mama-padurii (planta, boala, femeie urata si rea) s. f.

bahnita, bahnite, s.f. (reg.) femeie urata si murdara

malanca s.f. (reg.) 1. pereche de tineri deghizati in ceata de uratori din seara Anului Nou. 2. femeie urata. 3. oaie molatica.

mohonie, mohonii, s.f. (reg.) femeie urata si proasta, tacuta.

motohalita, motohalite, s.f. (reg.) 1. fantoma, aratare. 2. persoana mare, greoaie. 3. femeie urata, prost imbracata.

natahoala, natahoale, s.f. (reg.) femeie urata sau prost imbracata.

nataioala, nataioale, s.f. (reg.) femeie urata si rau imbracata.

papaciupa s.f. (reg.; ir.) femeie urata, imbracata ridicol.

patachie, patachii, s.f. (reg.) 1. par, ciomag; nuia groasa. 2. femeie urata.

poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.

samodiva s.f. art. (inv. si reg.) 1. zana rea si rapitoare de copii, care ia chipul unei pasarele. 2. moarte. 3. ursita. 4. femeie urata, rea, prefacuta, cu apucaturi grosolane.

muma-padurii / mama-padurii (planta, boala, femeie urata si rea) s.f. art., g.-d. art. mumei-padurii / mamei-padurii

PAPALUGA s. f. 1. Termen cu care se denumeste o femeie urata, inalta si slaba. 2. (In superstitii) Stafie, aratare. – Din papaluda + paparuga.

MATRACUCA, matracuci, s. f. (Pop. si fam.) femeie urata si prost imbracata; femeie proasta, bleaga; femeie rea si vulgara; femeie stricata. – Cf. ngr. matrakuka „mandragora”.

ciuf s. si adj. (reg.) 1. (s.n.) par mult si zbarlit, nepieptenat; halaciuga. 2. (s.m.) bufnita, huhurez, ciuhurez. 3. (adj.) cu parul valvoi, nepieptenat; ciufulit. 4. (s.n.) numele unui dans taranesc. 5. (reg.; s.m.) pacalici, mascarici, bufon, ciufelnic. 6. (reg.; s.m. si f.) barbat sau femeie decazut(a), depravat(a); secatura, vagabond, om fara capatai. 7. (reg.; s.m. si f.) om sau femeie urat(a), pocit(a), slut(a).

sotroapa, sotroape, s.f. (reg.; deprec.) persoana cu mersul urat; femeie batrana si urata.

HARCA, harci, s. f. 1. Craniu (de mort); teasta. 2. Epitet depreciativ dat unei femei batrane, urate si rele. – Din ucr. hyrka.

JOIMARITA, joimarite, s. f. Fiinta imaginara cu infatisare de femeie respingatoare, despre care se credea in popor ca pedepseste, in noaptea care preceda Joia Mare, pe fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. ◊ Fig. (Pop.) femeie foarte urata. – Joi + mare + suf. -ita.

MACIOALA, macioale, s. f. (Reg.) 1. femeie proasta, urata. 2. Vaca sau oaie slaba. – Et. nec.

CLOANTA ~e f. pop. depr. femeie batrana, urata si rautacioasa. ◊ Baba-~a personaj folcloric cu chip de vrajitoare urata si rautacioasa. /Din clont

HARPIE ~i f. 1) (in mitologia greaca) Monstru fabulos inchipuit cu cap de femeie, cu trup si gheare de vultur, care personifica furtuna si moartea. 2) fig. fam. femeie batrana, urata si lacoma; zgripturoaica. 3) zool. Vultur mare care traieste in America de Sud. [G.-D. harpiei; Acc. si harpie] /<fr. harpie

HARCA ~ci f. pop. peior. 1) femeie batrana, urata si rea; hoanghina; hoasca. ◊ Baba-harca fiinta imaginata ca o vrajitoare batrana si rea; baba-cloanta. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka

fliusca, fliuste, s.f. (reg.) 1. un sfert de litra de rachiu; ciocanel. 2. caine care latra urat, aulind. 3. femeie stricata.

huima, huime, s.f. (reg.) femeie pocita, urata, diforma.

lola, lole, s.f. (reg.) femeie lalaie, urat imbracata; tata.

momarca s.f. (reg.) femeie greoaie, urata si proasta.

papuna, papune, s.f. (reg.) muma-padurii; femeie foarte urata.

stiolf², stioalfa, s.m. si s.f. (reg.s deprec.) 1. (s.m. si f.) obiect de incaltaminte sau imbracaminte uzat. 2. (s.f.) femeie slaba, urata sau batrana. 3. (pop.) femeie de moravuri usoare.

PACEAURA, paceaure, s. f. 1. Carpa (de sters praful, de spalat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei usuratice, proaste, urate, murdare, rele etc. [Acc. si: paceaura. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavura s. f.] – Din tc. pacavra, ngr. patsavura.

JOIMARITA ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat in chip de femeie rea si urata, care in noaptea ce preceda joia mare pedepseste fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. /joi + mare + suf. ~ita

M****E ~i pop. 1) Persoana matura de s*x feminin; femeie. 2) femeie casatorita in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; nevasta; sotie. 3) depr. femeie cu apucaturi urate; cata; mahalagioaica. /<lat. mulier, ~eris

cearma s.f. (reg., inv.) femeie neagra si urata.

cearnapoaca s.f. (reg., inv.) femeie neagra si urata.

inatoare, s.f. (inv.; in mitologia populara) femeie lacoma si urata care mananca oameni.

santaliu, -ie, adj. (reg.) 1. schiop. 2. sasiu. 3. zapacit. 4. (substantivat f.) femeie cu corp urat.

BANDURA¹, bandure, s. f. (Reg.) Carpa de panza groasa si aspra. ♦ Epitet pentru o femeie destrabalata, cu purtari urate. – Et. nec.

SI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (inv.) i. (E tanar ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, sa. (Stai ~ ma asteapta.) 3. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. adv. (inv. si reg.) inca. (Dupa ce ca e urata, o mai cheama ~ Musata.)

PUTOARE, putori, s. f. Miros urat, greu, neplacut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om lenes, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri usoare. – Lat. putor, -is.

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma