TESMOFORII s. f. pl. (ant.) sarbatori celebrate de femeile ateniene in cinstea zeitei Demeter si a fiicei sale Cora (Persefona). (< fr. thesmophories, gr. thesmophoria)

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

JULIANA [juliana] (LOUISE EMMA MARIE WILHELMINA) (1909-2004), regina a Olandei (1948-1980). A abdicat, in favoarea fiicei sale, Beatrix.

Evenus, fiul zeului Ares si tatal Marpessei. Evenus ii ucidea pe toti cei care-i cereau mina fiicei sale. Marpessa a fost insa rapita, in cele din urma, de catre Idas. Neputind sa-i dea de urma, Evenus s-a sinucis.

Heracles, vestit erou grec, neintrecut in forta si vitejie si care, dupa moarte, a fost primit in rindul zeilor, devenind nemuritor. Heracles – numit de catre romani Hercules – era fiul lui Zeus si al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul si infatisarea sotului ei, Amphitryon, plecat sa lupte impotriva teleboenilor (v. si Amphitryon). Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a nascut Heracles, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat dupa aceea, s-a nascut Iphicles, frate geaman cu Heracles. Dindu-si seama de originea divina a lui Heracles, Amphitryon a consimtit sa-l creasca in casa sa, alaturi de Iphicles. Gelozia Herei fata de Alcmene s-a manifestat insa de timpuriu, inca inainte de nasterea copilului. Fiindca Zeus – ca sa-si ocroteasca viitorul fiu – fagaduise regatul Argosului primului urmas care se va naste din Perseus, Hera a indemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nasterile, sa intirzie nasterea lui Heracles si s-o grabeasca in schimb pe cea a lui Eurystheus, fiul lui Sthenelus. Datorita acestui fapt, Eurystheus se naste la sapte luni, revenindu-i lui Argosul (v. si Eurystheus), iar Heracles e purtat zece luni in pintece de Alcmene. Minia Herei continua sa se reverse si dupa nastere, de data asta insa asupra copilului. Intr-o noapte, cind cei doi frati se aflau in leaganul lor, ea le trimite doi serpi cu gindul sa-l ucida pe Heracles. Fara sa-si piarda cumpatul, Heracles, desi avea numai zece luni, ii apuca pe fiecare cu cite o mina si-i sugruma, in timp ce Iphicles, ingrozit, trezeste toata casa cu tipetele lui. Este un semn in plus pentru Amphitryon cu privire la originea divina a copilului. El il creste insa mai departe in casa sa, ca pe propriul sau fiu. Cind Heracles creste, el isi inspaiminta parintele, ucigindu-si dascalul, pe Linus, si acest fapt il determina pe Amphitryon sa-l trimitp pe Heracles la tara sa-i pazeasca cirezile. Eroul sta acolo pina la virsta de optsprezece ani, cind savirseste primul sau act de vitejie: ucide leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatalui sau. Cu aceasta ocazie el se uneste cincizeci de nopti la rind cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care sta in gazda tot timpul cit dureaza vinatoarea. Dupa ce ucide fiorosul animal, Heracles se intoarce acasa. Pe drum se intilneste cu solii regelui Erginus, trimisi sa ridice tributul la care erau supusi tebanii. El se lupta cu Erginus si il invinge. Drept multumire ca i-a scapat pe tebani de tributul injositor, regele Creon i-o da in casatorie lui Heracles pe fiica sa, Megara. Cu Megara eroul a avut maui multi copii. Urmarindu-l mai departe cu minia sa divina, Hera ii ia mintile si, intr-un delir furios, il determina sa-si ucida copiii. In urma savirsirii acestei faradelegi, eroul consulta oracolul de la Delphi. Pentru ispasire, Apollo ii porunceste sa-i slujeasca timp de doisprezece ani lui Eurystheus. La cererea acestuia, care-l pune la felurite munci, Heracles savirseste cele douasprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (sau ispravile) lui Heracles. – Prima munca este uciderea leului din Nemea, o fiara inspaimintatoare care pustia tinutul respectiv. Eroul il sugruma apoi il jupoaie de pielea ingrozitoare la vedere. Infatisindu-se mai apoi imbracat in aceasta piele lui Eurystheus, acesta, de frica, nu-i ingaduie sa patrunda in cetate ci ii porunceste sa-si depuna prada inaintea portilor. Cu aceasta ocazie eroul infiinteaza Jocurile Nemeiene. – A doua munca a lui Heracles este uciderea hidrei din Lerna. Nascuta din Typhon si din Echidna, hidra era un balaur monstruos, a carui rasuflare ucidea pe oricine ii simtea duhoarea. Ea avea nenumarate capete, care pe masura ce erau retezate, cresteau la loc. Unul dintre capete era nemuritor. Heracles a reusit sa-i reteze capetele si, cu ajutorul nepotului sau, Iolaus, sa-i arda carnea in locul unde fusesera, pentru a le impiedica sa mai regenereze. La urma el ii reteaza si capul cel nemuritor si, ingropindu-l in pamint, impinge deasupra lui o stinca uriasa. Singele hidrei era si el aducator de moarte. De aceea, la plecare, eroul si-a m***t sagetile in el, facindu-le astfel veninoase. – A treia munca a lui Heracles este prinderea mistretului de pe muntele Erymanthus. Groaznicul animal a fost urmarit de catre erou prin mijlocul unor zapezi inalte, pina cind, sleit de puteri, a fost prins. – A patra munca a lui Heracles este prinderea unui caprior cu coarne de aur, care apartinea zeitei Artemis. Vestit prin iuteala lui, capriorul a fost fugarit un an incheiat de catre erou, care, in cele din urma, l-a ajuns in Arcadia si, ranindu-l usor, a reusit sa-l prinda. – A cincea munca a lui Heracles este curatarea grajdurilor lui Augias. Augias, regele din Elis, avea peste trei mii de vite si grajdurile care le adaposteau nu mai fusesera curatate de peste treizeci de ani. La porunca lui Eurystheus, Heracles s-a legat sa le curete intr-o singura zi, cerindu-i o rasplata lui Augias, daca avea sa reuseasca. Augias s-a invoit. Atunci eroul a schimbat cursurile riurilor Alpheus si Peneus si, abatindu-le prin mijlocul grajdurilor, a facut ca tot gunoiul sa fie dus de ape pina-n seara. Cind si-a cerut insa plata cuvenita, Augias a refuzat sa-si tina fagaduiala, fapt pentru care avea sa fie pedepsit mai tirziu de catre erou. – A sasea munca a lui Heracles este distrugerea pasarilor stimfalide. In padurile care imprejmuiau lacul Tsymphalis din Arcadia salasluiau puzderie de pasari de prada, care pustiau tinutul. Heracles le-a stirpit ucigindu-le cu sagetile sale otravite. – A saptea munca a lui Heracles este prinderea taurului din Creta. Odinioara, regele Minos voise sa-i sacrifice taurul lui Poseidon dar, cucerit de frumusetea animalului, il crutase. Zeul marii se razbunase, facind taurul sa devina furios. Heracles a reusit sa-l prinda si i l-a adus lui Eurystheus, care insa i-a redat libertatea. – A opta munca a lui Heracles este imblinzirea iepelor lui Diomedes. Diomedes, regele Thraciei, avea niste iepe salbatice pe care le hranea cu carne omeneasca. Heracles l-a ucis pe Diomedes si le-a dat iepelor lui sa-i manince trupul. Dupa ce s-au ospatat din carnea stapinului lor, iepele au devenit blinde si s-au lasat usor prinse. Heracles i le-a dus si pe acestea lui Eurystheus. – A noua munca a lui Heracles este dobindirea cingatorii purtate de Hippolyte, regina amazoanelor. Cingatoarea ii fusese daruita acesteia de insusi Ares, zeul razboiului. Heracles i-o ia, dupa ce se lupta cu amazoanele, si o daruieste fiicei lui Eurystheus. – A zecea munca a lui Heracles este aducerea boilor lui Geryon (v. si Geryon), tot la porunca lui Eurystheus. Cirezile de boi ale lui Geryon se aflau pe insula Erythia, departe, catre apusul lumii. Ca sa ajunga acolo, eroul a strabatut desertul Libyei, apoi Oceanul, iar ca sa puna mina pe boii lui Geryon, l-a ucis mai intii pe Orthrus, ciinele cu doua capete care-i pazea, apoi pe Eurytion, uriasul care-i pastea si, in sfirsit, pe insusi Geryon, monstrul cu trei trupuri, caruia-i apartineau. Dupa multe peripetii, Heracles ajunge cu bine din nou la Eurystheus, nu fara sa fi avut insa de furca pe drumul de intoarcere cu numerosi dusmani care-l atacasera, vrind sa-i fure boii. – A unsprezecea munca a lui Heracles este culegerea merelor din Gradina Hesperidelor. Merele acestea erau de aur, si ele apartineau Herei, care le primise in dar, cu prilejul nuntii ei cu Zeus, de la Gaea. Hera le dusese in Gradina Hesperidelor si i le daduse in paza lui Ladon, un balaur urias cu o suta de capete. Dupa ce cutreiera mari si tari, dupa ce trece prin Caucasus unde-l elibereaza pe Prometheus (v. si Prometheus), Heracles ajunge la hiperboreeni, unde se afla faimoasa gradina, si, cu ajutorul lui Atlas, izbuteste sa fure merele si i le aduce lui Eurystheus. – A douasprezecea – si cea din urma – munca a lui Heracles este aducerea lui Cerberus din imparatia umbrelor subpamintene, cea mai grea incercare la care a fost supus eroul. In indeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes si de Athena. Ajuns in Infern, Heracles s-a intilnit cu umbra lui Meleager – caruia, cu aceasta ocazie, i-a fagaduit s-o ia in casatorie pe Deianira (v. si Deianira) – cu Pirithous, cu Theseus si cu Ascalaphus, pe care i-a scapat din chinurile la care erau supusi si, in sfirsit, cu zeul Hades, care s-a invoit sa i-l dea pe Cerberus cu conditia ca eroul sa-l prinda fara sa se serveasca de vreo arma. Stringindu-l cu amindoua miinile de git, Heracles a reusit sa-l stapineasca pe Cerberus si sa-l tirasca dupa el, pe pamint. La vederea lui Cerberus insa, Eurystheus a fost atit de infricosat incit s-a ascuns si n-a vrut sa-l primeasca. Neavind ce face cu el, Heracles l-a adus atunci inapoi in Infern. In afara acestor ispravi, eroul a savirsit, in diferite imprejurari, numeroase alte acte de curaj si vitejie, care i-au dus faima si l-au facut renumit. Printre ele se numara: 1. Expeditia intreprinsa impotriva Troiei. Laomedon, regele Troiei, a refuzat sa-i dea lui Heracles rasplata cuvenita pentru faptul ca eroul a salvat-o pe Hesione, fiica regelui, din ghearele unui monstru ingrozitor. Heracles ataca cetatea, il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui si i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme (v. si Hesione 1.). 2. Razboiul impotriva gigantilor, in care eroul a luptat alaturi de olimpieni (v. Gigantes). 3. Razboiul impotriva lui Augias, intreprins de erou datorita faptului ca regele din Elis refuzase sa-i dea plata cuvenita pentru ca i-a curatat grajdurile. Cu ocazia victoriei, eroul a infiintat Jocurile Olimpice. 4. Expeditia organizata impotriva Pylosului, unde domnea regele Neleus (v. si Neleus), expeditie in cursul careia Heracles il ucide pe rege impreuna cu toti fiii lui in afara de unul singur, Nestor. Cu aceasta ocazie Heracles a ranit mai multi zei, printre care pe Hera si pe Ares. 5. Razboiul impotriva Spartei (v. si Hippocoon), in cursul caruia, desi invingator, eroul este ranit la mina si vindecat apoi de catre Asclepius. 6. Lupta impotriva driopilor, in care, invins la inceput, Heracles iese in cele din urma invingator, ii bate pe driopi si-i pune pe fuga. Motivul izbucnirii conflictului intre erou si driopi a fost faptul ca, o data, pe cind trecea prin tinutul lor calatorind impreuna cu Deianira si cu fiul sau Hyllus, driopii au refuzat sa-i dea sa manince copilului, care era infometat. 7. Lupta cu centaurii, stirniti de mirosul vinului pe care eroul il bause in pestera lui Pholos. Cu aceasta ocazie a fost ucis din greseala de catre Heracles si bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpamintean (v. Admetus). 9. Lupta cu Antaeus (v. Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus (v. Cycnus 2.), pe care l-a ucis in drum spre Gradina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometeus. Traversind Caucazul, pe drumul spre aceeasi Gradina a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus inlantuit de o stinca. 12. Lupta impotriva lui Lycaon, fiul lui Ares si al Pyrenei, care, opunindu-se trecerii lui Heracles spre Gradina Hesperidelor, a fost invins si el de catre erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorit cu maciuca sa, ajutat fiind si de zeita Athena. 14. Prinderea cercopilor (v. Cercopes). In sfirsit, viata eroului, bogata in peripetii, cuprinde si alte episoade menite sa-i ilustreze forta si vitejia. De pilda, este cunoscut episodul luptei dintre Heracles si zeul apei Achelous, pentru a obtine mina Deianirei, sora lui Meleager, caruia, in Infern, eroul ii fagaduise s-o ia de sotie (v. mai sus). Dupa casatorie, omorind din greseala o ruda a sotiei sale, Heracles este silit sa porneasca in exil impreuna cu Deianira si cu fiul lor, Hyllus. Pe drum Deianira este atacata de centaurul Nessus, care vrea s-o violeze. Heracles il raneste mortal cu una din sagetile sale otravite. Inainte de a muri, centaurul ii daruieste Deianirei un filtru miraculos, filtru care – dupa spusele lui – avea sa i-l aduca inapoi pe Heracles atunci cind ei i se va parea ca eroul n-o mai iubeste. Siretenia lui Nessus si gelozia Deianirei aveau sa pricinuiasca, mai tirziu, moartea eroului (v. Deianira). In urma uciderii nedrepte a lui Iphitus, fiul regelui Eurytus (v. si Iphitus), Heracles e atins de nebunie. Pentru a fi „purificat” el se duce la Delphi, dar acolo, insultind oracolul, isi atrage asupra-si minia lui Apollo. In urma omorului si a sacrilegiului comis, el nu mai poate fi purificat decit daca se va vinde ca sclav, timp de trei ani, pentru a-i sluji unui stapin. Asa ajunge Heracles in slujba Omphalei, regina Lydiei. E rastimpul in care eroul, robit si iubit de regina, participa la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa implinirea termenului, Heracles se razboieste cu regele Eurytus. Pe vremuri, Eurytus ii refuzase mina fiicei sale, Iole. Eroul se lupta cu Eurytus, il ucide si, cum dragostea pentru fiica acestuia persista, o ia cu el pe Iole. Aflind, Deianira ii trimite o camata imbibata cu filtrul lui Nessus, pe care Heracles il ucisese odinioara. Departe de a-i aduce inapoi sotul, filtrul – razbunare perfida a centaurului – Face ca vesmintul o data imbracat sa se lipeasca de trupul eroului si sa ia foc. In zadar se lupta Heracles cu desperare sa scape de camasa ucigatoare. O data cu ea isi smulge de pe trup fisii de carne si flacarile mistuitoare ii ajung pina la oase. Atunci, simtindu-si sfirsitul aproape – in timp ce Deianira ingrozita de fapta ei se sinucide – eroul isi inalta singur un rug si se pregateste de moarte. El o incredinteaza fiului sau Hyllus pe Iole si lasa cu limba de moarte ca, mai tirziu, cei doi sa se casatoreasca. Isi daruieste arcul si sagetile lui Philoctetes si se urca pe rugul de mai inainte pregatit. In timp ce flacarile rugului se inasta, un nor pogoara din ceruri si cade un trasnet. Cind ceata se risipeste, corpul eroului nu mai exista. El a fost luat in Olympus, unde va petrece dupa moarte in rindul nemuritorilor. Vechea urap a Herei se sterge. Ea il primeste acum pe Heracles in lacasul zeilor, casatorindu-l cu fiica ei, Hebe, zeita vesnicei tinereti. Eroul devine nemuritor, drept rasplata pentru vitejia, curajul si nedreptatile indurate pe pamint.

GINERI, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de sotie (facandu-si-l ginere). – Din ginere.

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

RADU CEL FRUMOS, domn al Tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel Mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). fiica sa, Maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel Mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

IRODIADA (?-dupa anul 39), fiica lui Aristobul, sotia lui Irod Antipas (dupa ce initial fusese casatorita cu fratele acestuia, Irod Filip) si mama Salomeii. Blamata de prorocul Ioan Botezatorul pentru desfraul ei, impreuna cu fiica sa, si-a determinat sotul sa-l omoare pe acesta.

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

LARGILLIERE (sau LARGILLIERRE) [larʒilie:r], Nicolas de ~ (1656-1746), pictor francez. Portretist influentat de Van Dyck si Rubens; s-a remarcat prin desenul sigur, prospetimea coloritului si finetea tusei (Voltaire, Le Brun, Iacob II, Ludovic XIV cu familia regala, portretul pictorului cu sotia si fiica sa).

LABAN (in ebr. „cel alb”) (in Vechiul Testament), fiul lui Batuel si fratele Rebecai. Bogat crescator de vite la Harar. Fiicele sale, Lia si Rahila, au fost cele doua sotii ale lui Iacov. In traditia iudaica este considerat un om viclean si rau. Numele lui inseamna „alb”, deoarece „straluceste de rautate”.

Cinyras, rege legendar al insulei Cyprus. Din dragostea lui incestuoasa pentru propria sa fiica s-a nascut Adonis (v. si Adonis).

Eurytus 1. Unul dintre gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor. A fost ucis de Dionysus. 2. Regele Oechaliei. Fiind un arcas iscusit, a fagaduit-o pe fiica sa, Iole, aceluia care-l va intrece in minuirea arcului. A fost invins de catre Heracles si, fiindca a refuzat sa-si tina fagaduiala, a fost in cele din urma ucis de catre erou. 3. Fiul lui Hermes si unul dintre argonauti.

fiica-mea (ta, sa) s. f. + adj. (sil. fii-)

FIE² s. f. (Inv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) fiica. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia.

FII/CA ~ce f. Persoana de s*x feminin luata in raport cu parintii sai; fata. [G.-D. fiicei; Sil. fii-] /fie + suf. ~ca

HAGGARD [hægə:d], Sir Henry Rider (1856-1925), romancier englez. Reprezentant tipic al literaturii de aventura, caracterizata prin exotism si mister („Ea”, „Inelul Reginei din Saba”, „Cleopatra”, „fiica lui Montezuma”); romanele sale au cunoscut versiuni cinematografice de mare succes.

NEPOATA ~e f. 1) (si cuvant de adresare familiara) fiica a fiului sau a fiicei in raport cu bunicii sai. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de sora, de var, de vara etc.) fiica a fratelui sau a surorii in raport cu unchii sau cu matusile sale. 3) pop. Fata sau femeie tanara. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, ~tis

NEPOT ~ti m. 1) (si cuvant de adresare familiara) Fiu al fiului sau al fiicei in raport cu bunicii sai. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de sora, de var, de vara etc.) Fiu al fratelui sau al surorii in raport cu unchii sau cu matusile sale. 3) pop. Baiat sau barbat tanar. /<lat. nepos, ~tis

fie (-ii), s. f. – fiica, fata. – Var. fiie, fiia, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvint inv. (cf. ALR 193), supravietuieste curent in expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. si fa. – Der. fiica (var. fica), s. f., formatie dim. cu suf. -ica, ca in fetica, matusica (analogia cu maica, sugerata de DAR, nu prezinta interes); este cuvint care l-a inlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fa.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herta), om de cultura si scriitor roman. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetica, pictura la Lvov, Viena si Roma. Intemeietor al invatamintului (Academia Mihaileana, 1835), al presei („Albina romaneasca”, 1929) si al teatrului romanesc (in 1816) in Moldova. A scris sonete (in maniera petrarchista), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influentate de clasicism si de preromantism, drame si nuvele istorice, prelucrari. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician roman. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrari originale romanesti de matematica („Asupra inversarii seriilor”) si al primului tratat romanesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician roman. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factura, dar insufletite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatalui sau. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducatoare romana. fiica lui A. (1), sotia lui Edgar Quinet. Stabilita la Paris. Cronici muzicale, memorialistica („Memoires d’exil”), traduceri, corespondenta (cu. V. Hugo).

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

Corythus 1. Fiul lui Zeus si al Electrei, fiica lui Atlas. A avut la rindul sau doi fii, numiti Iasius si Dardanus. Era socotit intemeietorul cetatii Cortona din Italia. 2. Fiul lui Paris si al unei nimfe de pe muntele Ida. Se spunea ca, intrecindu-l in frumusete pe tatal sau, a fost indragit de catre Helena. Mistuit de gelozie, Paris si-a ucis fiul.

CHRISTINA, regina a Suediei (1632-1654), fiica lui Gustav II Adolf. In timpul domniei sale, conducerea efectiva a statului a detinut-o Axel Oxenstierna. A sprijinit dezvoltarea stiintei si culturii si l-a protejat pe Descartes, care a trait ultimii ani ai vietii la curtea ei.

ANTIGONA (in mitologia greaca), una dintre fiicele lui Edip. Reintoarsa la Teba dupa moartea tatalui sau, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele impotriva cetatii, sa fie lasat neinmormintat. Condamnata sa fie inchisa intr-o pestera, si-a pus capat zilelor.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

fiica, fiice, s. f. Persoana de s*x feminin, considerata in raport cu parintii sai; fata. – Fie² + suf. -ica.

Andraemon 1. Fiul lui Oxylus si sotul Dryopei. 2. Tatal lui Thoas. Casatorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron dupa moartea socrului sau.

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

AMALASUNTA (498-535), fiica lui Teodoric cel Mare. A condus regatul ostrogot din Italia in timpul minoratului fiului sau Atalaric (526-534), iar apoi a domnit (534-535) impreuna cu sotul ei Teodat.

Bias, fiul lui Amythaon si frate cu prezicatorul Melampus (v. si Melampus). Datorita fratelui sau, Bias a reusit sa fure cirezile lui Phylacus si sa se casatoreasca cu Pero, fiica lui Neleus, regele din Pylos. Tot datorita lui Melampus, care le-a lecuit de nebunie pe fiicele regelui Proetus din Argos, Bias a capatat o treime din regatul acestuia.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

Aegisthus, fiul lui Thyestes, nascut din unirea acestuia cu propria lui fiica, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetatii Mycenae si fratele lui Thyestes. Dupa ce, la indemnul tatalui sau, si-a omorit unchiul, Aegisthus a ramas in casa acestuia. Nu a participat la razboiul impotriva Troiei si, in lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe sotia acestuia, Clytaemnestra. La intoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. si Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de sapte ani asupra cetatii Mycenae. In cel de-al optulea an insa, a fost omorit la rindul sau de Orestes, fiul lui Agamemnon, care in felul acesta a razbunat moartea tatalui sau.

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, sotia lui Henric II, regele Frantei, regenta (1560-1563) in timpul minoratului fiului ei Carol IX. In timpul domniei fiilor sai Francisc II, Carol IX si Henric III a exercitat o influenta insemnata asupra politicii interne si externe a statului francez.

CASANDRA (KASSANDRA) (in mitologia greaca), fiica lui Priam, regele Troiei, si a Hecubei. Preoteasa a lui Apolo, acesta a inzestrat-o cu darul profetiei, osindind-o, in acelasi timp, ca spusele sale sa nu fie crezute. A prevestit in zadar prabusirea Troiei. Luata scalva de Agamemnon, a fost omorita, impreuna cu acesta, de Clitemnestra.

KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeita neagra”) (in mitologia vedica), divinitate personificand mania si groaza. Simbol al sortii potrivnice. fiica lui Himavān (zeu intruchipand Himalaya) si sotia zeului Siva. Reprezentata cu dinti de fiara si cu trei ochi, cu patru mani, tinand in fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cutit, o sabie). Numita si „distrugatoarea timpului” (la sfarsitul erei Kāliyuga, a carei patroana nefasta este, zeita K. se va infasura, impreuna cu lumea, intr-un val de bezna, creand astfel premisele absolute ale sfarsitului lumii).

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

CHIAJNA (c. 1525-c. 1588), fiica lui Petru Rares. Casatorita in 1546 cu Mircea Ciobanul (de unde si porecla de Mircioaia); mama lui Petru cel Tinar, domn al Tarii Romanesti (1559-1568). A sustinut cu deosebita dirzenie mentinerea fiului ei in scaunul domnesc. Surghiunita, impreuna cu fiul sau, de turci (1568).

Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui Electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui Amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul Amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).

RHEA (in mitologia greaca), titaniada, fiica a lui Uranus si a Geei, sotia lui Cronos, mama lui Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon si Zeus. Ca sa-si salveze macar pe unul dintre copii, deoarece Cronos ii inghitea pe masura ce se nasteau, R. l-a ascuns pe Zeus, dandu-si sotului sau sa inghita in locul acestuia un bolovan infasurat in scutece. Asimilata mai tarziu cu Cibele.

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

Chryses 1. Tatal lui Chryseis si preot al lui Apollo. Cind Agamemnon a refuzat sa-i inapoieze fiica, Chryses l-a rugat pe Apollo sa raspindeasca o molima in rindul grecilor. Zeul i-a implinit ruga. Constrins de greci Agamemnon a eliberat-o pe Chryseis, care s-a inapoiat la tatal sau (v. Chryseis). 2. Fiul lui Chryseis cu Agamemnon, numit astfel in amintirea bunicului sau, Chryses.

Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. si Chryses), luata de Agamemnon drept prada de razboi din Lyrnessus. Nevrind s-o inapoieze tatalui ei, Agamemnon si-a atras asupra-si minia lui Apollo, care a facut sa bintuie o molima in tabara greceasca. Speriati, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis si s-o redea tatalui sau. Atunci, in locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tirziu, Chryseis s-a inapoiat insa la Agamemnon, cu care – se spunea intr-o legenda – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia si pe Chryses.

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).