pripaloaga, pripaloage, s.f. (reg.) 1. femeie singura, care se descurca greu. 2. p*********a.

MONOGAM, -A, monogami, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f., adj. (Barbat) casatorit cu o singura femeie; (femeie) casatorita cu un singur barbat. 2. Adj. (Despre casatorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din fr. monogame.

MONOGAMIE, monogamii, s. f. Forma de casatorie in care un barbat are o singura sotie, iar femeia un singur barbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.

MONOGAMIE ~i f. Forma de casatorie in care barbatul poate avea o singura sotie, iar femeia un singur sot. /<germ. Monogamie

MONOANDRIE s.f. Forma de casatorie in care femeia are un singur sot. [Pron. -no-an-, gen. -iei. / < fr. monoandrie, cf. gr. monos – unic, aner – barbat].

MONOANDRIE s. f. forma de casatorie in care femeia are un singur sot. (< fr. monoandrie)

MONOGAMIE s. f. 1. forma de casatorie in care un barbat sau o femeie are o singura sotie, respectiv un singur sot. 2. convietuire a unui mascul cu o singura femela. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)

capot si capod n., pl. uri si oate, oade (turc. kapot si kapod, d. it. cappotto, manta cu gluga, manta militara, d. cappa, manta. V. capa, capela 1, capison, caput, cabana 1, scap. Cp. cu caciula). Munt. Sec. 18-19. Manta boiereasca. Manta militara. Azi (capot, pl. oate, d. rus. kapot, din fr. capote). Rochie dintr´o singura bucata pe care femeile o poarta in casa (V. capotel). – In Munt. vulg. capod (TMI, 2, 173).

UNIPAR, -A adj., s.f. (femeie) care a nascut un singur copil. // adj. (Despre mamifere) Care naste un singur pui; (despre inflorescente) la care de sub floarea terminala porneste o singura axa florala laterala. [< fr. unipare, cf. lat. unus – unu, parere – a naste].

UNIPARA I. adj., s. f. (femeie) care a nascut un singur copil; (femela) care naste un singur pui. II. adj. (despre inflorescente) la care, de sub floarea terminala, porneste o singura axa florala laterala. (< fr. unipare)

MONOGAMIE s.f. 1. Forma de casatorie in care un barbat sau o femeie nu poate avea decat o singura sotie sau un singur sot in acelasi timp. 2. (La animale) Convietuirea cu o singura femela. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – casatorie].

DAMENVALS s. n. drept, posibilitate pe care o au femeile si fetele de a-si alege singure partenerii la dans. (< germ. Damenwahl)

A LEPADA lepad 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A inceta de a mai purta cu sine, aruncand sau parasind. ◊ A nu fi de lepadat a fi demn de luat in seama; a merita toata atentia. 2) (imbracaminte, incaltaminte) A scoate de pe sine; a dezbraca. ◊ A-si ~ masca a inceta de a se mai preface. A-si ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A inceta de a mai practica; a lasa; a parasi. ~ fumatul. 4) A face sa ramana singur (undeva); a lasa; a parasi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naste inainte de termen; a expulza fatul mort (prin a***t). /<lat. lapidare

pujla, pujle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoana neascultatoare si lenesa; puslama, haimana, pujlau. 3. femeie de moravuri usoare. 4. planta denumita si coada calului. 5. fanat care se coseste o singura data pe an.

CHIMONOU ~ri n. 1) Croiala de imbracaminte in care maneca este dintr-o singura bucata cu corsajul. Rochie ~. 2) (in portul national japonez) Imbracaminte croita astfel, purtata atat de barbati, cat si de femei. /<fr. kimono

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.