STI, stiu, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ◊ Loc. adv. Pe stiute = in cunostinta de cauza. Pe nestiute = a) fara sa-si dea seama; b) in ascuns, pe furis, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. Stiu eu (sau stii tu etc.) ce stiu (sau stii etc.) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. Stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie. Dumnezeu (mai) stie sau d****l (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva. Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunostinta de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie. 4. Intranz. A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se ingriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etc. ◊ Expr. A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; p. ext. a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat. A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ◊ Expr. A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura. A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de... A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) Stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire. 2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ◊ Expr. A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai. 3. A tine minte, a-si aminti. 4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva). Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa. Nu stiu cum = in mod inexplicabil. A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

ATENTIE I. s. f. 1. perceperea distincta numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea si concentrarea constiintei intr-o anumita directie. 2. interes, preocupare, grija. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva in schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! baga de seama! (< fr. attention, lat. attentio)

AGE QUOD AGIS (lat.) fa ceea ce faci – Plaut, „Persa”, 650. fii atent la ceea ce faci. V. si Quidquid agis, prudenter agas et respice finem.

aminte adv. (a 4 si minte). Aduc aminte, amintesc, chem in memorie: i-am adus aminte toate sau de toate, imi aduc aminte ce-a fost. Iau aminte, observ, is atent, bag de sama [!]: luati aminte la vorbele mele. Mi-e aminte (Munt.), ma gindesc, is dispus: acum nu mi-e aminte de joc.

ascult, a -a v. tr. (lat. auscultare, pop. ascultare, it. ascoltare, pv. ascoutar, vfr. ascouter, nfr. ecouter, vsp. ascuchar, pg. escutar). Is atent, aud: ascult ce spui. Trag cu urechea, pindesc ca sa surprind vorba: a asculta la usa. Ajut cind cere: a asculta un nenorocit. Iau in sama: nu-l asculta ce spune. Examinez: a asculta un elev. Ma supun: asculta de lege, de mine, de sfaturile mele. Ia asculta, ia asculta-ma, vorba energica adresata cuiva, amenintare: Ia asculta: nu te obraznici, ca te dau afara!

atin si atiu, -ut, a -ea si a atine v. tr. (lat. attinere, pop. attenere. – Se conj. ca tin). Pindesc: a atinea calea cuiva. V. refl. Pindesc, is atent: atine-te la poarta!

atintit, -a adj. fix, atent (vorbind de ochi): privirile tuturor erau atintite asupra lor. V. tacla.

A ATRAGE atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). Magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. Marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

alambic n., pl. e si uri (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ambix, ambikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa si de facut rachiu. (A fost introdus in chimie d. Arabu Abu-Kazis in sec. XIII). fig. A trece pin [!] alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco).

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.