piglais, piglaisuri, s.n. (reg.) fier de calcat; piglu.

piglu, pigluri, s.n. (reg.) fier de calcat; piglais.

teglezau s.n. (reg.) fier de calcat.

NETEZI, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. ◊ Expr. A(-i) netezi cuiva calea = a inlesni, a usura cuiva ceva. 2. A calca usor (cu fierul de calcat) rufe, haine etc. 3. A aranja, a indrepta parul, penele; p. ext. a mangaia, a dezmierda. ◊ (Glumet) A lovi, a bate. – Din neted.

SNUR, snururi, s. n. 1. Sfoara (imbracata in matase colorata, in fir etc.), de obicei rasucita in doua sau in trei, intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; siret¹ (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate intre ele si stranse intr-un invelis protector, folosit pentru racordarea la retea a lampilor portative, a fiarelor de calcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.

NEcalcat, -A, necalcati, -te, adj. 1. (Despre haine, rufe etc.) Care nu este calcat cu fierul; sifonat, mototolit, botit. 2. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi strabatut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat inca nimeni; neatins de picior (de om), neumblat. – Ne- + calcat.

DUNGA, dungi, s. f. 1. Linie vizibila pe un fond de alta culoare. ♦ Fasie, dara. ♦ Cuta, incretitura, zbarcitura a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie facuta cu fierul de calcat in lungul pantalonului, in fata si in spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor constructii. ♦ Spec. Marginea neascutita a unor instrumente taioase. 4. Parte laterala a unui lucru; latura, coasta. ◊ Loc. adv. In dunga = dintr-o parte, intr-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi intr-o dunga = a fi nebun, ticnit. A trage clopotul intr-o dunga = a trage clopotul izbind limba de o singura parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarma etc.) – Din sl. donga.

DESCALCA, descalc, vb. I. Tranz. A inlatura cu fierul de calcat o cuta sau o indoitura a unei tesaturi. – Des¹- + calca.

fier s. 1. (CHIM.) (prin Ban.) sider. (Bara de ~.) 2. (reg.) piglais, (Transilv. si Maram.) teglazau. (~ de calcat.) 3. (TEHN.) fier lat v. brazdar. 4. (TEHN.) (pop.) custura. (~ al coasei.) 5. (la pl.) v. catuse.

REPASA vb. I. tr. 1. (Frantuzism) A calca cu fierul cald. 2. (Text.) A revizui tesaturile si tricoturile in scopul descoperirii si corectarii greselilor de tesere sau de tricotare. [< fr. repasser].

piglui, pigluiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre rufe, haine) a calca (cu fierul de calcat). 2. (fig.; despre oameni) a-si bate joc, a zeflemisi.

pigluit, pigluita, adj. (reg.) 1. (despre rufe, haine) calcat (cu fierul de calcat). 2. (fig.; despre oameni) nazuros, sclifosit, fandosit.

REPASA vb. tr. 1. a calca cu fierul cald. 2. a revizui tesaturile si tricoturile in scopul descoperirii si repararii defectelor. (< fr. repasser)

OPINCA, opinci, s. f. 1. Incaltaminte taraneasca facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de piele sau de cauciuc, stransa pe laba piciorului cu ajutorul nojitelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (in obraz) = a) a pacali pe cineva, a trage pe sfoara; b) a face pe cineva de rusine. C-un pantof si c-o opinca = luat prin surprindere, nepregatit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde si-a spart d****l opincile = departe. A calca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Taranime. ◊ Expr. De la vladica pana la opinca = din toate clasele sociale, toti. – Din bg. opinka, opinak.

CAMBRIENI (CAMBRIAN MOUNTAINS) [kæmbriən mauntainz], Muntii ~, masiv muntos, puternic erodat, in Marea Britanie (Pen. Wales), alcatuit din gresii, sisturi, calcare si roci vulcanice paleozoice. Alt. medie: 1.085 m (vf. Snowdon). Lungime: c. 150 km. Expl. de huila, min. de fier si polimetalice. Paduri de foloase. Rezervatii si parcuri naturale.

CANTABRICI (C********A [c*******a] CANTABRICA), Muntii ~, culme muntoasa in N. Pen. Iberice, de-a lungul tarmului G. Byscaia, prelungire a M-tilor Pirinei; alcatuita din calcare si cuartite. Lungime: c. 500 km. Alt. max.: 2.648 m (culmea Picos de Europa). Expl. de huila, min. de fier si zinc; expl. forestiere. Parc national.

fier rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum

BAIA DE fier, com. in jud. Gorj, in zona subcarpatica din N Olteniei, pe valea Galbenu; 4.358 loc. (1991). Expl. de grafit si calcare. Cherestea. Vechi centru minier, mentionat in 1480. Biserica (sec. 18). In N com. se gaseste Pestera M*******r (rezervatie speologica si arheologica), cu numeroase urme de locuire din Paleoliticul mijlociu (virfuri de sulita lucrate in os). Centru turistic.

BISTRA 1. Riu afl. dr. al Timisului, in aval de Caransebes; 57 km. Izv. din M-tii Tarcului si trece prin Otelul Rosu. Riul B. strabate culoarul depresionar tectonic omonim, situat intre M-tii Poiana Ruscai, la N. si Tarcu, la S. Culoarul depresionar B. (27 km lungime, 2 km latime si 58 km²) comunica spre E, prin Pasul Poarta de fier a Transilvaniei, cu depr. Hateg. 2. Com. in jud. Alba, pe Aries; 5.566 loc. (1991). 3. Com. in jud. Maramures, pe Viseu; 5.244 loc. (1991). Expl. de calcare compacte. Mat. de constr.

CALCEDONIE (dupa fr. {i}; {s} lat. chalcedonius „din Calcedonia”) s. f. Varietate criptocristalina anhidra, de cuart, cu structura fibroasa, formata prin depunere din solutii coloidale concentrate sau rezultata din deshidratarea si recristalizarea gelurilor de silice (opal). Contine incluziuni de oxid de fier, carbonat de calciu, rutil, are luciu de ceara; prezinta urmatoarele varietati: safirin, serdolic, plasma, crizopraz si heliotrop. Apare si sub forma de cremene in calcare. Utilizata ca piatra semipretioasa, in mecanica de precizie si ca material abraziv.

stramurare (-ari), s. f. – Bat lung si ascutit, prajina cu virf de fier. – Var. stramur(arita), straminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. stramulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. stramur pare sa reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede ca este o forma artificiala, latinista; dar nu exista indicii ca stramur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. stramura, vb. (a intepa, a e****a; Bucov., a ameninta).