BEATITUDINE s. f. (Livr.) Stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. beatitude.

BEATITUDINE f. Stare de fericire deplina; euforie; extaz. [G.-D. beatitudinii; Sil. be-a-] /<lat. beatitudo, ~inis

EUFORIE ~i f. 1) Stare de buna dispozitie exagerata, provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice, de unele substante narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

EXTAZ ~e n. 1) Stare psihica de mare intensitate caracterizata prin slabirea contactului cu lumea exterioara. 2) fig. Stare de fericire deplina; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasis

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. Stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

BEATITUDINE s.f. Stare de fericire deplina, de incantare, stare patologica de euforie permanenta, de indiferenta fata de situatiile si intamplarile din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. beatitude].

BEATITUDINE s. f. 1. stare de fericire deplina. 2. stare patologica de euforie permanenta. (< lat. beatitudo, fr. beatitude)

BEATITUDINE s. f. Stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Fr. beatitude (lat. lit. beatitudo, -inis).

RAI¹ s. n. Loc plin de incantare si de fericire unde, potrivit credintelor religioase, ar ajunge dupa moarte sufletele celor care respecta preceptele religiei; paradis, eden, cer² (3). ♦ Fig. Loc din natura deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc in care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.

NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

fericire, fericiri, s. f. Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – V. ferici.

fericire ~i f. 1) Stare de multumire sufleteasca deplina. 2) Stare de satisfactie deplina. ◊ Din ~ datorita unei imprejurari favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici

FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.