NUME n. 1) Denumire data unei fiinte sau unui obiect pentru a le individualiza. ◊ ~ mic prenume. ~ de botez nume care se da cand se boteaza copilul. ~ de familie nume purtat de membrii aceleiasi familii si transmis de la parinti la copii. Ziua ~lui onomastica. A spune (sau a zice) pe ~ a) a rosti numele cuiva; b) a se adresa cu numele; b) a numi direct, fara ocolisuri. Zi-i pe ~! a) spune-mi numele (ca l-am uitat); b) numeste direct! Sa nu-mi (mai) zici pe ~ se spune cand cineva este ferm convins de un lucru si vrea sa-l creada si altii. A da (sau a pune) ~ a (de)numi. Cum ti-i ~le? cum te cheama? In ~le cuiva sau a ceva a) pentru binele sau pentru cauza cuiva sau a ceva; b) din partea cuiva sau a ceva; din imputernicirea cuiva. In ~le legii avand la baza prescriptiile legii. A nu-i (mai) sti (sau auzi) cuiva de ~ a nu mai sti nimic despre cineva; a nu mai avea nici o veste despre cineva; a-i pierde urma. Sa nu-ti mai aud de ~ nu mai vreau sa stiu de tine. 2) Cuvant prin care este calificat cineva sau ceva; calificativ. ◊ Cu (sau sub) ~ de prezentan-du-se ca; sub forma de; in chip de. A (nu) lua in ~ de rau a (nu) presupune ca cineva intentioneaza ceva rau; a (nu) se supara. 3) Supranume dat unei persoane (de obicei, in batjocura), bazandu-se pe o trasatura caracteristica a acesteia; porecla. 4) Opinie publica buna sau rea despre cineva sau ceva; faima; reputatie. ◊ Cu ~ vestit; renumit. Fara (de) ~ a) care nu este cunoscut publicului; b) care nu este identificat; anonim. A-si face un ~ a fi cunoscut publicului printr-o activitate prodigioasa. A lasa un ~ a lasa o faima buna. A-i merge ~le a i se duce vestea. 5) ling. Denumire comuna pentru substantiv, adjectiv, pronume si numeral. ◊ ~ comun substantiv comun. ~ propriu substantiv propriu. ~ de agent autor al actiunii, exprimat printr-un substantiv sau un adjectiv derivat de la un verb. ~ predicativ parte nominala a predicatului. /<lat. nomen

convingeRE, convingeri, s. f. Actiunea de a (se) convinge; convictiune. ♦ Parere ferma asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotarat, raspicat. Fara convingere = in chip vag, nehotarat; fara entuziasm, fara tragere de inima, in sila. – V. convinge.

CERTITUDINE ~i f. Caracter cert; convingere ferma; siguranta. ~ea ca va veni. /<lat. certitudio, ~inis

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

RASPICAT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotarat. (Cu glas ~.)

convins, -A, convinsi, -se, adj. Care a dobandit o convingere, care are convingerea ca...; incredintat; ferm, hotarat. – V. convinge.

convingeRE s. f. actiunea de a (se) convinge; convictiune; ◊ parere ferma asupra unui lucru. (< convinge)

convingeRE s.f. Actiunea de a (se) convinge si rezultatul ei; convictiune. ♦ Parere ferma asupra unui lucru. [< convinge].

SIGUR adj., adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (Vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Caderea ~ a orasului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat, cert, serios. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntata.) 11. adv. absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – ~!) 12. adj. adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)

PERSEVERA, perseverez, vb. I. Intranz. A ramane ferm si constant la o idee, la un sentiment, la o atitudine; a starui cu rabdare si cu convingere intr-o actiune. – Din fr. perseverer, lat. perseverare.

SIGUR² ~a (~i, ~e) 1) Care nu provoaca indoiala; neindoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~a. 2) Care este incredintat, convins. ~ de reusita. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea incredere deplina in cineva (sau in ceva). 3) Care este de nadejde; pe care te poti bizui. Adapost ~. ◊ A fi in maini ~e (a fi) in maini de nadejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) intr-un loc unde nu exista nici o primejdie. A merge la ~ a actiona fara gres. Mana ~a mana ferma, nesovaielnica. 4) Care produce efectul dorit; cu actiune pozitiva; eficace. Remediu ~. /<ngr. sighuros