MARIONETA ~e f. 1) Figura reprezentand o fiinta umana sau un animal, care, actionata de o persoana, interpreteaza un rol in teatrul de papusi. 2) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; jucarie; papusa. [Sil. -ri-o-] /<fr. marionnette

PERSOANA ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice si psihice; fiinta umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatie) luat in raport cu societatea si privit ca subiect cu drepturi si cu obligatii. 3) lingv. Categorie gramaticala, proprie pronumelor si verbelor, care indica vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeste. [G.-D. persoanei] /<lat. persona, germ. Person, fr. personne

ANTROPOTEHNICA s.f. Arta de a dezvolta armonic fiinta umana. [< fr. anthropotechnique].

ANTROPOZOFIE s.f. Conceptie mistica si credinta mistica care inlocuieste pe Dumnezeu cu fiinta umana divinizata. [< fr. anthroposophie].

ANTROPOTEHNICA s. f. arta de a dezvolta armonic fiinta umana. (< fr. anthropotechnique)

ANTROPOZOFIE s. f. conceptie si credinta mistico-religioasa care inlocuieste pe Dumnezeu, cu fiinta umana divinizata. (< fr. anthroposophie)

CREATURA s. f. fiinta umana, faptura; (peior.) individ. (< fr. creature, lat. creatura)

PROIECTIE s. n. 1. imagine plana a unui obiect din spatiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operatie prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografica = reprezentare a (unei regiuni a) scoartei Pamantului pe o harta. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor inregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care fiinta umana transpune in activitatile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente si motivatii. (dupa fr. projection, lat. proiectio)

ROBOTIZA vb. I. tr. 1. a inzestra procesul de productie cu sisteme automatice, informatice si cu roboti. 2. a transforma (o fiinta umana) in robot. II. refl. a deveni un robot (2), a actiona ca un robot. (< fr. robotiser)

ANTIumanISM s. n. Orientare in filozofie, in arta etc. care neaga posibilitatea de desavarsire a fiintei umane, precum si demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism.

METAMORFOZA, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformarilor biologice pe care le sufera unele animale inferioare in cursul dezvoltarii lor de la iesirea din ou pana la faza de adult. 2. Transformare morfologica si functionala a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a infatisarii sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinte, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinte umane in animal, in planta sau intr-un lucru neinsufletit. – Din fr. metamorphose.

NOOSFERA s. f. (Fil.) Ansamblu al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane. [Pr.: no-o-] – Din fr. noosphere.

SOARTA, sorti, s. f. 1. (In conceptiile mistice) Forta supranaturala despre care se crede ca hotaraste irevocabil, fatal, toate actiunile si intamplarile din viata oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisa, ursita. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viata (sau o parte a vietii) unei fiinte (umane); conditie de viata. ♦ Evolutie, desfasurare (a unei actiuni); deznodamant. – Lat. sors, -tis.

MURITOR² ~i m. fiinta umana, considerata ca fiind trecatoare. ◊ ~ de foame persoana foarte saraca. Simplu ~ (sau ~ de rand) om simplu. /a muri + suf. ~tor

MUTRA ~e f. pop. 1) Fata antipatica. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; expresie a fetei; chip; fizionomie; mina. 3) fiinta umana; om; persoana. /<ngr. mutra

PAMANTEAN² ~eni m. 1) fiinta umana nascuta pe Pamant; pe planeta Terra; locuitor al Pamantului. 2) Persoana care este de loc din regiunea sau localitatea avuta in vedere; bastinas; indigen; autohton. /pamant + suf. ~ean

PAMANTEANCA ~ence f. 1) fiinta umana nascuta pe Pamant; locuitoare a Pamantului. 2) Femeie care este de loc din regiunea sau localitatea avuta in vedere; bastinasa; indigena; autohtona. /pamantean + suf. ~ca

UMANISM n. 1) Conceptie social-politica care afirma dreptul fiintei umane la libertate, desavarsire si dezvoltare multilaterala, proclamand ca principii etice supreme egalitatea si demnitatea umana. 2) (in epoca Renasterii) Miscare progresista social-culturala, care a proclamat eliberarea personalitatii umane de ideologia feudalismului. /<fr. humanisme, germ. Humanismus

ANTROPOPATIE s. f. 1. forma de delir caracterizata prin convingerea bolnavului ca in propriu-i corp coexista fiinte umane, pe care le simte si carora le percepe vocea. 2. atribuirea de insusiri si stari afective specific umane unor obiecte, mediului inconjurator, naturii. ◊ reprezentare a divinitatii, in sistemele religioase primitive, ca o fiinta cu sentimente si pasiuni omenesti; antropopatism. (< fr. anthropopathie)

BIOTEHNOLOGIE s. f. 1. studiu al corelatiilor dintre parametrii civilizatiei tehnologice si adaptabilitatea fiintei umane. 2. utilizarea in tehnica a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale si animale pentru producerea de substante utile in agricultura si in industria alimentara, farmaceutica etc. (< germ. Biotechnologie)

CRONOGENEZA s. f. capacitate a fiintei umane de a percepe timpul si de a conceptualiza ideea de temporalitate. (< fr. chronogenese)

FINITUDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, constiinta limitelor fiintei umane. 2. insusire a solutiei unei probleme de a fi furnizata dupa un numar finit de operatii. (< fr. finitude)

METAMORFOZA s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) in cursul dezvoltarii lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei fiinte umane, a unei zeitati in animal, in planta, sau intr-un lucru. 3. schimbare a infatisarii, a caracterului. (< fr. metamorphose)

persoana (persoane), s. f. – fiinta umana, individ. Fr. personne. – Der. personaj (var. personagiu), s. m., din fr. personnage, var. din it. personaggio; personal, adj. (de persoana, al persoanei; s. n., tren de persoane), din fr. personnel; personalitate, s. f.; personifica, vb.; impersonal, adj., toate din fr.

BERDEAEV, Nikolai Aleksandrovici (1874-1948), filozof rus. Expulzat din Uniunea Sovietica, pentru motive ideologice, dupa 1922, a trait in Franta. Filozofia sa este o meditatie asupra eliberarii si realizarii fiintei umane in lumina credintei crestine („Filozofia libertatii”, „Un nou ev mediu”, „Experienta metafizicii escatologice”).

CLOTHO (KLOTHO) (in mitologia greaca), cea mai tinara dintre moire care, in stabilirea destinului, ocroteste nasterea fiintei umane. Este reprezentata tinind in mina furca si fusul cu care toarce firul vietii omului.

ANGOASA s.f. 1. (Frantuzism) Neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica. ♦ Sentimentul instrainarii omului in viziunea filozofiei existentialiste; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 2. (Med.) Stare provocata de contractia regiunii epigastrice insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. [< fr. angoisse].

ANGOASA s. f. 1. neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica fara obiect real, concret, adesea patologica. 2. (fil.) sentimentul instrainarii omului; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 3. (med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice, insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. (< fr. angoisse)

SOCIALIZARE s. f. 1. faptul de a (se) socializa. 2. trecere a mijloacelor de productie si a altor bunuri din proprietatea privata in proprietate socialista. 3. proces prin care, datorita dezvoltarii fortelor de productie si in urma concentrarii si centralizarii capitalului, munca si productia capata un caracter social. ◊ proces de devenire a unei individualitati umane ca fiinta sociala. (< socializa)

PUNK [PANC] s. m. epava umana, om ratat, fiinta vrednica de plans. ◊ (adj.) moda ~ = moda tinereasca extravaganta. (< amer. punk)

umanOID, -A adj., s. m. f. (fiinta) cu aspect sau caractere umane. (< fr. humanoide)

umanOID, -A adj., s.m. (Liv.) (fiinta) cu aspect sau caracter omenesc, uman. [Pl. -izi. / cf. fr. humanoide].

PERSOANA s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea insusirilor fizice si psihice; fiinta omeneasca, ins. ♦ in ~ = a) personal. b) in carne si oase. ♦ (jur.) ~ fizica = om privit ca subiect cu drepturi si obligatii. ~ juridica = intreprindere, institutie etc. careia legea ii acorda drepturi si datorii, recunoscuta ca subiect de drept. 2. categorie gramaticala specifica verbului si unor pronume, care indica pe cel caruia i se adreseaza sau pe cel despre care se vorbeste; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima aceasta categorie. (< lat. persona, fr. personne)

GENIU s. n. I. 1. talent, dispozitie naturala, capacitate creatoare exceptionala, a dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana astfel inzestrata. 2. caracter specific. II. spirit, demon, fiinta supranaturala care, in credintele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militara, arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatii, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. genie)

GENIU¹ s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].

SARTRE [sartr], Jean Paul (1905-1980), filozof si scriitor francez. Reprezentant al existentialismului si al fenomenologiei franceze. Dupa 1950, a incercat o reconciliere cu marxismul („Critica ratiunii dialectice”). Lucrarea sa „fiinta si neantul” este un studiu asupra relatiei dintre constiinta si lume. S. identifica natura existentiala a existentei umane in capacitatea sa de a alege („Existentialismul este umanism”), dezvoltandu-si tezele in romane („Greata”, „Drumurile libertatii”), nuvele („Zidul”), piese de teatru („In spatele usilor inchise”, „Diavolul si bunul Dumnezeu”, „Sechestratii din Altona”), eseuri („Situatii”), in studii critice despre Baudelaire si Flaubert, ca si in „Cuvintele” – scriere autobiografica. Premiul Nobel pentru literatura (1964), pe care a refuzat sa-l ridice.

uman ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natura ~a. Forta ~a. ◊ Specia ~a omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trasaturi de om. fiinta ~a. 3) Care tine de om. Stiinta ~a. 4) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota omenie; patruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur