madama (guvernanta, femeie de serviciu, femeie de moravuri usoare) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame

JUPANEASA, jupanese, s. f. 1. Sotie de jupan (1); boieroaica. 2. (Inv.) sotie de negustor, de om instarit. ♦ Oraseanca, targoveata; precupeata. 3. (Inv.) Menajera, femeie de serviciu intr-o casa particulara, madama. – Jupan + suf. -easa.

FATA, fete, s. f. 1. Persoana de s*x feminin, nemaritata. ◊ Fata in casa = fata (tanara) angajata ca femeie de serviciu intr-o gospodarie. Fata batrana = fata trecuta de varsta de maritat si care a ramas necasatorita. ♦ Fecioara, v*****a. 2. (In raport cu parintii) Fiica. – Lat. feta.

FEMEIE s. 1. (pop.) m****e, nevasta, (fig. si ir.) fusta. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de strada v. p*********a.

JUPANEASA s. v. boieroaica, cucoana, doamna, femeie de serviciu, madam, oraseanca, patroana, servitoare, sluga, slujnica, stapana.

MARITA s. v. femeie de serviciu, servitoare, sluga, slujnica.

SERVANTA s. v. femeie de serviciu, servi-toare, sluga, slujnica.

SERVITOARE s. sluga, slujnica, femeie de serviciu, (livr.) servanta, (reg.) jupaneasa, (fam.) marita.

SLUGA s. 1. servitor, om de serviciu, (astazi rar) serv, (rar) slujitor, (inv.) poslusnic. 2. servitoare, slujnica, femeie de serviciu, (livr.) servanta, (reg.) jupaneasa, (fam.) marita. 3. randas, servitor. 4. argat, (inv. si reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (inv.) celednic.

pazitorita s.f. sg. (reg.) femeie de serviciu la primarie.

perdejita, perdejite, s.f. (inv.) femeie de serviciu careia ii era incredintata cheia usii.

dama (dame), s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. Femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. Joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. Fr. dame. – Der. (vulg.) dameza, s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, s. f. (fam., domnisoara), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoana care frecventeaza b*********e); madama, s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.

fit interj. – Exprima ideea de miscare rapida. – Var. fita, fi(r)ta-fi(r)ta. Creatie expresiva, cf. bit, hit, fist. – Der. fita (var. fita), s. f. (plevusca, peste marunt; varietate de grindel, Cobitis taenia; baiat ager, descurcaret; femeie de serviciu); firta, s. f. (copil, baiat; fata; tinara usuratica; flecustet, nimic); firtigau, s. m. (persoana versatila, volubila, fara minte); fitii, vb. (a misca repede; refl., a fierbe, a se agita; refl., a se rasuci; refl., a se fandosi), cu var. rara firtii, fitcii (dupa Cihac, II, 108, aflat in legatura cu ceh. frcati „a se misca”, sb. fercati „a zburataci”); firtiitor, adj. (care se misca); fitiiala, s. f. (agitatie, larma; leganare; moft, nazuri); fita, s. f. (plevusca; Arg., moft, nazuri); fitarae, s. f. (Arg., moft, nazuri); fartitii, s. f. pl. (Arg., nazuri); fituica, s. f. (notite folosite de elevi pentru a copia la examene; ziar de categorie inferioara), probabil prin confuzia fr. fiche cu fita, datorita rapiditatii cu care trebuie consultata (dupa Tiktin, in legatura cu germ. Fitzel „bucata”). – Din rom. provine rut. facygati (Miklosich, Wander., 14).

odaie (odai), s. f. – 1. Locuinta, salas. – 2. Cazarma, tabara. – 3. Camera, incapere. – 4. Ferma, gospodarie. – 5. (Trans.) Casa izolata. – Var. (Munt.) hodaie. Mr. oda, uda, udae. Tc. oda (Roesler 600; Seineanu, II, 274; Lokotsch 1584), cf. ngr. όντᾶς, alb. ode, bg., sb. odaja. – Der. odaita, s. f. (camaruta; casa mai mica); odagiu, s. m. (fecior, valet; argat), din tc. odaci; odaias, s. m. (valet; fecior); odaiase, s. f. (servitoare, fata in casa); odaielnic, adj. (hoinar; linge-blide); odalic, s. n. (tirla cu tot ce tine de ea), din tc. odalik; odalisca, s. f. (femeie de serviciu in haremul unui sultan; cadina), dublet al cuvintului anterior prin intermediul fr. odalisque; odabasa (var. odobasa), s. f. (capitan), din tc. odobas. – Din rom. provine mag. hodaly „baci” (Candrea, Elemente, 402; Edelspacher 14).

ODALISCA ~ce f. inv. 1) Sclava in serviciul femeilor din haremul turcesc; cadana. 2) femeie din haremul turcesc. 3) Sotie de turc; cadana. /<fr. odalisque

CAMERISTA, cameriste, s. f. 1. (Iesit din uz) Femeie care se afla in serviciul personal al unei doamne. 2. femeie de serviciu care face curatenie in camerele unui hotel, motel etc. – Din fr. cameriste.

MADAMA, madame, s. f. 1. (Astazi in forma madam) Termen de politete folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (maritata); doamna. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ femeie de serviciu la un hotel. 3. (Inv.) Guvernanta. 4. (Inv.) Sotie. 5. (Peior.) Femeie de moravuri usoare; spec. patroana a unei case de p*********e. [Var.: madam s. f.] – Din fr. madame.

ODALISCA, odalisce, s. f. femeie de serviciu in haremul unui sultan; p. ext. cadana. – Din fr. odalisque.

MILITIANCA, militience, s. f. femeie aflata in serviciul militiei (1). [Pr.:-ti-an-] – Militian + suf. -ca.

MADAMA s.f. (Iesit din uz) femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernanta la copii. [< fr. madame].

CAMERISTA s.f. (Iesit din uz) femeie care este in serviciul personal al unei doamne. [< fr. cameriste].

DOAMNA, doamne, s. f. 1. Termen de politete pentru o femeie casatorita. ◊ Doamna de onoare = femeie (din aristocratie) aflata in serviciul unei printese, al unei regine etc. ♦ Sotie. ♦ Spec. Sotie a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stapana a unei case, a unei gospodarii. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamna-mare sau doamna-codrului = matraguna. – Lat. dom(i)na.

CAMERISTA, cameriste, s. f. (Iesit din uz) femeie care se afla in serviciul personal al stapanei. – Fr. cameriste.

CURTEANCA ~ence f. femeie de vita nobila care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau facea parte din suita acestuia. /curtean + suf. ~ca

ETOLA s. f. 1. fasie lata purtata de preotii catolici in timpul serviciului religios. 2. esarfa de blana purtata de femei. (< fr. etole)

samsar (samsari), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. simsar, megl. samsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Seineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlic, s. n. (intermediere; codoslic), din tc. simsarlik; samsaresc, adj. (de samsari); samsaroaica, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); samsari, vb. (a face pe samsarul).

ETOLA, etole, s. f. 1. Podoaba alcatuita dintr-o fasie de lana sau de matase, purtata de preotii catolici in timpul serviciului religios. 2. Fasie lata de blana, purtata de femei in jurul gatului sau al umerilor. – Din fr. etole.

MUSCHETAR ~i m. ist. 1) Ostas din trupele de infanterie inarmat cu muscheta. 2) Militar din randurile nobilimii franceze, care isi facea serviciul in unitatile speciale de cavalerie de la curtea regala. ◊ Manusi-~ manusi pentru femei cu manseta foarte lata. Palarie-~ palarie cu boruri mari si rasfrante. /<fr. mousquetaire

STEWARDESA s. f. femeie din personalul de bord al unui avion, al unor autocare sau trenuri, care indeplineste servicii de cabina si restaurant. (< engl. stewardess)

DOMNISOARA, domnisoare, s. f. Termen de politete pentru o fata (sau o femeie nemaritata); duduie. ◊ Domnisoara de onoare = a) fata tanara care insoteste mireasa la cununie; b) fata (din aristocratie) aflata in serviciul unei printese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiica. – Doamna + suf. -isoara.

OM s. 1. v. persoana. 2. fiinta, persoana. (~ iubit.) 3. (fig.) inima. (I-a fermecat pe toti ~.) 4. cap, individ, ins, persoana, (fig.) caciula. (Cate 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de stiinta v. cercetator; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pamantean. (Graia: fericit ~!) 9. barbat. (Femei si oameni.)