DEMIMONDEN, -A adj. Referitor la lumea femeilor usoare; de femeie usoara. // s.f. Femeie cu moravuri indoielnice; demimonda. [< fr. demi-mondaine].

marcoava (marcoave), s. f. – Lichea, femeie usoara. Origine necunoscuta. In Munt. S-ar putea lega cu sb. mrkva „morcov”, cf. sp. lechuguina; sau in loc de *martoafa, cf. martafoi.

BOARFA, boarfe, s. f. (Fam.) Imbracaminte veche, uzata, zdrentuita. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, imbracamintea si incaltamintea. ♦ Epitet dat unei femei usoare. – Et. nec.

FUFA, fufe, s. f. 1. (Iht.) Plevusca. 2. (Depr.) femeie usoara, neserioasa. – Et. nec.

sulfa, sulfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haina veche, deformata sau de calitate inferioara. 2. haina de croiala oraseneasca. 3. femeie care are o tinuta neingrijita, neglijenta. 4. persoana care se imbraca in haine orasenesti. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri usoare; femeie intriganta. 7. (in expr.) a latra ca o sulfa = a fi guraliv.

magmuza (-ze), s. f. – 1. Pinten. – 2. femeie usoara. Tc. magmuz (Seineanu, II, 241), cf. sb. magmuza „pinten”. Semantismul nu este clar.

FEMEIUSCA, femeiusti s. f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie draguta, vioaie, plina de temperament; (peior.) femeie rea, usoara, neserioasa. 2. Femela. [Pr.: -me-ius-] – femeie + suf. -usca.

PICHET³ ~uri n. 1) Tesatura deasa (de bumbac), mai ales de culoare alba, cu dungi inguste in relief pe una din fete, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte usoara (pentru femei si copii). 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. pique

HALOTCA s. f. (Reg.) Termen de ocara pentru femei si fete; femeie de moravuri usoare. – Comp. ucr., rus. holopka.

HARTABA s. f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri usoare.

HETAIRISM s. n. Denumire data raporturilor s*****e extraconjugale ale barbatilor cu femei de moravuri usoare. [Pr.: -ta-i-] – Din fr. hetairisme.

MADAMA, madame, s. f. 1. (Astazi in forma madam) Termen de politete folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (maritata); doamna. 2. femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ femeie de serviciu la un hotel. 3. (Inv.) Guvernanta. 4. (Inv.) Sotie. 5. (Peior.) femeie de moravuri usoare; spec. patroana a unei case de p*********e. [Var.: madam s. f.] – Din fr. madame.

MARTANA, martane, s. f. (Pop.) Iapa slaba, batrana; martoaga, gloaba. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri usoare. – Din bg. marcina.

PATACHINA, patachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgara, strident imbracata, cu purtari necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri usoare. – Et. nec.

ANIMATOR, -OARE, animatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care insufleteste, initiaza o activitate, o actiune. ♦ (Persoana) care anima un spectacol de varietati, creand atmosfera. ♦ (Numai s. f.) femeie de moravuri usoare care insoteste pe un barbat intr-un local de consum. – Din fr. animateur.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

PUTOARE, putori, s. f. Miros urat, greu, neplacut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om lenes, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri usoare. – Lat. putor, -is.

STIOALFA, stioalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri usoare. – Et. nec.

CURTEZANA, curtezane, s. f. femeie de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil; p. gener. femeie cu conduita imorala; p*********a. – Din fr. courtisane (dupa curte).

COCOTA, cocote, s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. – Din fr. cocotte.

TALANITA, talanite, s. f. (Inv.) femeie de moravuri usoare. – Et. nec.

TARATURA, taraturi, s. f. Om de nimic, fara caracter; femeie de moravuri usoare, t***a. – Tari + suf. -tura.

T***A, t***e, s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. – Et. nec.

madama (guvernanta, femeie de serviciu, femeie de moravuri usoare) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame

BOARFA ~e f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.

COCOTA ~e f. femeie de moravuri usoare; p*********a. /<fr. cocotte

DAMA ~e f. 1) inv. femeie (de obicei de la oras) apartinand paturilor privilegiate; cucoana. ◊ De ~ femeiesc; pentru femei. 2) Partenera de dans. 3) peior. femeie de moravuri usoare; p*********a. 4) (la jocul de carti) Carte pe care este infatisata figura unei femei. ~ de pica. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege); regina. ◊ Joc de ~e joc cu fise speciale albe si negre desfasurat pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. /<fr. dame, it. dama

FEMEIUSCA ~ti f. (diminutiv de la femeie) 1) depr. femeie cu purtari usoare. 2) v. FEMELA. / femeie + suf. ~usca

LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

STEOALFA, steoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri usoare.

GIGOLETA s.f. (Frantuzism) femeie de moravuri usoare. [< fr. gigolette].

AMAZOANA s.f. 1. femeie care facea parte dintr-un trib razboinic legendar, format numai din femei, bune calarete, care isi taiau sanul drept pentru a putea manui mai usor arcul. 2. (Rar) femeie care stie sa calareasca (bine), care practica cu predilectie calaria. [< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – fara, mazos – mamela].

COCOTA s.f. femeie de moravuri usoare; p*********a. [< fr. cocotte].

corcoata, corcoate, s.f. (reg.) 1. haina rupta si invechita; buleandra, zdreanta. 2. femeie de moravuri usoare, fleoarta.

DAMA s.f. I. (Rar) 1. Doamna, cucoana. ◊ De dama = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. Carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. Regina (la jocul de sah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tabla ca cea de sah si la care se folosesc pioni sau discuri albe si negre. III. Scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. [< fr. dame, it. dama].

panchita, panchite, s.f. (reg.) femeie de moravuri usoare.

catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]

pintarita, pintarite, s.f. (reg.) 1. ospatarita. 2. femeie de moravuri usoare.

pliuha s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioara; pliuhau, pliuhnita, pliusca. 2. catea; haita (de caini). 3. (deprec.) femeie de moravuri usoare.

pliuhnita s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioara; pliuha. 2. femeie de moravuri usoare.

pujla, pujle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoana neascultatoare si lenesa; puslama, haimana, pujlau. 3. femeie de moravuri usoare. 4. planta denumita si coada calului. 5. fanat care se coseste o singura data pe an.

scortolina, scortoline, s.f. (reg. si fam.) femeie de moravuri usoare.

catea (catele), s. f. – 1. Femela ciinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. P*********a, femeie de moravuri usoare. – 5. (Arg.) Gura. – Mr., megl. cataua, catao. Lat. catella, cf. catel.

stiolf², stioalfa, s.m. si s.f. (reg.s deprec.) 1. (s.m. si f.) obiect de incaltaminte sau imbracaminte uzat. 2. (s.f.) femeie slaba, urata sau batrana. 3. (pop.) femeie de moravuri usoare.

sufleandura, suflendure, s.f. (reg.) 1. zdreanta, ruptura; obiect de imbracaminte sau incaltaminte uzat. 2. femeie de moravuri usoare.

sulpe, sulpi, s.f. (reg.) 1. vulpe. 2. femeie de moravuri usoare.

coita (-te), s. f. – 1. Catea. – 2. P*********a, femeie de moravuri usoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Puscariu, Dacor., VIII, 117). Inainte, Pascu, Etimologii, 22, se gindise la lat. coita.

COCOTA s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. (< fr. cocotte)

CURTEZANA s. f. femeie de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (dupa fr. courtisane)

DAMA s. f. I. 1. doamna, cucoana. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. (la jocul de sah) regina. 3. (pl.) joc practicat pe o tabla ca cea de sah cu pioni sau discuri albe si negre. III. scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. (< fr. dame, it. dama)

DEMIMONDEN, -A I. adj. referitor la o demimonda. II. s. f. femeie de moravuri usoare; cocheta. (< fr. demi-mondaine)

GIGOLETA s. f. (fam.) femeie de moravuri usoare. (< fr. gigolette)

INDISPUS, -A adj. prost dispus, suparat. ◊ usor bolnav. ◊ (despre femei) care este in perioada de m*********e. (< indispune)

ivra (-re), s. f. – femeie de moravuri usoare. Ngr. ὔδρα (Graur, BL, V, 68).

DAMA, dame, s. f. I. 1. (Inv.) Doamna, cucoana. ◊ Loc. adj. De dama = femeiesc. 2. femeie cu moravuri usoare; p*********a. II. 1. (La jocul de carti) Fiecare dintre cele patru carti pe care este infatisata figura unei femei. 2. (La jocul de sah) Regina. 3. (La pl.) Joc alcatuit din puluri albe si negre, care se muta dupa anumite reguli pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. III. Scobitura in bordura unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul vaslei. – Din fr. dame, it. dama.

INDISPUS, -A, indispusi, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este suparat, mahnit. ♦ Care nu se simte bine, care este usor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este in perioada de m*********e. – V. indispune. Cf. fr. indispose.

DEZABIE, dezabieuri, s. n. (Frantuzism) imbracaminte usoara (eleganta), purtata de femei in casa. – Din fr. deshabille.

BACANTA ~e f. mai ales la pl. 1) (in Roma antica) Preoteasa a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. femeie d********a, de moravuri usoare. /<fr. bacchante

DEZABIE ~uri n. Imbracaminte usoara (eleganta), purtata de femei in casa. /<fr. deshabille

PLAY-BOY [pr.: plei-boi] m. Tanar cu fizic placut, elegant, care are succes la femei, ducand o viata usoara. /Cuv. engl.

DEMIMOND s.n. (Frantuzism) Lumea femeilor declasate, de moravuri usoare. [< fr. demi-monde].

COAFA s. f. 1. panza, tesatura usoara purtata odinioara de femei; scufie purtata de calugarite. 2. invelis destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (< fr. coiffe)

PROFESIONIST, -A I. s. m. f., adj. (cel) care exercita o profesiune, o arta, un sport etc. pe baza unei pregatiri corespunzatoare, remunerat pentru aceasta. II. s. f. femeie care practica moravurile usoare. (< germ. Professionist)

PLAY-BOY s. m. Tanar elegant, cu fizic placut, care are succes la femei si duce o viata usoara. [Pr.: plei-boi] – Cuv. engl.

PEPLU ~ri n. (in antichitatea greco-romana) Mantie scurta, confectionata dintr-o tesatura usoara, pe care o purtau femeile, prinzand-o pe umeri cu o agrafa. [Sil. pe-plu] /<lat. peplum

DEMIMOND s. n. lumea femeilor declasate si de moravuri usoare. (< fr. demi-monde)

PLAYBOY, playboy, s. m. Tanar elegant, cu fizic placut, care are succes la femei si duce o viata usoara. [Pr.: pleiboi] – Cuv. engl.

FRISCA², fristi, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. femeie tanara, zglobie, atragatoare, smechera si usor neserioasa. – Din magh. fricska.

frisca² sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: fristi Etimologie: din maghiara fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) femeie tanara, zglobie, atragatoare, smechera si usor frivola. 3. (Regional) Nume dat de ciobani cainilor de la stana. 4. (Translvania) Bobarnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatura (Motacilla alba)

CURTEZANA ~e f. femeie eleganta si spirituala, dar de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil. /<fr. courtisane

FLIRT, flirturi, s. n. Conversatie usoara, cu aluzii de dragoste, intre un barbat si o femeie. ♦ Legatura de dragoste lipsita de profunzime, nestatornica; aventura sentimentala. ♦ Persoana cu care cineva intretine o astfel de legatura. – Din fr. flirt.

SILFIDA, silfide, s. f. 1. (In mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte usor si agil, care, impreuna cu silful, intruchipa elementul aerului. ♦ Fig. femeie tanara, supla, gratioasa. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale caror larve se hranesc cu cadavre si care provoaca pagube in culturi (Silphidae); (si la sg.) insecta care face parte din aceasta familie. – Din fr. sylphide.

AMAZOANA s. f. 1. (mit.) femeie dintr-un trib razboinic legendar, buna calareata, care isi taia sanul drept pentru a putea manui mai usor arcul. 2. (fam.) calareata. (< fr. amazone)

bariz (Mold.) si baris (Munt.) n., pl. uri si e (turc. bariz, sirb. bares, d. fr. barege, un fel de stofa usoara de lina, dupa numele satului Bareges, in Pirinei). Broboada de pinza suptire pe care o poarta femeile din popor. V. basma, boccea, boiama, casinca, dermea, testemel, tulpan.

basoldina (basoldine), s. f. – femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

A SARUTA sarut tranz. A atinge (usor) cu buzele (in semn de dragoste, de respect, de afectiune sau de umilinta). ◊ Cine nu are ochi negri saruta si albastri se spune despre cel care, neavand ceea ce doreste, se multumeste cu ceea ce are. Sarut mana! formula de salut adresata unei femei sau unei persoane mai in varsta. /<lat. salutare