: satana. 3) fig. fiinta cu apucaturi rele; satana. 4) pop. Persoana (mai ales copil) vioaie si sprintena. 5) (in creatiile romanticilor) Personificare a razvratirii si a eroismului. /<ngr. demonas
DIHANIE ~anii f. 1) Animal salbatic; jigodie; jiganie; jivina; lighioana. 2) fiinta imaginara de dimensiuni mari si neproportionate; namila; monstru. 3) pop. fiinta vie; vietate. [Art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije
D*******A ~ce f. 1) fiinta imaginara de s*x feminin, simbolizand raul. 2) fig. Femeie rea, afurisita, diavolita. 3) fam. glumet Fata sau femeie isteata, vioaie si ispititoare, care se tine de pozne, diavolita. /d**c + suf. ~oaica
DRAGAICA1 ~ce f. 1) la pl. pop. Sarbatoare religioasa la crestini, inchinata coacerii granelor; sanziene. 2) Dans popular jucat in aceasta zi de sarbatoare. 3) Fiecare dintre fetele ce executa acest dans. 4) la pl. folc. fiinta imaginara, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; iele, vantoase; sanziene. /<bulg. dragaika
DUH ~uri n. 1) (in superstitii) fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu
FANTOMA ~e f. 1) (in superstitii) fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; naluca; aratare; vedenie; stafie; spirit; duh. 2) Lucru imaginar care nu are corespondent in realitate. /<fr. fantome
FARAON ~i m. 1) (in Egiptul antic; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii. 2) Persoana rea sau poznasa. Un ~ de baiat. 3) pop. (in superstitii si basme) fiinta imaginara, considerata drept spirit al raului; diavol; satana; demon; d**c. 4) inv. Joc de carti, asemanator stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon
FAUN ~i m. (in mitologia romana) 1) Zeu al fecunditatii. 2) fiinta imaginara in chip de barbat cu coarne, urechi lungi si picioare de tap, protector al campiilor, al padurilor si al turmelor. [Sil. fa-un] /<lat. faunus
FEE ~ f. mit. fiinta imaginara in chip de femeie frumoasa, inzestrata cu forta supranaturala si cu influenta asupra destinelor oamenilor; zana. [Art. feea; G.-D. feei; Sil. fe-e] /<fr. fee
GORGONA ~e f. 1) (in mitologia greaca) fiinta imaginara avand infatisarea unei femei cu serpi in loc de par. 2) Element decorativ reprezentand capul unei astfel de fiinte. /<lat. Gorgona
GRIFON ~i m. 1) (in mitologie) fiinta imaginara infatisand un monstru cu trup de leu, cu cap si aripi de vultur si cu urechi de cal. 2) Caine de vanatoare cu par lung si mitos. /<fr. griffon
IELE f. pl. (in mitologia populara) fiinte imaginare, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; vantoase; soimane; dragaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.
MATAHALA ~e f. 1) fiinta (sau mai rar lucru) de dimensiuni mari si neproportionate; namila. 2) fiinta imaginara fioroasa de dimensiuni mari si neproportionate; monstru; dihanie. 3) Faptura cu infatisare fioroasa. 4) Schelet de lemn infasurat cu paie si acoperit cu zdrente, care se pune pe un teren cultivat pentru a speria pasarile daunatoare; momaie. [G.-D. matahalei] /Orig. nec.
MAGAOAIE ~oi f. pop. 1) Sperietoare de pasari. 2) fiinta imaginara fioroasa, de dimensiuni mari si neproportionate; matahala. /Orig. nec.
MICHIDUTA m. pop. 1) (in credinta crestina) fiinta imaginara considerata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu; d**c; demon; diavol; satana. 2) fig. Persoana cu apucaturi rele. /Orig. nec.
MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) Persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre
NALUCA ~ci f. 1) (in mitologia populara) fiinta imaginara creata de fantezie, care provoaca spaima; vedenie; aratare; stafie; spirit; duh; fantoma. ◊ Piei ~! piei din fata mea! 2) fig. Imagine inselatoare (si fugitiva) a unui lucru; inchipuire. ◊ Ca ~ca (sau ca o ~) fulgerator. 3) Obiect stralucitor (mai ales de metal) folosit pentru momirea pestilor rapitori; devon. /v. a naluci
PEGAS1 ~si m. 1) (in mitologia greaca) fiinta imaginara cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspiratiei poetice. /<fr. pegase
PIGMEU ~i m. 1) (in mitologia antica) fiinta imaginara cu aspect de pitic. 2) Negroid apartinand unei rase de oameni de statura mica. 3) Persoana de statura neobisnuit de joasa; pitic; liliputan. 4) fig. Persoana lipsita de orice valoare sau merite; om de nimic. /<fr. pygmee
RUSALCA ~ce f. (in mitologia slava) fiinta imaginara, ocrotitoare a apelor, cu chip de femeie frumoasa si cu coada de peste, care ademeneste tinerii si-i ineaca. /<sl. rusalka
SARSAILA m. pop. (in religia crestina) fiinta imaginara considerata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu si al omenirii; d**c; demon; satana; diavol. / Orig. nec.
SATANA ~e f. 1) (in religia crestina) fiinta imaginara considerata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu si al omenirii; d**c; demon; sarsaila; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucaturi rele. [G.-D. lui Satana si Satanei] /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan
STAFIE ~i f. 1) (in superstitii) fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; duh; spirit; vedenie; aratare; naluca; fantoma. 2) fig. Persoana slaba, inalta si urata. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihion, alb. stihi, stihjo
STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga
SoimAne f. pl. pop. fiinta imaginara avand infatisarea unei fete imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special barbatilor; vantoase; dragaica; iele. /Din soim
STIMA2 ~e f. (in mitologia populara) fiinta imaginara cu chip de femeie, inzestrata cu forte supranaturale, care protejeaza apele, muntii, padurile etc. /Orig. nec.
TAUROCEFAL ~i m. (in mitologia greaca) fiinta imaginara cu cap de taur. /<fr. thaurocephale
URSITOARE ~ f. (in superstitii) fiinta imaginara, despre care se crede ca poate hotari soarta omului la nastere. [G.-D. ursitoarei] /a ursi + suf. ~toare
VASILISC ~sti m. folc. fiinta imaginara, asemanatoare cu un sarpe, despre care se crede ca ar ucide cu privirea. /<sl. vasiliscu, ngr. vasiliskos
VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa
VEDENIE ~i f. 1) Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; fantasma; viziune. A avea ~i. 2) (in superstitii) fiinta imaginara, produs al fanteziei, care provoaca spaima; fantoma; naluca; aratare; duh; stafie; spirit. /<sl. videnije
VIDMA ~e f. pop. 1) (in superstitii) fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; duh; aratare; fantoma; naluca; vedenie. 2) fam. Femeie care face vraji; vrajitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma
ZANA ~e f. 1) (in basme) fiinta imaginara inchipuita ca o femeie foarte frumoasa, inzestrata cu puteri supranaturale si cu influenta asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasa. [G.-D. zanei] /< lat. Diana
catabolea s.m. sg. (reg.) fiinta imaginara cu care se sperie copiii; baubau, goga, bolea, bordea, borza.
pocitoroi, -oaie, s.m. si f. (reg.; in credintele populare) fiinta imaginara, duh rau care poceste oamenii si animalele; pocitor.
pricolicioaica, pricolicioaice, s.f. (reg.) fiinta imaginara in care se preface, dupa moarte, o femeie, luand diferite infatisari de animale si pricinuind rau oamenilor.
sapornoi, sapornoi, s.m. (reg.) fiinta imaginara despre care se crede ca imbolnaveste sau omoara oamenii; sapornicar.
samandila, samandile, s.f. (reg.) fiinta imaginara cu puteri nefaste.
samcoaica, samcoaice, s.f. (reg.) fiinta imaginara rea, care omoara sau vatama pe oameni, mai ales pe copii si pe lauze; samca, samcoaie, samcoi.
sapornicar, sapornicari, s.m. (reg.) fiinta imaginara care ar omori sau imbolnavi oamenii; sapornoi.
caua s. f. – fiinta imaginara inspaimintatoare, bau-bau. Creatie expresiva de la cuvintul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeica a cuvintului a fost indicata numai de Pascu, I, 116. Dupa Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „cearta”. Tiktin il deriva din lat. cave „ai grija”, opinie pe care o resping Puscariu 322 si REW 1785. In sfirsit, Puscariu, Dacor., V, 404-6 si DAR, porneste de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeasi origine expresiva, dar care nu convine fonetic. Aceleiasi radacini expresive ii apartin cauna (var. cauni), vb. (a latra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, bauna.
stransoaica, stransoaice, s.f. (reg.) fiinta imaginara care ar provoca stransul (indoirea, impaturirea, plierea tesaturilor, hartiei, hainelor).
iele s. f. pl. – fiinte imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dinsele, dragaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dinsele „lemuri”, si cu iel, s. m. (d****l), in loc de el. Totusi, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea ca numele este dacic; dupa Diculescu 186, din germ. Elle. Inainte, Cihac, II, 508, se gindea la mag. lel „spirit” si Lokotsch 950 la tc. jel „vint”, cf. vintoasele. Din rom. provine probabil tig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).
joi s. f. – Ziua a patra a saptaminii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puscariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc intr-o joi); joica, s. f. (nume de vaca); joimarita, s. f. (fiinta imaginara cu puteri malefice care le ameninta pe femeile lenese; obicei popular, conform caruia un flacau merge din casa in casa, prefacindu-se ca este un duh rau), de la joia mare sau joimari.
URSITOARE, ursitoare, s. f. (In superstitii) 1. fiinta imaginara despre care se crede ca are darul de a hotari soarta omului de la nastere. 2. (Inv.) Soarta, destin, ursita. [Pl. si: ursitori] – Din ursi + suf. -(i)toare.
CAUA s. f. (Reg.) fiinta imaginara, inspaimantatoare, cu care sunt speriati copiii. – Comp. ucr. kava.
CENTAUR, centauri, s. m. (In mitologia greaca) fiinta imaginara, jumatate om si jumatate cal. ♦ (La sg. art.) Constelatie din emisfera sudica, din care face parte steaua cea mai apropiata de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus.
NALUCA, naluci, s. f. 1. fiinta fantastica, imaginara; aratare, fantoma, vedenie, nalucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe langa verbe de miscare) Foarte repede. 2. Imagine fugara si inselatoare, inchipuire desarta; iluzie, himera, naluceala. ◊ Expr. (Reg.) A-si face naluca = a) a se speria, a se inspaimanta; b) a se amagi, a se insela; c) a i se parea ca vede sau ca aude ceva. 3. Imitatie de pestisor, facuta din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nada artificiala pentru pestii rapitori; p. gener. momeala, nada. – Din naluci (derivat regresiv).
pepe, pepi, s.f. (reg.) 1. insecta, gaza; gandac (licurici, molie, plosnita etc.). 2. baligar. 3. (art.) fiinta urata imaginara cu care sunt speriati copiii; caua, uraciune, balaur, diavol. 4. specie de ciuperca parazita care produce mana vitei de vie.
STATUIE statui f. Sculptura care reprezinta in intregime un om sau o alta fiinta (reala sau imaginara). ~ de bronz. ~ ecvestra. ◊ Ca o ~ a) neclintit; inmarmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o ~ a) a fi cuiva profund recunoscator; b) a preamari pe cineva in mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. -tu-ie] /<lat. statua, fr. statue
PARALELA ~e f. 1) geogr. Linie imaginara de intersectie a suprafetei globului pamantesc cu un plan paralel cu ecuatorul. 2) Comparatie urmarita intre doua lucruri sau fiinte pentru a le reliefa trasaturile comune sau/si specifice. 3) la pl. Aparat de gimnastica constand din doua bare paralele fixate pe patru stalpi. 4) Instrument folosit la trasarea pe o piesa a unor linii paralele cu un plan dat /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele
PARALEL1, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)
IMAGINE s.f. 1. Forma de reprezentare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza senzatiilor dobandite cu ajutorul simturilor. 2. Reprezentare a unui obiect obtinuta din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp si reflectate de altul. 3. Reprezentare plastica a unei fiinte, a unui obiect etc. facuta prin fotografiere, prin desen etc. ♦ Reflectare artistica a unui obiect, a unui peisaj etc. facuta prin sunete, prin cuvinte, prin culori etc. 4. (Mat.) Simbol. [Pl. -ni, -ne, gen. -nii, var. imagina s.f. / < lat. imago, cf. it. immagine].
IMAGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).