CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.