PENDULARIST, pendularisti, s. m. Muncitor calificat care lucreaza la un ferastrau mecanic. – De la pendula.

CIRCULAR, -A, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. In forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferastrau circular (si substantivat, n.) = ferastrau mecanic cu panza in forma unui disc dintat, care taie invartindu-se in jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur imprejur. 2. Adj., s. f. (Dispozitie, directiva, ordin de serviciu) care a fost trimis in scris, pentru a fi aplicat de cei in subordine. – Din fr. circulaire.

PENDULARIST s.m. Muncitor calificat care lucreaza la un ferastrau mecanic. [Et. incerta].

GATER s. n. ferastrau mecanic pentru taierea bustenilor, a marmurii etc. (< germ. Gatter)

GATER, gatere, s. n. ferastrau mecanic; joagar. – Din germ. Gatter.

GATER ~e n. ferastrau mecanic (cu panze verticale) pentru taierea longitudinala a unor materiale (marmura, busteni etc.). /<germ. Gatter

JOAGAR ~e n. ferastrau mecanic (cu panze verticale), folosit la taierea longitudinala a bustenilor. /<sas. zager

GATER s.n. ferastrau mecanic folosit la taierea longitudinala a bustenilor, a marmurii etc. [< germ. Gatter].

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

covata (coveti), s. f. – 1. Albie, recipient unde se framinta aluatul. – 2. Lada unde curge faina macinata la moara. – 2. Glisiera, culisa la ferastraul mecanic. – Mr. cuvata, guvata. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govate. – Der. covati, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concava); covatos, adj. (concav); covatitura, s. f. (umflatura); covatar, s. m. (dulgher care face coveti).

crivala (-le), s. f. – 1. Ramura in forma de furca avind trei sau mai multe brate; se infige de obicei in pamint si serveste drept suport pentru bulgarii de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furca mica pentru a prinde serpii fara a-i omori. – 3. Curea de transmisie la ferastraul mecanic. – 4. Cirlig de hamal. – 5. Surub de timplarie. – 6. Traversa, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivu „rasucit”, prin urmare dublet al lui crivac.

gater (gatere), s. n. – ferastrau mecanic, joagar. Germ. Gatter (DAR).

rasboi (-oaie), s. n. – 1. Unealta de tesut. – 2. Carul ferastraului mecanic. – 3. Parte a ferastraului de mina. – 4. Parte a morii de vint care tine cosul. – Var. razboi. Mr. arizboi. Bg., sb. razboj „unealta de tesut” (Tiktin), probabil cuvint identic celui anterior.

ferastrau, ferastraie, s. n. 1. Unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrau, fierastrau, herastrau s. n.] – Firiz + suf. -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).