FILOMelA s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomele, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].

AMALASUNTA (498-535), fiica lui Teodoric cel Mare. A condus regatul ostrogot din Italia in timpul minoratului fiului sau Atalaric (526-534), iar apoi a domnit (534-535) impreuna cu sotul ei Teodat.

ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Tarii Romanesti, si sotia tarului bulgar Ivan Sratimir.

ANTIOPE (in mitologia greaca), fiica lui Nicetus, regele Tebei. Frumusetea ei l-a atras pe Zeus, care a sedus-o sub chipul unui satir. Mama lui Amfion si a lui Zetos.

ARIADNA (in mitologia greaca), fiica lui Minos, regele Cretei. I-a inlesnit lui Teseu iesirea din Labirint cu ajutorul unui fir calauzitor dupa ce acesta ucisese Minotaurul (de aici expresia „firul Ariadnei”). Parasita mai tirziu de acesta, a devenit sotia zeului Dionysos.

ARTEMIS (in mitologia greaca), zeita vinatorii, fiica lui Zeus si a titanidei Leto, sora geamana cu Apolo. Asimilata timpuriu la romani cu Diana.

CASANDRA (KASSANDRA) (in mitologia greaca), fiica lui Priam, regele Troiei, si a Hecubei. Preoteasa a lui Apolo, acesta a inzestrat-o cu darul profetiei, osindind-o, in acelasi timp, ca spusele sale sa nu fie crezute. A prevestit in zadar prabusirea Troiei. Luata scalva de Agamemnon, a fost omorita, impreuna cu acesta, de Clitemnestra.

CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, sotia lui Henric II, regele Frantei, regenta (1560-1563) in timpul minoratului fiului ei Carol IX. In timpul domniei fiilor sai Francisc II, Carol IX si Henric III a exercitat o influenta insemnata asupra politicii interne si externe a statului francez.

CERES 1. (in mitologia romana) Zeita griului si a recoltelor, fiica lui Saturn si a Cibelei. Identificata cu Demeter in mitologia greaca. Este reprezentata tinind in mina o secera si un cos cu spice. 2. Cel mai mare asteroid, cu diametrul de c. 770 km. Primul asteroid descoperit, in 1801, de astronomul italian G. Piazzi.

CHIAJNA (c. 1525-c. 1588), fiica lui Petru Rares. Casatorita in 1546 cu Mircea Ciobanul (de unde si porecla de Mircioaia); mama lui Petru cel Tinar, domn al Tarii Romanesti (1559-1568). A sustinut cu deosebita dirzenie mentinerea fiului ei in scaunul domnesc. Surghiunita, impreuna cu fiul sau, de turci (1568).

CHRISTINA, regina a Suediei (1632-1654), fiica lui Gustav II Adolf. In timpul domniei sale, conducerea efectiva a statului a detinut-o Axel Oxenstierna. A sprijinit dezvoltarea stiintei si culturii si l-a protejat pe Descartes, care a trait ultimii ani ai vietii la curtea ei.

CLITEMNESTRA (KLYTAIMNESTRA) (in mitologia greaca), fiica lui Tindar, regele Spartei si a Ledei; sotia lui Agamemnon, mama lui Oreste, a electrei si a Ifigeniei. Impreuna cu amantul ei, Egist, l-a omorit pe Agamemnon la intoarcerea acestuia din Troia. Crima a fost razbunata de Oreste, care i-a ucis pe amindoi.

ISIS (in mitologia egipteana), zeita a casatoriei, fiica lui Geb si a zeului Nut, sora si sotie a lui Osiris. Simbol al armoniei matrimoniale si al fidelitatii casnice a femeii fata de sotul ei, chiar si dupa moartea acestuia. Mai tarziu, I. devine zeita sapientala, posedand arta magiei si a tamaduirii si chiar a invierii din morti. Este reprezentata ca o femeie cu coarne de vaca si cu globul lunar pe cap, uneori cu fiul ei, Horus, in brate. Cultul ei a fost foarte raspandit in lumea greco-romana.

URANIA (in mitologia greaca), muza astronomiei, fiica lui Zeus si a Mnemosinei. In reprezentarile plastice apare infasurata intr-un vesmint amplu, aplecata asupra unui glob cu un compas in mana, ceea ce simbolizeaza stradania de a masura bolta cereasca.

HESIONA (in mitologia greaca), fiica lui Laomedon, regele Troiei. Oferita ca jertfa unui monstru marin, a fost salvata de Herakles.

IRODIADA (?-dupa anul 39), fiica lui Aristobul, sotia lui Irod Antipas (dupa ce initial fusese casatorita cu fratele acestuia, Irod Filip) si mama Salomeii. Blamata de prorocul Ioan Botezatorul pentru desfraul ei, impreuna cu fiica sa, si-a determinat sotul sa-l omoare pe acesta.

Achelous 1. Cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

Aedon, fiica lui Pandareos si sotia lui Zethus, regele cetatii Thebae. Geloasa pe sora ei Niobe, care avea mai multi copii, Aedon, care nu avea decit un singur fiu, pe Itylus, a hotarit sa-l ucida pe cel mai mare dintre nepotii ei. Din greseala insa si-a ucis propriul copil. Ca sa-i curme suferinta, Zeus a preschimbat-o in privighetoare.

Agamemnon, erou grec (cunoscut din Iliada). Era regele cetatii Mycenae si urmas al lui Atreus. Cind Atreus a fost ucis de catre Aegisthus, Agamemnon a fost izgonit din Mycenae impreuna cu fratele sau, Menelaus. Cei doi fugari s-au indreptat catre Sparta. Acolo Agamemnon s-a casatorit cu Clytaemnestra, cu care a avut patru copii: trei fiice, pe Iphianassa (Iphigenia), Chrysothemis si Laodice (electra), si un fiu, Orestes. Cu ajutorul lui Tyndareus, regele Spartei, Agamemnon reuseste sa-si recucereasca tronul si se inapoiaza la Mycenae. Menelaus, care se casatorise intre timp cu Helena, fiica lui Tyndareus, ii urmeaza acestuia la tron si ramine in Sparta. Cind Helena a fost rapita de catre Paris, Agamemnon a fost numit capetenia ostilor grecesti care au pornit la asediul Troiei. Pentru a o indupleca pe Artemis sa dezlantuie vinturi prielnice care sa ingaduie flotei grecesti sa iasa in larg, Agamemnon a sacrificat-o la Aulis pe propria lui fiica, pe Iphigenia. In felul acesta grecii au putut ajunge pe tarmurile Troiei. In cursul luptelor care au urmat, Agamemnon a dat dovada de multa vitejie si curaj. Dar cearta lui cu Achilles in cel de-al zecelea an de razboi (v. si Achilles) a provocat mari pierderi grecilor. Dupa distrugerea Troiei, lui Agamemnon i-a revenit, printre altele, drept prada de razboi Cassandra, fiica lui Priamus. Cassandra i-a prorocit ca va fi ucis la intoarcere de catre sotia lui Clytaemnestra. Nedind crezare spuselor ei, Agamemnon s-a inapoiat acasa, unde a fost intr-adevar omorit de Clytaemnestra si de amantul acesteia, Aegisthus. Moartea sa a fost razbunata mai tirziu de Orestes (v. si Clytaemnestra, Aegisthus, Orestes).

Agave, fiica lui Cadmus si a Harmoniei si mama lui Pentheus. Fiindca acesta din urma s-a opus la introducerea cultului lui Dionysus in Boeotia, zeul s-a razbunat pe Agave luindu-i mintile. In nebunia ei, Agave l-a ucis pe Pentheus cu ajutorul sorei ei, Autonoe.

Alcathous, fiul lui Pelops si al Hippodamiei, despre care se spunea ca ar fi ucis leul din Cithaeron. S-a casatorit cu Evaechme, fiica lui Megareus si, dupa moartea acestuia, a domnit in cetatea Megara. Ulterior, cetatea fiind distrusa de cretani, el i-a inaltat din nou zidurile, cu ajutorul lui Apollo. Se spunea ca zeul si-ar fi lasat cu aceasta ocazie lira sprijinita de o piatra, care de atunci a capatat o proprietate miraculoasa: ori de cite ori era lovita scotea sunete muzicale.

Alcestis, fiica lui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasa si cea mai cucernica dintre fetele lui si singura dintre surori care n-a participat la omorirea tatalui lor, pusa la cale de Medea. A fost sotia lui Admetus (v. Admetus).

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui Amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul Amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.

Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei. 2. fiica lui Aeolus, despre care legenda spune ca traia atit de fericita impreuna cu sotul ei Ceyx, incit a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amindoi in pasari de mare. Dupa o alta versiune, Ceyx, pornit sa consulte un oracol, si-a gasit moartea in valuri, inecat de o furtuna. Distrusa de durere, Alcyone s-a aruncat si ea in mare. Induiosati de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amindoi in pasari marine.

Alphesiboea, fiica lui Phegeus si sotia lui Alcmaeon (v. si Alcmaeon).

Althaea, fiica lui Thestius si sotia lui Oeneus, regele Calydonului. Cuprinsa de deznadejde in urma mortii fiului ei Meleager, pe care ea singura o provocase, Althaea s-a spinzurat (v. si Meleager).

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

Amphitrite, fiica lui Nereus si a lui Doris si una dintre nereide. Intr-o zi, pe cind se juca impreuna cu surorile ei in apropiere de insula Naxos, a fost rapita de Poseidon, cu care a avut mai tirziu un fiu, pe Triton, o alta divinitate marina. Amphitrite era considerata regina marii.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

Andraemon 1. Fiul lui Oxylus si sotul Dryopei. 2. Tatal lui Thoas. Casatorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron dupa moartea socrului sau.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

VENUS 1. (In mitologia romana) Straveche divinitate a frumusetii, a primaverii si a fortelor vegetative. Considerata mama eroului troian Eneas. Ii sunt consacrate mirtul si lebedele. Unele izvoare considera ca era fiica lui Iupiter si a Dionei, sotia lui Vulcan si mama lui Cupidon. Asimilata mai tarziu cu Afrodita. 2. Cea de a doua planeta a sistemului nostru solar, la o departare medie fata de Soare de 108,14 mil. km. Cel mai stralucitor astru de pe Cer, dupa Soare si Luna. Cand are stralucire maxima, V., prezentand faze analoge celor ale Lunii, marimea sa stelara ajunge la -4, fiind vizibila pe Cer chiar in plina zi. Diametrul: 12.102 km, masa de 48 • 10²³ kg. Rotatie: 243.01 zile terestre; Se roteste in jurul axei sale in sens retrograd. Poseda o atmosfera densa, alcatuita din dioxid de carbon (c. 90%), azot (sub 5%), oxigen (c. 1%), vapori de apa (sub 1%), urme de oxid de carbon, gaze inerte, acid clorhidric si acid fluorhidric. Cu ajutorul sondelor spatiale s-a determinat ca temperatura suprafetei este de 430-475ºC, iar presiunea de c. 100 at. O data la c. 18 luni, V. are o departare minima fata de Pamant. Explorarea planetei a inceput la 27 aug. 1962 o data cu lansarea statiei automate americane „Mariner 2”. La 12 si 16 nov. 1965, U.R.S.S. a trimis spre V. o pereche de statii, „”Venus 2„ si ”Venus 3„. Statia ”Mariner 5„, lansata la 14 iun. 1967, a indicat un camp magnetic foarte slab. In ian. 1969 au fost lansate statiile ”Venus 5„ si ”Venus 6„ care au efectuat (mai 1969) primele coborari line pe V., transmitand date despre atmosfera planetei. Statia ”Venus 8„ lansata la 23 mart. 1972 a transmis (aug. 1972) date privind circulatia curentilor atmosferici, iar statiile ”Venus 9„ si ”Venus 10„, lansate in iun. 1972, au devenit primii sateliti artificiali ai planetei, modulele lor de explorare transmitand primele fotografii de la solul acesteia. Ulterior (1991, 1993) au fost lansate sondele americane ”Magellan„. Se mai numeste Luceafarul sau Steaua ciobanului.

Anticlea (sau Anticlia), fiica lui Autolycus, sotia lui Laertes si mama lui Odysseus. Indurerata de indelungata absenta a fiului ei, si-a pus singura capat zilelor.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

Aphrodite, una dintre cele mai mari divinitati ale lumii grecesti, imprumutata ulterior si de romani si asimilata cu Venus (v. si Venus). Aphrodite era zeita dragostei si a frumusetii. Cu privire la nasterea ei existau doua versiuni: dupa una, era fiica lui Zeus si a Dionei, dupa cea de-a doua s-ar fi nascut din spuma marii. Casatorita cu Hephaestus, a fost iubita de Ares, zeul razboiului (v. si Ares), de Dionysus, Hermes si Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Anchises si Adonis (v. si Adonis). A avut mai multi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros si pe Harmonia, cu muritorul Anchises (v. si Anchises) pe Aeneas etc. In legatura cu farmecul si cu puterea Aphroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelitatii ei fata de Hephaestus care, descoperind legatura ei cu Ares, a chemat toti zeii Olympului drept martori, surprinzindu-i impreuna pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei, si revendicat in egala masura de Hera, Athena si Aphrodite, sa fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris (v. si Paris) pe muntele Ida si au inceput sa-si laude farmecele, promitindu-i fiecare cite un dar. Cucerit de frumusetea Aphroditei si de darul fagaduit de ea – acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Helena – Paris i-a dat ei marul. Alegerea Aphroditei si rapirea Helenei au constituit originea razboiului troian. In cursul acestui razboi, in care rivalele ei, Hera si Athena, au sprijinit tabara adversa, Aphrodite i-a ajutat in mod constant pe troieni, in special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost chiar ranita in lupta de catre Diomedes. Daca n-a putut impiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, in schimb, salvarea lui Aeneas se datoreste Aphroditei, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita acestui fapt zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei (v. Venus). Aphrodite avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat in intreaga lume helenica, cu precadere in insulele Cyprus si Cythera.

Apollo, una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei grecesti. Era fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, ii refuzase Letonei un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din valurile marii, insula Delos (v. si Asteria). Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Artemis. Crescind miraculos de repede, la numai citeva zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Hera s-o urmareasca pe Leto si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a infiintat acolo propriul sau oracol, instaurind totodata si Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea si denumirea purtata de zeu, aceea de Pythius). Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepius, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i si invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa minia lui Zeus, care l-a omorit cu trasnetul sau (v. si Asclepius). Indurerat de pierderea lui si neputind sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigindu-i, la rindul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul lui necugetat, Apollo a fost osindit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. el si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus (v. si Admetus). Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, si uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparissus (v. numirile respective). Zeul era infatisat ca un tinar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare care, justificat sau nu, raspindea molimi sau pedepsea cu sageti aducatoare de moarte pe oricine-i statea impotriva. Era socotit totodata zeu vindecator, priceput la arta lecuirii, si tatal lui Asclepius. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi initiat-o si pe ea in aceasta taina (v. si Cassandra). Mai tirziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era infatisat, in aceasta calitate, inconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat de calatorii, de cei care navigau pe mare, care proteja orasele si noile constructii. Se spunea ca impreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa (v. si Alcathous). In sfirsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi Soarele. Era serbat in numeroase centre ale lumii grecesti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. Avind, asa cum s-a aratat, un rol preponderent in mitologia greaca, Apollo a fost imprumutat de timpuriu si de alte neamuri. Era, de pilda, onorat de vechii etrusci si mai tirziu a fost adoptat si de romani. In cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollinares, si tot acolo, pe vremea imparatului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

Arachne, tinara din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestita pentru maiestria cu care-si tesea pinzele. Sfidind-o cu indeminarea ei pe zeita Athena, patroana tesatoarelor si a torcatoarelor, se spunea ca zeita insasi ar fi coborit din Olympus pentru a-i vedea pinzele. Intre cele doua incepe o intrecere: Athena infatiseaza pe pinzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului si scene care zugravesc pedepsele la care au fost supusi muritorii ce au incercat sa se razvrateasca impotriva ordinii divine. Arachne tese, la rindu-i. minunate pinze pe care sint zugravite scene de iubire dintre zei si muritoare. Infuriata, zeita ii sfisie pinzele. Atunci, de desperare, Arachne se spinzura. Athena n-o lasa insa sa moara ci, cuprinsa in ultima clipa de mila, o transforma intr-un paianjen, sortit de atunci sa-si teasa pinza la infinit.

Argonautae, cei cincizeci de eroi care au alcatuit echipajul corabiei Argo. Printre ei se numarau: Heracles, Orpheus, Castor, Pollux, Theseus etc. Argonautii l-au insotit pe Iason in faimoasa expeditie organizata de acesta, la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care-i ceruse sa-i aduca Lina de Aur (v. si Pelias). Dupa un drum lung, pe mare, drum presarat cu multe peripetii, corabia argonautilor a ajuns in Colchis. Acolo regele Aeetes le-a fagaduit ca le va da Lina de Aur dupa ce Iason va fi savirsit o serie de ispravi: el trebuia sa are un cimp injugind la acelasi plug doi tauri cu copite de arama si care scoteau flacari pe nari, dupa care urma sa semene acolo dintii unui dragon. Din aceasta saminta neobisnuita avea sa iasa un neam de razboinici, pe care trebuia sa-i biruie in lupta. Cu ajutorul Medeei (v. Medea), fiica lui Aeetes, care se pricepea la vraji, Iason a izbutit sa iasa victorios din toate aceste incercari. La sfirsit Aeetes n-a mai vrut insa sa-si tina fagaduiala. Atunci, sprijinit din nou de Medea, careia i-a fagaduit s-o ia in casatorie, Iason a reusit sa fure pretioasa Lina de Aur si sa fuga cu ea. Din nou datorita Medeei, pe care a luat-o cu el, corabia a scapat de urmarirea lui Aeetes, care se luase dupa fugari (v. Absyrtus, Aeetes, Medea si Iason). Pe drum, la intoarcere, argonautii au avut de infruntat alte numeroase vitregii ale sortii, dupa care, in cele din urma, au ajuns cu bine in patrie.

Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.

Artemis, in mitologia greaca, zeita vinatorii, asimilata de timpuriu de catre romani cu Diana, o veche divinitate de origine italica (v. si Diana). Artemis, sora geamana cu Apollo (in legatura cu nasterea ei, v. Apollo), era fiica lui Zeus si a Letonei. La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre muritori. Artemis isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteste in exil atunci cind Apollo ispaseste omorirea Pythonului, e alaturi de el in razboiul troian, participa impreuna la uciderea copiilor Niobei etc. Cind Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificata si ea cu Selene (Luna). Mai tirziu, Artemis capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a cimpurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vinatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de ciini, daruiti de Pan, ucigind animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Hephaestus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea (v. Actaeon si Orion) sau, daca la rindu-i incerca sa se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie (v. Endymion).

Astraea, fiica lui Zeus si a lui Themis. Era zeita dreptatii. Se spunea ca in timpul virstei de aur ar fi trait printre oameni. Mai tirziu neamul oamenilor inraindu-se, Astraea a urcat la cer, transformindu-se in constelatia Fecioarei (numita Virgo).

Atalanta (sau Atalante), fiica lui Iasus si a Clymenei. Parasita pe o stinca de catre tatal ei, care dorise un baiat si nu o fata, Atalanta a fost alaptata de catre o ursoaica si crescuta in salbaticia codrilor. Mai tirziu ea a invatat sa vineze, intocmai ca Artemis, zeita ei protectoare. Urmind pilda acesteia, Atalanta a jurat sa ramina pururea fecioara. Pretuita de multi pentru frumusetea ei – printre altii si de Meleager, alaturi de care a participat la vinatoarea mistretului din Calydon (v. si Meleager) – Atalanta s-a vazut in cele din urma nevoita sa consimta sa se casatoreasca. Ea era vestita pentru iuteala picioarelor sale si era invingatoare la toate intrecerile la care a participat. Asadar, a fagaduit sa se casatoreasca cu acela care o va intrece in iuteala. Multi au incercat fara sa reuseasca si au fost ucisi cu sulita de fecioara cea neinduplecata. Ea ii ajungea intotdeauna din urma, dupa ce mai intii le acorda un avans. Unul singur a izbutit s-o intreaca, cu ajutorul Aphroditei: Milanion. Zeita i-a daruit lui Milanion trei mere de aur din Gradina Hesperidelor. In timpul cursei, acesta a lasat sa-i cada merele unul cite unul. Atalanta, neputindu-si stapini curiozitatea, s-a oprit sa le culeaga, si in felul acesta a pierdut din timp si a fost invinsa. Ea s-a casatorit cu Milanion si au trait amindoi fericiti pina in ziua in care, cu ocazia unei vinatori, au profanat – cuprinsi de un elan de dragoste – un sanctuar in care se adapostisera. Sanctuarul era inchinat lui Zeus. Indignat de sacrilegiul comis, zeul i-a pedepsit transformindu-i pe amindoi in lei.

Athamantis, patronimic purtat de Helle, fiica lui Athamas.

Athena (sau Athene), una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei grecesti, identificata de romani cu zeita Minerva (v. si Minerva). Era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau si Pallas Athena sau, pur si simplu, Pallas. Athena era fiica lui Zeus si a lui Metis. Zeus a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, asa incit Athena a tisnit direct din capul lui Zeus, cu arme si armura cu tot. In momentul cind a aparut pe lume, a s******t un racnet razboinic, care a cutremurat si cerul si pamintul. Athena era simbolul atributelor unite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Zeus, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis. Zeita razboinica, reprezentata cu coif, sulita si egida pe care era zugravit capul Gorgonei, Athena a jucat un rol important in lupta impotriva gigantilor. Ea participa, de asemenea, la razboiul troian alaturi de greci, pe care-i sustine, neputind uita jignirea adusa de Paris (v. Paris). Este cunoscuta disputa dintre Athena si Poseidon cu prilejul impartirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu aceasta ocazie consiliul zeilor a fagaduit sa dea Attica aceluia din doi care-i va darui bunul cel mai de pret. Poseidon i-a daruit calul, iar Athena maslinul, care avea sa asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a cistigat in felul acesta intrecerea si a devenit patroana cetatii Athenae, care-i poarta de atunci numele. Athena era socotita protectoarea artelor frumoase, a mestesugurilor, a literaturii si a agriculturii, a oricarei actiuni care presupunea ingeniozitate si spirit de initiativa. Ea patrona viata sociala si cea statala, era sfatuitoarea grecilor adunati in areopag si aparatoarea lor in razboaie.

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).

Atreus, fiul lui Pelops si al Hippodamiei si frate cu Thyestes. Cu concursul mamei lor, Atreus si Thyestes l-au ucis pe Chrysippus, fratele lor vitreg, atragindu-si prin aceasta crima minia si blestemul tatalui lor. Izgoniti de Pelops din Pisa, ei s-au refugiat la curtea lui Eurystheus, regele din Mycenae. Dupa moartea acestuia, Atreus, casatorit intre timp cu Aerope, fiica lui Eurystheus, i-a urmat la tron. Aflind ca Thyestes ii necinsteste casa, deoarece este amantul sotiei sale, Atreus se gindeste sa se razbune: mai intii il izgoneste, apoi, prefacindu-se ca l-a iertat, il recheama si-l pofteste la un banchet, unde-l ospateaza cu carnea propriilor lui copii, pe care-i ucisese intre timp. Descoperind adevarul, Thyestes fuge ingrozit la curtea lui Thesprotus. Acolo, supunindu-se poruncii unui oracol, el savirseste un incest cu propria lui fiica – Pelopia. In urma acestui incest, Pelopia – fara sa stie ca tatal fiului ei este de fapt propriul ei tata – da nastere lui Aegisthus. Intre timp, Atreus, blestemat de catre zei impreuna cu intregul neam al atrizilor (v. si Agamemnon) pentru fapta lui criminala, porneste in cautarea lui Thyestes pentru a-l aduce inapoi. Ajunge la Thesprotus, se casatoreste cu Pelopia, pe care o ia drept fiica acestuia si il infiaza pe Aegisthus fara sa stie al cui fiu este. Dupa trecerea anilor, Atreus il indeamna pe Aegisthus sa-si ucida tatal. Aegisthus il omoara insa pe Atreus si-l inscauneaza in locul lui pe Thyestes.

Autonoe, fiica lui Cadmus si sora cu Agave (v. si Agave). S-a casatorit cu Aristaeus, cu care a avut un fiu, pe Actaeon.

Bias, fiul lui Amythaon si frate cu prezicatorul Melampus (v. si Melampus). Datorita fratelui sau, Bias a reusit sa fure cirezile lui Phylacus si sa se casatoreasca cu Pero, fiica lui Neleus, regele din Pylos. Tot datorita lui Melampus, care le-a lecuit de nebunie pe fiicele regelui Proetus din Argos, Bias a capatat o treime din regatul acestuia.

Boreas, personificare divina a vintului de nord, era socotit, alaturi de fratii lui, Eurus, Notus si Zephyrus, drept fiu al lui Astraeus si al lui Eos. Isi avea lacasul in Thracia, intr-o pestera de pe muntele Haemus. Cu Orithyia, fiica lui Erechtheus, pe care a rapit-o, a avut doi fii si doua fiice (v. si Boreades).

Byblis, fiica lui Miletus, a carei dragoste incestuoasa pentru fratele ei Caunus i-a atras moartea. Ulterior ea a fost metamorfozata de zei intr-un izvor.

Cadmus, erou din ciclul teban, fiul Telephassei si al lui Agenor, regele Phoeniciei. Trimis de tatal sau impreuna cu ceilalti frati sa-si caute sora, pe Europa, rapita de catre Zeus, Cadmus ajunge dupa multe peregrinari zadarnice la Delphi, unde consulta oracolul. Apollo ii porunceste sa n-o mai urmareasca pe Europa, ci sa intemeieze o cetate. In acest scop el va trebui sa fugareasca o vaca si, pe locul unde animalul va cadea mort de oboseala, sa ridice zidurile noului oras. Supunindu-se oracolului, Cadmus ajunge in Boeotia. Acolo e nevoit sa se lupte cu un balaur, spaima tinutului, pe care-l omoara. La indemnul zeitei Athena, Cadmus seamana un ogor cu dintii fiarei. Din aceasta saminta rasare un neam de oameni razboinici, care se iau de indata la lupta si se ucid intre ei. Doar cinci supravietuiesc. Acestia il ajuta pe Cadmus sa intemeieze noua cetate – Thebae. Zeita Athena ii incredinteaza conducerea cetatii Thebae, iar Zeus i-o da de sotie pe Harmonia, fiica lui Ares si a Aphroditei. La ospatul dat cu ocazia casatoriei lor iau parte toti zeii olimpieni. Printre darurile primite cu acest prilej de catre Harmonia se numara si faimosul colier care avea sa joace un rol important in expeditia celor sapte contra Tebei (v. si Amphiaraus). Cu Harmonia Cadmus a avut mai multi copii: pe Agave, Autonoe, Illyrius, Ino, Polydorus si Semele. Spre sfirsitul vietii, Cadmus si Harmonia s-au retras in Illyria si, in cele din urma, au fost metamorfozati in serpi. Despre Cadmus se spunea ca ar fi fost cel care le-a daruit grecilor scrierea.

Calliope, una dintre muze, inspiratoarea poeziei, a celei epice in special. Era fiica lui Zeus si a Mnemosynei si mama lui Orpheus (v. si Musae).

Callisto, fiica lui Lycaon, regele Arcadiei, era o nimfa care obisnuia s-o insoteasca pe Artemis la vinatoare. Unindu-se cu Zeus, Callisto a dat nastere unui copil, pe nume Arcas. Fiind urmarita de gelozia Herei, Callisto a fost apoi metamorfozata in ursoaica. Se spunea ca ulterior Zeus ar fi transformat-o, impreuna cu fiul ei, intr-o constelatie, a Ursei (v. si Arcas).

Canace, fiica lui Aeolus si a lui Enarete. S-a indragostit de propriul ei frate, Macareus, si a nascut in taina un copil. Descoperita de tatal ei, Aeolus, Canace a fost silita de catre acesta, drept pedeapsa, sa se sinucida. Dupa o alta versiune, Canace a fost iubita de Poseidon. Cu zeul marii ea a avut mai multi fii, printre care pe Aloeus si pe Triopas.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

Cephalus, fiul lui Deion, regele Thessaliei, si al Diomedei si sotul lui Procris, fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. De numele lui Cephalus sint legate mai multe legende. Una dintre ele vorbeste despre dragostea dintre Cephalus si Eos. Se spunea ca zeita l-ar fi rapit si l-ar fi dus pe Cephalus in Syria (v. si Eos). Acolo i-a daruit un fiu, pe Phaethon (care trece insa de cele mai multe ori drept fiul Soarelui). Dupa o alta legenda, credincios lui Procris, Cephalus a respins iubirea lui Eos, care se indragostise de el. Minioasa, zeita il indeamna sa puna la incercare fidelitatea sotiei lui. Travestit in negustor, Cephalus poposeste la casa lui Procris care-si stia sotul plecat la vinatoare. Coplesind-o cu daruri bogate, el reuseste in cele din urma sa-i cucereasca dragostea. Dindu-si apoi in vileag inselaciunea, Cephalus i se arata lui Procris sub adevarata lui infatisare. Minioasa si rusinata, Procris fuge in munti. Cuprins de remuscari, Cephalus pleaca la rindu-i pe urmele ei, o gaseste si o readuce acasa, unde traiesc din nou in buna intelegere. De la o vreme insa Procris devine si ea geloasa. Indelungile absente ale sotului ei, dus mereu la vinatoare prin codri, o pun pe ginduri. Banuielile ei sint sporite de cuvintele unui batrin servitor, care-i spune ca in mijlocul padurii, intr-o poiana, Cephalus invoca adesea numele unei femei. Pentru a se incredinta de vinovatia lui, Procris il urmareste si se ascunde intr-un tufis. Auzind un fosnet si crezind ca e o fiara, Cephalus s********e o sageata. el avea niste sageti care nu-si greseau niciodata tinta. Ranita de moarte, Procris isi da sufletul in bratele lui Cephalus care, inainte de a-i inchide ochii pentru totdeauna, o asigura ca dragostea lui a fost neclintita si-i spulbera toate banuielile: in poiana din padure, el o invoca pe Eos (Aurora) ca sa-l racoreasca si sa-l mingiie cu adierile ei.

Ceto, fiica lui Pontus (Marea) si a lui Gaea (Pamintul). Era mama celor trei gorgone (v. si Phorcys 1.).

Chimaera, animal fabulos, fiica lui Typhon si a Echidnei. Himera salasluia in Lycia si avea infatisarea unui monstru cu trei capete care varsau flacari. Semana cu un leu si cu un sarpe in acelasi timp. Himera a fost ucisa de Bellerophon la porunca regelui Iobates (v. si Bellerophon(tes)).

Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. si Chryses), luata de Agamemnon drept prada de razboi din Lyrnessus. Nevrind s-o inapoieze tatalui ei, Agamemnon si-a atras asupra-si minia lui Apollo, care a facut sa bintuie o molima in tabara greceasca. Speriati, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis si s-o redea tatalui sau. Atunci, in locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tirziu, Chryseis s-a inapoiat insa la Agamemnon, cu care – se spunea intr-o legenda – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia si pe Chryses.

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

Clio, una dintre muze, fiica lui Zeus si a Mnemosynei. Patrona istoria (v. si Musae).

Clymene 1. fiica lui Oceanus si a lui Tethys. Din casatoria Clymenei cu Iapetus s-au nascut Atlas, Epimetheus, Menoetius si Prometheus. 2. Una dintre nereide, fiica lui Nereus si a lui Doris. 3. A doua sotie a lui Cephalus, dupa Procris (v. si Cephalus).

Corythus 1. Fiul lui Zeus si al electrei, fiica lui Atlas. A avut la rindul sau doi fii, numiti Iasius si Dardanus. Era socotit intemeietorul cetatii Cortona din Italia. 2. Fiul lui Paris si al unei nimfe de pe muntele Ida. Se spunea ca, intrecindu-l in frumusete pe tatal sau, a fost indragit de catre Helena. Mistuit de gelozie, Paris si-a ucis fiul.

Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapitilor. Priceputa in ale vinatorii, Cyrene traia in paduri, in salbaticie. Intr-o zi, pe cind se lupta cu un leu, Apollo a vazut-o si, plin de admiratie pentru curajul tinerei, s-a indragostit de ea. el a luat-o cu sine in Africa, in tinutul Libyei, unde Cyrene i-a daruit un fiu, Aristaeus (v. si Aristaeus).

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

Daphne, nimfa, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelasi nume, dupa o versiune, dupa o alta a riului Ladon. Facea parte din ceata de vinatoare a zeutei Artemis, alaturi de care cutreiera muntii si padurile. Ca sa scape de urmarirea lui Apollo, care se indragostise de ea, Daphne isi implora tatal s-o metamorfozeze in dafin. Acesta ii implineste vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a ramas planta favorita a lui Apollo.

Deiphobe, fiica lui Glaucus si sibila la Cumae.

Demeter, in mitologia greaca, zeita agriculturii si a roadelor pamintului. Era fiica lui Cronus si a Rheei si apartinea generatiei olimpienilor. Demeter a avut cu Zeus o unica fiica, pe Persephone, de care era strins legata atit in ceea ce priveste cultul cit si legenda. In timp ce culegea pe un cimp flori, pe Persephone a inghitit-o pamintul; ea a fost rapita de unchiul ei, Pluto, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Demeter noua zile si noua nopti, cutreierind lumea in lung si-n lat. Nimeni nu-i stia de urma. Intr-un tirziu, mama a aflat de la Apollo de soarta fiicei ei. Cuprinsa de jale, Demeter paraseste atunci Olympul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in rindul zeilor, decit in ziua cind ii va fi inapoiata Persephone. Ratacind pe pamint, dupa multe peregrinari, ajunge la eleusis si zaboveste o vreme mai indelungata la curtea regelui Celeus (v. si Triptolemus si Demopho(o)n). Intre timp, cum pamintul nu mai rodeste si holdele se usuca, Zeus il trimite pe Hermes sa i-o aduca inapoi pe Persephone. Dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persephone cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpaminteana. Minioasa, Demeter il transforma pe Ascalaphus – singurul martor al sacrilegiului comis – in bufnita (v. si Ascalaphus). Persephone insa trebuie sa ramina alaturi de Pluto. La insistentele lui Demeter se ajunge totusi la o intelegere: sase luni din an Persephone va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamintean si sase luni le va petrece pe pamint, linga mama ei. Reintoarcerea ei pe pimint era insotita de venirea primaverii, de renasterea naturii si de plinatatea verii. Absenta ei era marcata de ariditate, de anotimpul trist al iernii in care Demeter ducea dorul fiicei ei. In mitologia romana Demeter purta numele de Ceres, o veche divinitate cu care a fost asimilata.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

Doris, una dintre oceanide, fiica lui Oceanus si a lui Tethys. S-a casatorit cu propriul ei frate, Nereus, cu care a avut cincizeci de fete, numite nereide.

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

Epimethis, denumire purtata de Pyrrha, fiica lui Epimetheus.

Erato, una dintre muze, fiica lui Zeus si a Mnemosynei. Patrona poezia e*****a (v. si Musae).

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.

Eunomia, fiica lui Zeus si a lui Themis si una dintre „ore” – divinitati care vegheau asupra anotimpurilor si asupra ordinii din natura si societate (v. si Horae).

Euterpe, una dintre muze, fiica lui Zeus si a Mnemosynei. Patrona poezia lirica (v. si Musae).

Galanthis, fiica lui Proetus si una dintre insotitoarele Alcmenei. A reusit sa dejoace printr-un siretlic planurile Ilithyiei, trimisa de Hera ca sa intirzie sosirea pe lume a lui Heracles si, datorita ei, Alcmene a putut sa nasca.

Halirrhothius, fiul lui Poseidon si al nimfei Euryte. Fiindca a incercat s-o necinsteasca pe Alcippe, fiica lui Ares si a lui Aglauros, a fost ucis de catre zeul razboiului. Vazindu-si fiul mort, Poseidon l-a adus pe Ares in fata judecatii zeilor. Zeul ucigas a fost insa achitat, iar locul unde s-a tinut judecata a fost numit de atunci Areopagus.

Hebe, zeita vesnicei tinereti, fiica lui Zeus si a Herei. Le turna zeilor la masa nectar in cupe, pina in ziua cind a fost inlocuita cu Ganymedes. S-a casatorit cu Heracles dupa apoteozarea eroului. In mitologia romana Hebe purta numele de Iuventas.

Hecate, divinitate misterioasa, identificata adeseori cu Artemis. Era fiica lui Perses si a Asteriei. La inceput, Hecate era considerata drept o divinitate binevoitoare, care impartea oamenilor felurite binefaceri: prosperitate, victorie, succese etc. Mai tirziu ea trece drept o divinitate care cirmuieste lumea subpaminteana si, in aceasta calitate, este protectoarea vrajilor, a descintecelor si a tuturor manifestarilor legate de magie. Statuia ei, infatisind o femeie cu trei capete, se afla la toate raspintiile drumurilor – locuri socotite prin excelenta potrivite pentru magie – fapt pentru care era denumita si Trivia.

Helena (sau Helene), „cea mai frumoasa dintre muritoare”, era fiica lui Zeus si a Ledei. Ea s-a nascut dintr-un ou, rezultat din impreunarea lui Zeus – care luase infatisarea unei lebede – cu Leda, sotia regelui Tyndareus (v. si Leda). Despre frumusetea Helenei s-a dus vestea de timpuriu. Inca copila fiind, ea a fost rapita de catre Theseus, ajutat de prietenul lui, Pirithous (v. si Theseus), si dusa in Attica. Eroul a lasat-o acolo in paza mamei lui, Aethra, si a plecat in Infern pe urmele Persephonei. In lipsa lui, Helena este gasita de fratii ei, Castor si Pollux, care pornisera s-o caute, si este dusa, impreuna cu Aethra, din nou acasa. Tyndareus, tatal ei pamintesc, o casatoreste cu Menelaus, cu care Helena are o fiica, Hermione. Sosirea lui Paris in casa lui Menelaus are drept rezultat rapirea Helenei, pe care, in urma judecatii facute de Paris pe muntele Ida, zeita Aphrodite i-o promisese acestuia in dar (v. si Aphrodite). Helena il insoteste pe Paris la Troia si acest fapt are drept rezultat razboiul troian, in care grecii se bat zece ani incheiati. Dupa moartea lui Paris, cazut in lupta, Helena se casatoreste cu unul dintre fratii lui, Deiphobus, pentru ca, in cele din urma, sa se impace cu Menelaus si sa redevina sotia lui. Cei doi ratacesc insa opt ani pe mare, pina sa ajunga in sfirsit acasa, la Sparta. Dupa o alta versiune, Helena s-ar fi casatorit dupa moarte cu Achilles, alaturi de care ar fi trait o viata vesnica, plina de desfatari, pe o insula alba, aflata departe, la capatul lumii.

Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.

Hera, fiica lui Cronus si a Rheei, a fost si ea inghitita, imediat dupa nastere, impreuna cu ceilalti frati ai ei, de catre Cronus (v. si Cronus). In timpul luptei dintre Zeus si Cronus, Hera a fost incredintata zeitei Tethys si lui Oceanus, care au crescut-o. Mai tirziu, ea s-a casatorit cu fratele ei Zeus, devenind „sotia legitima” a stapinului lumii. In aceasta calitate ea era considerata drept protectoarea caminului, a casatoriei si, in general, a femeilor maritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hephaestus si Hithyia. Impartind tronul, dar nu si puterea marelui ei stapin, Hera e adesea infatisata ca o sotie geloasa si nesabuit de violenta, care usor se simte jignita si nu pregeta sa se razbune crunt pentru toate infidelitatile savirsite de sotul ei. Adeseori minia ei se vadeste capricioasa si nejustificata. Jignirea adusa de judecata lui Paris frumusetii ei, de pilda, a contribuit in cea mai mare masura la declansarea razboiului troian (v. Paris), iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere pentru simplul fapt ca a indraznit sa-si exprime o parere care nu a fost pe placul ei (v. Tiresias). Hera urmareste si pedepseste in egala masura atit pe muritoarele iubite de parintele zeilor, ca de pilda pe Io, pe Semele sau pe Callisto, cit si pe copiii acestora: Heracles, Dionysus etc, (v. numirile respective). Rareori ii sprijina pe muritori, ca, de pilda, pe Achilles, Menelaus, argonauti etc. In mitologia romana Hera era identificata cu Iuno (v. si Iuno).

Herse, fiica lui Cecrops si sora cu Aglauros si cu Pandrosos (v. si Aglauros). A fost iubita de catre zeul Hermes, cu care a avut un fiu, pe nume Cephalus.

DANAIDA ~e f. 1) mit. Numele fieca-reia dintre fiicele lui Danaos, regele Argosului. 2) Tub calibrat, montat la capatul unei conducte pentru a asigura un anumit debit constant al fluidului din conducta. [Sil. -na-i-] /<fr. Danaides

WALKIRIE s.f. (In mitologia scandinava) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare razboinice si foarte frumoase, care hotarau soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti, potrivit vointei zeilor. [Gen. -iei / scris si valkirie, var. valchira s.f. / < germ. Walkyrie].

HelIADE s.f.pl. (Mit.) Nume dat fiicelor lui Helios, care, plangand pe fratele lor Faeton, ucis de trasnetul lui Zeus, s-ar fi metamorfozat in plopi. [< gr. heliades].

NEREIDA s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se taraste pe fundul paraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. nereide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis].

ALCESTA (in mitologia greaca), una din fiicele lui Pellas, rege in Lolcos. Sotia lui Admentos, rege in Tesalia, participant la expeditia argonautilor. A acceptat sa moara in locul lui, obtinindu-i astfel nemurirea; a fost readusa din Infern de Herakles.

ANA IVANOVNA, imparateasa a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. fiica lui Ivan V Alekseevici. A obtinut tronul cu ajutorul nobilimii si al ofiterilor din garda imperiala.

ANDROMEDA 1. (in mitologia greaca) fiica lui Cefeu, regele Ethiopiei, si a Casiopeei. Perseu a salvat-o de un monstru marin si a luat-o de sotie. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Casiopeea. Cuprinde o nebuloasa in spirala, care se vede cu ochiul liber.

ANTIGONA (in mitologia greaca), una dintre fiicele lui Edip. Reintoarsa la Teba dupa moartea tatalui sau, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele impotriva cetatii, sa fie lasat neinmormintat. Condamnata sa fie inchisa intr-o pestera, si-a pus capat zilelor.

ARBORE, Nina (1890-1942, n. Tecuci), pictorita si graficiana romana. fiica lui A.-Ralli (1). Desene si gravuri cu tematica sociala. In pictura, inclinatie spre stilizare excesiva. Portrete („Zamfir Arbore”). A practicat si pictura murala.

ARBORE-RALLI, 1. Zamfir C.A.R. (1848-1933, n. Cernauti), militant socialist si publicist roman. A contribuit la raspindirea ideilor socialismului in Romania. 2. Ecaterina Z.A.-R. (1873-1937, n. Baix-elvetia), medic, publicist socialist roman. fiica lui A.R. (1). Lucrari de medicina sociala.

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herta), om de cultura si scriitor roman. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetica, pictura la Lvov, Viena si Roma. Intemeietor al invatamintului (Academia Mihaileana, 1835), al presei („Albina romaneasca”, 1929) si al teatrului romanesc (in 1816) in Moldova. A scris sonete (in maniera petrarchista), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influentate de clasicism si de preromantism, drame si nuvele istorice, prelucrari. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician roman. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrari originale romanesti de matematica („Asupra inversarii seriilor”) si al primului tratat romanesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician roman. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factura, dar insufletite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatalui sau. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducatoare romana. fiica lui A. (1), sotia lui Edgar Quinet. Stabilita la Paris. Cronici muzicale, memorialistica („Memoires d’exil”), traduceri, corespondenta (cu. V. Hugo).

AUNG SAN 1. A. (1915-1947), om politic birman. Conducator al miscarii de eliberare nationala de sub dominatia britanica. Aliat initial al japonezilor (1941), a trecut in 1945 de partea Aliatilor. Prim-min. (1946-1947), a condus convorbirile birmano-britanice pentru independenta tarii. Asasinat. Erou al Birmaniei. 2. Suu Kyi A. (n. 1945 ), om politic birmanez. fiica lui A. (1). Lider al Ligii Nationale pentru Democratie. Militanta pentru restabilirea valorilor democratice in tara. Arestata la domiciliu (din 1989). Premiul Nobel pentru pace (1991).

BHUTTO 1. Zulfikar Ali B. (1928-1979), om de stat pakistanez. Presedinte-fondator al Partidului Poporului din Pakistan. Presedinte al republicii (din 1971); din 1973, prim-min. Rasturnat prin lovitura de stat militara a generalului Zia-ul-Haq, in 1977, a fost executat in 1979. 2. Benazir B. ( 1953-2007), om politic pakistanez. fiica lui B. (1). Din 1984, lider in exil al Partidului Poporului din Pakistan si al Miscarii pentru Renasterea Democratiei in Pakistan. Prim-min. (1988-1990).

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa Mare in raport cu Steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

IRIS (in mitologia greaca), zeita curcubeului. fiica lui Thaumas si a oceanidei electra si sora a Harpiilor, I. o slujea pe Hera, fiind in acelasi timp curiera acesteia si a lui Zeus. Reprezentata ca o tanara fecioara cu aripi de aur. Simbol personificat al curcubeului, I. era considerata mesagera intre zei si oameni.

COCEA 1. N.D.C. (1880-1949, n. Birlad), scriitor si publicist roman. Editor de ziare si reviste, pamfletar. Romane sociale satirice („Vinul de lunga viata”, „Fecior de sluga”, „Nea Nae”). 2. Tanti C. (1909-1990, n. Bucuresti), actrita romana. fiica lui C. (1). Interpretari memorabile in: „Trei nurori” de Cehov, „Nunta insingerata” de F.G. Lorca, „Razvan si Vidra” de B.P. Hasdeu s.a. 3. Dina C. (1912-2008, n. Bucuresti), actrita romana de teatru. fiica lui C. (1). Roluri remarcabile prin inteligenta constructiei („Maria Stuart” de Fr. Schiller, „Anna Christie” de O’Neill, „Doamna lui Ieremia” de N. Iorga).

KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeita neagra”) (in mitologia vedica), divinitate personificand mania si groaza. Simbol al sortii potrivnice. fiica lui Himavān (zeu intruchipand Himalaya) si sotia zeului Siva. Reprezentata cu dinti de fiara si cu trei ochi, cu patru mani, tinand in fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cutit, o sabie). Numita si „distrugatoarea timpului” (la sfarsitul erei Kāliyuga, a carei patroana nefasta este, zeita K. se va infasura, impreuna cu lumea, intr-un val de bezna, creand astfel premisele absolute ale sfarsitului lumii).

EUROPA (EUROPE) 1. (In mitologia greaca) fiica lui Agenor, regele Tyrului (in Fenicia). Zeus, transformat in taur, a rapit-o si a dus-o in Creta. Aici E. a nascut pe Minos, Radamante si Sarpedon. 2. Satelit al planetei Jupiter; 3.000 km diametru; descoperit de G. Galilei in 1610.

HAGGARD [hægə:d], Sir Henry Rider (1856-1925), romancier englez. Reprezentant tipic al literaturii de aventura, caracterizata prin exotism si mister („Ea”, „Inelul Reginei din Saba”, „Cleopatra”, „fiica lui Montezuma”); romanele sale au cunoscut versiuni cinematografice de mare succes.

HERA (in mitologia greaca), cea mai de seama dintre zeitele olimpiene. fiica lui Cronos si A Rheei; sora si sotia lui Zeus. Mama zeilor Ares si Hefaistos si a zeitelor Hebe si Eileithyia. Patimasa, orgolioasa, irascibila si geloasa, se razbuna pe infidelitatile sotului ei (Alcmene, Europa, Io, Leto, Echo, Semele s.a.) si pe copiii naturali ai acestuia (Herakles). In Razboiul troian, suparata pe Paris, care a preferat-o pe Afrodita, ea ii va ajuta pe greci, contribuind la prabusirea Troiei. Protectoarei casniciei. Reprezentata ca o tanara m******a impozanta, frumoasa si grava. Identificata la romani cu Iunona.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

Acheloides, denumire data sirenelor, considerate fiicele lui Achelous.

Aegisthus, fiul lui Thyestes, nascut din unirea acestuia cu propria lui fiica, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetatii Mycenae si fratele lui Thyestes. Dupa ce, la indemnul tatalui sau, si-a omorit unchiul, Aegisthus a ramas in casa acestuia. Nu a participat la razboiul impotriva Troiei si, in lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe sotia acestuia, Clytaemnestra. La intoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. si Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de sapte ani asupra cetatii Mycenae. In cel de-al optulea an insa, a fost omorit la rindul sau de Orestes, fiul lui Agamemnon, care in felul acesta a razbunat moartea tatalui sau.

Aglauros (sau Agraulos) 1. fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

Alcithoe (sau Alcathoe), una dintre fiicele lui Minyas, preschimbata de Dionysus in liliac, drept pedeapsa pentru faptul ca le-a interzis sclavelor ei sa participe la serbarile date in cinstea zeului.

Amata, sotia regelui Latinus. Neputind sa impiedice casatoria lui Aeneas cu fiica ei Lavinia, pe care i-o fagaduise lui Turnus, regele rutulilor, se spunea ca, aflind de moartea acestuia in lupta, Amata s-ar fi spinzurat (v. si Aeneas).

Antiope 1. fiica lui Nycteus, regele cetatii Thebae. A fost iubita de Zeus, cu care a nascut doi fii, pe Amphion si pe Zethus (v. si Amphion). Persecutata de unchiul ei Lycus si de Dirce, sotia acestuia, Antiope e despartita de copiii ei si tinuta mult timp prizoniera. Dupa multi ani ea reuseste sa-si reintilneasca copiii care, ca s-o razbune, ii omoara pe Lycus si pe Dirce. Miniat de moartea Dircei, se spunea ca Dionysus i-ar fi luat mintile Antiopei. 2. Una dintre amazoane, rapita de Theseus, cu care a avut un fiu, pe Hippolytus (sau Demopho(o)n) (v. si Theseus).

Arsinoe 1. fiica lui Phegeus, casatorita cu Alcmaeon (v. si Alcmaeon). 2. Doica lui Orestes.

Callirrhoe 1. fiica lui Achelous, casatorita cu Alcmaeon (v. si Alcmaeon). Dupa moartea sotului ei a fost iubita de catre Zeus. 2. fiica lui Scamander, casatorita cu Tros. A avut mai multi copii, printre care pe Assaracus, pe Ganymedes si pe Ilus. 3. fiica lui Oceanus si a lui Tethys. A dat nastere unui monstru, pe nume Geryon.

Castalia 1. fiica lui Achelous. 2. Izvor de pe muntele Parnassus, inchinat lui Apollo si muzelor.

Celaeno 1. Una dintre harpii (v. Harpyae). 2. Una dintre fiicele lui Atlas si ale Pleionei. 3. Una dintre fiicele lui Danaus. Din unirea ei cu Poseidon s-a nascut eroul Celaenus.

Chalciope 1. fiica lui Aeetes, regele din Colchis, si sotia lui Phrixus. 2. fiica lui Eurypylus. Dupa ce i-a ucis tatal, Heracles s-a unit cu Chalciope si i-a daruit un fiu, pe Thessalus.

Charites, in mitologia greaca, personificari ale gratiei si frumusetii feminine. Romanii le numeau Gratiae – gratii. Erau fiicele lui Zeus si ale Eurynomei, trei la numar: Aglaia, Euphrosyne si Thalia. Salasluiau in Olympus, unde traiau alaturi de muze si erau deopotriva protectoarele poetilor. Erau socotite cind insotitoarele lui Apollo, cind ale Athenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysus.

Chione 1. fiica lui Boreas si a Orithyiei. A fost iubita de zeul Poseidon, cu care a avut un fiu, pe Eumolpus. 2. Fiica regelui Daedalion, curtata deopotriva de Apollo si de Hermes. A avut doi fii, pe Philammon si Autolycus. Chione a murit, victima a geloziei zeitei Artemis, cu care avusese nesocotinta sa se masoare in frumusete.

Chloris 1. In mitologia greaca, personificarea primaverii (v. Flora). 2. fiica lui Amphion si sotia lui Neleus, regele din Pylos. A avut treisprezece copii, ucisi cu totii de mina lui Heracles, cu exceptia unuia singur, Nestor. 3. Una dintre fiicele Niobei, crutata, impreuna cu fratele ei Amyclas, de minia lui Artemis si a lui Apollo (v. si Niobe).

Chrysothemis 1. Una dintre fiicele lui Agamemnon si ale Clytaemnestrei. 2. fiica preotului cretan Carmanor si presupusa initiatoare a intrecerilor muzicale, la care participa si ea.

Cleopatra 1. fiica lui Idas si a Marpessei, casatorita cu Meleager. Dupa moartea sotului ei s-a spinzurat. 2. fiica lui Boreas si a Orithyiei. Era sora cu Chione, cu Zetes si cu Calais (v. si Boreades). Aruncata in inchisoare de catre sotul ei Phineus – care voia s-o ucida ca sa se casatoreasca cu alta femeie – Cleopatra a fost eliberata de argonauti.

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

Coronis 1. fiica lui Phlegyas, regele din Orchomenus. A fost iubita de Apollo, cu care a avut un fiu, pe Asclepius (v. si Asclepius). De teama ca imbatrinind va fi parasita de catre zeu, Coronis a preferat sa se casatoreasca cu un muritor de rind. 2. fiica lui Coroneus, transformata in cioara de catre zeita Athena pentru a o scapa de urmarirea lui Poseidon, care se indragostise de ea. 3. Nimfa care l-a crescut pe Dionysus.

Creusa 1. fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

Cyane 1. Nimfa din Sicilia care a incercat sa-l impiedice pe Hades s-o rapeasca pe Persephone. Drept pedeapsa a fost preschimbata de catre zeul minios intr-un izvor. 2. fiica lui Liparus, regele ausonilor, si sotia lui Aeolus.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

Echion 1. Unul dintre razboinicii care au rasarit din dintii balaurului semanati de Cadmus (v. Cadmus). Echion s-a casatorit cu Agave, una dintre fiicele lui Cadmus, cu care a avut un fiu, pe Pentheus. 2. Unul dintre argonauti, frate geaman cu Eurytus.

Eidothea (sau Idothea), una dintre fiicele lui Proteus.

Erigone 1. Fiica unui atenian, pe nume Icarius. A fost iubita de zeul Dionysus, care i-a daruit un fiu, Staphylus. Aflind de moartea tatalui ei, ucis cu ciomegele de niste ciobani (v. si Icarius), Erigone, deznadajduita, s-a spinzurat de un copac. Ca sa razbune moartea ei, Dionysus le-a luat mintile fetelor din cetatea Athenae, facindu-le sa se spinzure de crengile copacilor. Minia lui nu s-a potolit decit atunci cind atenienii i-au pedepsit pe ciobanii ucigasi. Erigone a fost dupa moarte transformata in constelatia numita a Fecioarei. 2. fiica lui Aegisthus si a Clytaemnestrei si sora lui Aletes.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la eleusis, unde infiinteaza Misterele eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

Europa 1. fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. el s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. el s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. el n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

Evadne 1. Una dintre fiicele zeului Poseidon. A fost iubita de Apollo, cu care a avut un fiu, pe nume Iamus. 2. fiica lui Iphis si sotia lui Capaneus. La moartea sotului ei, de durere, s-a sinucis.

Gorge, una dintre fiicele Althaeei si a lui Oeneus, regele din Calydon. Gorge si Deianira au fost singurele dintre fiicele lui Oeneus care n-au fost metamorfozate de catre zeita Artemis in potirnichi.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

Heliades, fiicele lui Helios si ale Clymenei si surorile lui Phaethon. Cind Phaethon a fost ucis de trasnetul lui Zeus, surorile lui l-au plins atit incit lacrimile lor s-au transformat in ambra si ele insele au fost metamorfozate in plopi.

Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca sa o fereasca de razbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepseasca pentru ca l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urma a transformat-o pe Helice intr-o constelatie, numita Ursa Mare. 2. fiica lui Selinus si sotia lui Ion (v. si Ion).

Hesione (sau Hesiona) 1. fiica lui Laomedon, regele Troiei. Fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. Fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. el a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.

Hesperides, fiicele lui Atlas (sau, dupa alta traditie, ale lui Zeus), cu Hesperis si pazitoarele merelor de aur primite de Hera in dar, cu ocazia nuntii ei cu Zeus, de la Gaea (v. si Heracles). Gradina Hesperidelor se afla la extremitatea vestica a lumii, pe tarmul Oceanului (intr-o alta versiune, la poalele muntelui Atlas).

Hestia, cea mai mare dintre fiicele lui Cronus si ale Rheei si sora cu Zeus si cu Hera. Cu toate ca a fost curtata de Apollo si de Poseidon ea a ramas, cu ingaduinta lui Zeus, pururea fecioara. Nu parasea niciodata Olympul si era considerata, atit de zei cit si de muritori, drept protectoarea caminului. Atributiile ei se suprapuneau cu cele ale Vestei, din mitologia romana.

Hilaira (sau Ilaira), una dintre fiicele lui Leucippus. A fost rapita de catre dioscuri impreuna cu sora ei, Phoebe, in timp ce mergeau amindoua sa se cunune cu fiii lui Aphareus (v. si Idas).

OCEANIDE (‹ fr.) s. f. pl. (In mitologia greaca; si ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean si ale zeitei Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.

SATURNIA s.n. (Zool.) Fluture mare cu corpul paros, care are pe aripile colorate in brun-galbui patru pete rotunde diferit colorate, asezate concentric, ca la pauni; ochi-de-paun-de-noapte. [< it. saturnia, fr. saturnie, cf. lat. Saturnia – numele Iunonei ca fiica a lui Saturn].

MUZA s.f. Fiecare dintre cele noua zeite, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele si stiintele; (p. ext.) zeita poeziei, inspiratoare a poetilor. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspiratie poetica. [< lat. musa].

AFRODITA (in mitologia greaca), zeita dragostei si a frumusetii. fiica a lui Zeus si a nimfei Dione sau, dupa alta versiune, nascuta din spuma marii, ca fiica a lui Uranus. Sotia lui Hefaistos; iubita de Ares, Dionysos, Hermes si Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Adonis si Anchise, de la care l-a avut pe Enea. La romani se numea Venus.

RADZIWIŁŁ [radʒivil], familie de nobili lituanieni cu rol important si in istoria Poloniei. Mai importanti: 1. Mikołaj R. (Cel Rosu) (1512-1584), hatman si cancelar al Lituaniei. A intretinut relatii de prietenie cu Despot-Voda, domnul Moldovei. 2. Janusz R. (1612-1655), hatman al Lituaniei (din 1654). Casatorit (din 1645) cu o fiica a lui Vasile Lupu, domnul Moldovei. A incercat atragerea celor trei tari romane in Liga antiotomana initiata de Vladislav IV, regele Poloniei.

RACHelA (RAHelA, RAHILA), personaj biblic, mandra si frumoasa fiica a lui Laban, sotoa preferata a patriarhului Iacov. Mama lui Iosif si a lui Beniamin. Mormantul ei se afla in apropiere de Bethleem; un important loc de pelerinaj.

RHEA (in mitologia greaca), titaniada, fiica a lui Uranus si a Geei, sotia lui Cronos, mama lui Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon si Zeus. Ca sa-si salveze macar pe unul dintre copii, deoarece Cronos ii inghitea pe masura ce se nasteau, R. l-a ascuns pe Zeus, dandu-si sotului sau sa inghita in locul acestuia un bolovan infasurat in scutece. Asimilata mai tarziu cu Cibele.

Atlantides, patronimic purtat de cele sapte fiice ale lui Atlas: Alcyone, Asterope, Celaeno, electra, Maia, Merope si Taygeta. Dupa moarte ele au fost transformate intr-o constelatie (v. Pleiades).

Cisseis, patronimic purtat de Hecuba ca fiica a lui Cisseus.

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

Dionaea, denumire purtata de Aphrodite ca fiica a lui Zeus si a Dionei.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

Dino, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys si Ceto (v. si Graeae).

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

Eris, la greci, zeita vrajbei, corespunzatoare Discordiei din mitologia romana. Eris era fiica zeitei Nyx (Noaptea). Ea a fost izgonita din ceruri de catre Zeus, pentru ca semana neintelegere printre zei. Nefiind poftita la nunta zeitei Thetis cu Peleus, cind petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care era scris „celei mai frumoase”, iscind astfel rivalitatea dintre Aphrodite, Athena si Hera. Marul aruncat de zeita Eris a fost daruit Aphroditei in urma judecatii unui muritor, Paris (v. si Aphrodite, Paris).

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

Alcippe 1. fiica zeului Ares si a lui Aglauros (v. si Halirrhothius). 2. Mama Marpessei.

REA SILVIA (RHEA SILVIA) (in mitologia romana), mama lui Romulus si Remus. Considerata fiica eroului troian Enea, sau, dupa o alta versiune, a regelui din Albalonga, Numitor, descendent din Enea.

Cinyras, rege legendar al insulei Cyprus. Din dragostea lui incestuoasa pentru propria sa fiica s-a nascut Adonis (v. si Adonis).

ROXANA (?-310 i. Hr.), fiica nobilului persan, Oxyartes, sotia lui Alexandru Macedon. Dupa moartea sotului (323 i. Hr.) a domnit sub regenta generalului macedonean Perdiccas. Ucisa din ordinul generalului Casandru, in timpul razboaielor dintre diadohi.

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

FETITA, fetite, s. f. Diminutiv al lui fata; fata mica, fata tanara; fetisoara, fetica. ♦ fiica tanara (in raport cu parintii ei). – Fata + suf. -ita.

STRANEPOT, -OATA, stranepoti, -oate, subst. 1. S. m. si f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiica, considerat in raport cu strabunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de sora, considerat in raport cu parintii unchilor si matusilor lui. 2. S. m. pl. Urmasi, descendenti. – Stra- + nepot.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

Erechtheus, erou atenian, fiul regelui Pandion si frate cu Butes, cu Philomela si cu Procne. A avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Cecrops, Merion, Pandorus, Creusa, Orinthyia, Procris si Chthonia. La moartea lui Pandion, Erechtheus i-a urmat la tron. Cu ocazia unui razboi intre Athenae si eleusis, la cererea unui oracol, Erechtheus si-a sacrificat una dintre fiice, pentru a obtine victoria. Se spunea ca celelalte fiice s-ar fi sinucis si ele, deoarece jurasera sa nu supravietuiasca surorii lor sacrificate. Erechtheus a cistigat batalia, dar a fost omorit, la rindul lui, de trasnetul lui Zeus, drept pedeapsa ca il ucisese in lupta pe Eumolpus, fiul lui Poseidon.

Asteria, fiica titanului Cocus si a Phoebei si sora cu Leto. S-a casatorit cu Perses si a avut, la rindu-i, o fiica, Hecate. Ca sa scape de urmarirea lui Zeus, care se indragostise de ea, Asteria, luind infatisarea unei prepelite, s-a aruncat in mare. A fost metamorfozata intr-o insula, numita initial Ortygia si devenita ulterior insula Delos, singurul colt de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate Letonei atunci cind trebuia sa-i nasca pe Apollo si pe Artemis (v. si Apollo).

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. el participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

RADU Cel FRUMOS, domn al Tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel Mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). fiica sa, Maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel Mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

Chryses 1. Tatal lui Chryseis si preot al lui Apollo. Cind Agamemnon a refuzat sa-i inapoieze fiica, Chryses l-a rugat pe Apollo sa raspindeasca o molima in rindul grecilor. Zeul i-a implinit ruga. Constrins de greci Agamemnon a eliberat-o pe Chryseis, care s-a inapoiat la tatal sau (v. Chryseis). 2. Fiul lui Chryseis cu Agamemnon, numit astfel in amintirea bunicului sau, Chryses.

ANA COMNENA (1083-c. 1153), istoric bizantin. fiica imparatului Alexios I Comnenul, caruia i-a consacrat opera ei „Alexiada” (evenimentele din anii 1068-1118), izvor pretios si pentru istoria Romaniei.

ANA DE BRETAGNE [bretan] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Mostenitoare a ducatului Bretagne; prin casatoria ei cu regii Frantei Carol VIII (1491) si apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franta, realizata efectiv in 1532.

ENEA (AENEAS), erou legendar, fiul lui Anchise si al zeitei Venus. Dupa caderea Troiei, E. pleaca spre Pen. Italica pentru a intemeia un oras. Ajuns aici, dupa multe peripetii, se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui Latinus, devenind strabunul romanilor. Personaj central al „Eneidei” lui Vergiliu.

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

LABAN (in ebr. „cel alb”) (in Vechiul Testament), fiul lui Batuel si fratele Rebecai. Bogat crescator de vite la Harar. Fiicele sale, Lia si Rahila, au fost cele doua sotii ale lui Iacov. In traditia iudaica este considerat un om viclean si rau. Numele lui inseamna „alb”, deoarece „straluceste de rautate”.

Harmonia, fiica zeului Ares si a Aphroditei (intr-o alta varianta, a lui Zeus si a electrei), casatorita cu Cadmus (v. si Cadmus). De numele ei au ramas legate niste daruri faimoase pe care le-a primit la nunta: e vorba de un colier daruit de Hephaestus si de o rochie din partea zeitei Athena. Aceste daruri – imbibate cu o otrava ucigatoare de catre cei doi zei care nu puteau uita legatura nelegiuita dintre Ares si Aphrodite, parintii Harmoniei, – aveau sa aduca nenorocire urmasilor Harmoniei si aveau sa joace un rol hotaritor in organizarea expeditiei celor sapte impotriva cetatii Thebae, precum si a expeditiei epigonilor (v. si Amphiaraus, Eriphyle).

grof (grofi), s. m. – Conte. Mag. grof (DAR; Galdi, Dict., 133). In Trans. Este dublet al lui graf, s. m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofita, s. f. (contesa, fiica de conte); grofoaie, s. f. (contesa, sotie de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. el se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

LARGILLIERE (sau LARGILLIERRE) [larʒilie:r], Nicolas de ~ (1656-1746), pictor francez. Portretist influentat de Van Dyck si Rubens; s-a remarcat prin desenul sigur, prospetimea coloritului si finetea tusei (Voltaire, Le Brun, Iacob II, Ludovic XIV cu familia regala, portretul pictorului cu sotia si fiica sa).

Deidamia, una dintre fiicele regelui Lycomedes. In tinerete Achilles, deghizat in haine femeiesti si ascuns la curtea lui Lycomedes, a avut cu Deidamia un fiu, numit Pyrrhus (sau Neoptolemus).

Epimetheus, unul dintre titani. Era fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Atlas, Menoetius si Prometheus (v. si Prometheus). Atunci cind Prometheus l-a infruntat pe Zeus, acesta s-a servit de Epimetheus ca sa se razbune. el i-a daruit-o pe Pandora – cu care Epimetheus a avut si o fiica, Pyrrha – abatind in felul acesta asupra oamenilor toate relele (v. Pandora).

NERVAL [nerval], Gerard de (pseud. lui G. Labrunie) (1808-1855), scriitor francez. Creatie romantica, de la proza explorand straniul, magicul si misticul („Fiicele focului”, „Aurelia”) la poemele de factura onirica („Iluminatii”, „Himerele”), care anunta simbolismul si suprarealismul, distingandu-se prin bogatia imaginatiei, sugestivitatea limbajului si perfectiunea formei. Memorialistica („Calatorie in Orient”); traduceri („Faust” de Goethe).

Dryope, fiica unica a regelui Dryops. A fost iubita de zeul Apollo, – care s-a unit cu ea luind infatisarea unei broaste testoase, – si a avut un fiu, pe Amphissus.

HAAKON [ha:ko:n] (HAKON, HAKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel Bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV Haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez Valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in Marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

Harpalyce, fiica regelui trac Harpalycus. Crescuta de mica prin tabere, ducind o viata de razboinic, Harpalyce lupta cot la cot cu tatal ei, pe care o data, intr-o incaierare, l-a salvat chiar de la moarte. Obisnuia sa organizeze si sa conduca dese incursiuni de jaf, dar a fost prinsa si ucisa in cele din urma de niste pastori.

Bia, personificare a „Violentei”. Era fiica gigantului Pallas si sora cu Cratus (Puterea), cu Nice (Victoria) si cu Zelus (Ardoarea). A participat impreuna cu sora si fratii ei la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor si a ajutat la inlantuirea lui Prometheus pe Caucasus.

Bona Dea, veche divinitate romana, al carei cult era strins legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotita o zeita casta, inzestrata cu darul profetiei si protectoare a femeilor. Era considerata, dupa o traditie, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea ca acesta din urma ar fi nutrit o dragoste incestuoasa. Dupa o alta traditie ea era sotia lui Faunus, pe care zeul omorind-o, si caindu-se apoi, ar fi cinstit-o dupa moarte ca pe o divinitate (v. si Faunus).

Briseis, fiica preotului Briseus, luata in captivitate de Achilles si indragita de erou. Faptul ca adunarea grecilor i-a rapit-o, daruind-o lui Agamemnon, a dezlantuit minia lui Achilles si retragerea lui de pe cimpul de lupta (v. si Achilles).

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

Eurytus 1. Unul dintre gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor. A fost ucis de Dionysus. 2. Regele Oechaliei. Fiind un arcas iscusit, a fagaduit-o pe fiica sa, Iole, aceluia care-l va intrece in minuirea arcului. A fost invins de catre Heracles si, fiindca a refuzat sa-si tina fagaduiala, a fost in cele din urma ucis de catre erou. 3. Fiul lui Hermes si unul dintre argonauti.

Dardanus, fiul lui Zeus si al electrei, stramosul mitic al troienilor si intemeietorul dinastiei acestora. Conform traditiei, Dardanus a plecat din Samothrace de unde era originar si s-a stabilit pe coasta Asiei Mici. Acolo s-a casatorit cu fiica regelui Teucer si a intemeiat cetatea Dardaniei.

RECAMIER [rekamie], Jeanne-Francoise-Julie Adelaide, M^me (1778-1849), femeie de litere franceza, fiica unui prosper bancher, celebra pentru frumusete si spirit. Personalitate de vasta cultura, antibonapartista, a tinut la Paris un salon frecventat de primii exponenti ai opozitiei liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau s.a.). In dizgratia (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilata (1811) in Italia; dupa caderea imparatului si-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta avand un specific literar. Prietena cu Chateaubriand. Corespondenta; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stael, i-a creat portretul literar in romanul „Corinne”.

Ariadne, fiica regelui Minos si a Pasiphaei. Cind Theseus a sosit in Creta pentru a se lupta cu Minotaurul (v. si Theseus), Ariadne, care se indragostise de erou, l-a ajutat sa iasa din coridoarele intortocheate ale labirintului calauzindu-se dupa un fir care i-a aratat calea de intoarcere. Ca sa o scape de minia lui Minos, Theseus i-a fagaduit Ariadnei s-o ia cu el la Arhenae. A parasit-o insa pe drum, in insula Naxos, unde, dupa o varianta, a fost ucisa de Artemis. Dupa o alta legenda, Dionysus, care trecea pe acolo, s-ar fi indragostit de tinara fata si ar fi luat-o in casatorie. Ca dar de nunta el i-a oferit o coroana de aur, faurita de Hephaestus, coroana care mai tirziu a fost transformata intr-o constelatie.