mancare s. f., g.-d. art. mancarii; pl.(actiuni) mancari/(feluri de mancare) mancaruri

MENIU ~ri n. 1) Totalitate a felurilor de mancare ce se servesc la o masa. 2) Lista de feluri de mancare si de bauturi care se servesc intr-un local public. /<fr. menu

SUFERTAS ~e n. Ansamblu din cateva vase suprapuse si prinse intr-un cadru cu maner, folosit pentru a duce concomitent cateva feluri de mancare calda. /<turc. sefer tasy

TOCATURA ~i f. 1) Material maruntit prin tocare. 2) Carne tocata amestecata, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mancare. /a toca + suf. ~tura

TOROCALA, torocale, s. f. (Reg.) Amestecatura de mai multe feluri de mancare, respingatoare la gust si la vedere.

IAHNIE, iahnii, s. f. fel de mancare scazuta, preparata din legume (mai ales din fasole boabe), din peste sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

CIORBA, ciorbe, s. f. fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obtine din regiunea gambei. 2. fel de mancare preparat din rasol de vita sau din peste, prin fierbere in apa sarata (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru in graba, superficial, de mantuiala. [Pl. si: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

RULADA, rulade, s. f. 1. Prajitura facuta dintr-o foaie de aluat, infasurata in forma de sul si umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare preparat din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, sau din carne tocata amestecata cu ou, verdeata etc. careia i se da o forma de rulou si care se coace la cuptor. 3. (Rar) Ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cantate pe o singura silaba. – Din fr. roulade.

FRIPTURA, fripturi, s. f. fel de mancare constand din carne fripta pe gratar, in frigare, sau in tigaie. – Lat. *frictura.

PLASA², plese, s. f. (Reg.) fel de mancare ce se serveste la masa. – Din ngr. plasi.

OSTROPEL, ostropeluri, s. n. fel de mancare preparata din carne (de pasare), cu sos de otet, faina si usturoi; ostropet. – Et. nec.

MENIU, meniuri, s. n. Totalitatea felurilor de mancare servite la o masa. ♦ Lista pe care sunt scrise felurile de mancare si bauturile servite intr-un restaurant, impreuna cu preturile respective; lista de bucate. ◊ Meniu fix = masa servita (la pranz) intr-un restaurant, la care numarul si ordinea felurilor de mancare sunt stabilite zilnic de restaurantul respectiv (si al carei pret este redus). – Din fr. menu.

MOARE s. f. (Reg.) Apa cu sare sau cu otet (folosita la conservarea legumelor); lichid acru in care se tin ori s-au tinut muraturi; spec. zeama de varza. ◊ Expr. A sti (sau a cunoaste) moarea cuiva = a cunoaste firea, obiceiurile cuiva. A manca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supararea, toanele cuiva. ♦ fel de mancare preparat cu saramura. ♦ Fig. fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.

DESERT, deserturi, s. n. fel de mancare, de obicei dulciuri, fructe, branzeturi etc., care se serveste la sfarsitul mesei; timpul cand se serveste aceasta mancare. – Din fr. dessert.

drob (maruntaie de miel, fel de mancare, cutia teascului) s. n., pl. droburi

plasa (fel de mancare) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

BORS ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obtinut prin fermentarea in apa a taratelor de grau oparite. 2) fel de mancare lichid, constand din fiertura de carne sau/si de legume, inacrita cu acest lichid (sau cu alt fel de acreala). ◊ A manca (la) ~ a minti. A sufla in ~ul cuiva a se amesteca nedorit in treburile cuiva. /<rus., ucr. borst

BUCATE f. pl. feluri de mancare; mancaruri. ◊ Lista de ~ meniu. /<lat. buccata

CIGHIR ĩ m. pop. fel de mancare preparat din maruntaie (de porc, de miel etc.) tocate si infasurate in prapur; drob. /

CIORBA ~e f. fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba

CIULAMA ~le f. fel de mancare pregatita din carne (mai ales de pasare) sau din ciuperci cu sos (alb). ◊ A face (pe cineva) ~ a bate crunt; a distruge (in bataie) pe cineva. [Art. ciulamaua; G.-D. ciulamalei; Sil. ciu-la-] /<turc. culama

DESERT ~uri n. 1) fel de mancare constand de obicei din fructe sau dulciuri si servit la sfarsitul mesei. 2) Moment al mesei cand se serveste acest fel de mancare. /<fr. dessert

DROB² ~uri n. fel de mancare pregatita din maruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, infasurate in prapur si date la cuptor. /<bulg., sb. drob

FILE ~uri n. 1) Fasie de carne fara oase, scoasa din lungul sirei spinarii unui animal; muschi. 2) fel de mancare pregatita din astfel de carne. /<fr. filet

FLEICA ~ci f. 1) Carne de vita taiata de pe burta. 2) fel de mancare pregatita din astfel de carne. [Sil. flei-ca] /<germ. Flecken

FRIPTURA ~i f. 1) fel de mancare pregatita din carne fripta (la gratar, in frigare, in cuptor, in tigaie). 2) Loc fript. [G.-D. fripturii] /<lat. frictura

GHIVECI² ~uri n. 1) fel de mancare pregatita dintr-un amestec de legume tocate (cu sau fara carne). 2) fig. peior. Creatie artistica eterogena si lipsita de valoare. /<turc. guvec

GULAS ~uri n. fel de mancare pregatita din bucati mici de carne (de vita sau de porc) inabusita. /<ung. gulyas

GUSTARE ~ari f. 1) v. A GUSTA. 2) fel de mancare, de obicei rece, servita in cantitati mici si la repezeala. /v. a gusta

IAHNIE ~i f. fel de mancare pregatita din carne, din peste sau din legume, cu ceapa prajita si cu pasta de rosii, fierte pana scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni

MARINATA ~e f. 1) Sos preparat din otet, untdelemn si diferite condimente. 2) fel de mancare pregatita din carne sau peste, tinut intr-un astfel de sos. /<ngr. marinatos, it. marinato

OCHI² ochiuri n. 1) Placa de sticla fixata in fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizatura de dimensiuni reduse facuta in ceva cu scopuri diferite. ~ in acoperis. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, impletituri. 4) Portiune circulara de substanta, diferita de mediul inconjurator. ~ de apa. 5) la pl. fel de mancare preparata din oua prajite cu galbenusul intreg. 6) Gaura ce se formeaza intr-un aliment (branza, paine etc.). 7) Pata sau desen constand din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada paunului. /<lat. oculus

OMLETA ~e f. fel de mancare pregatita din oua batute (cu lapte sau smantana) si prajite in grasime (uneori cu adaus de branza, sunca, verdeturi etc.). /<fr. omelette

OSTROPEL ~uri n. fel de mancare pregatita din carne (de iepure, de pasare, de miel), prajita putin si fiarta, la care se adauga un sos din faina, ceapa si usturoi verde. /Orig. nec.

PAPARA papari f. fel de mancare preparata din felii de paine prajita, presarate cu branza si oparite (cu apa sau cu lapte). ◊ A manca ~ a lua bataie. /<bulg. popara

PAPRICAS ~uri n. fel de mancare pregatita din bucati de carne si din cartofi, cu mult sos si boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikas

PIFTIE ~i f. fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti

PILAF ~uri n. fel de mancare pregatita din orez fiert cu carne (de oaie, de porc etc.). ◊ A face (pe cineva) ~ a) a bate tare pe cineva; b) a face sa fie cuprins de mirare. /<turc. pilav

PLACHIE ~i f. 1) fel de mancare preparata din peste (cu multa ceapa, ulei si condimente) si data la cuptor. 2) reg. fel de mancare pregatita din orez (cu lapte si zahar sau dulceata) si data la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki

RIZOTO n. fel de mancare, preparat din orez, unt, sos de rosii si parmezan. /<it. risotto, germ. Risotto

SCROB ~uri n. fel de mancare pregatit din oua batute (uneori amestecate cu branza, cu jumari, cu marar sau ceapa) si prajite la foc mic. /<bulg., sb. skrob

SOTE ~uri n. fel de mancare pregatita, mai ales din legume fierte sau inabusite in unt. /<fr. saute

STUFAT ~uri n. fel de mancare pregatita din carne (mai ales de miel) inabusita cu ceapa si usturoi verde. /<ngr. stufato, it. stufato

SUPA ~e f. fel de mancare lichida, pregatita prin fierberea carnii sau/si a legumelor (uneori cu adaos de paste fainoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe

TERCI ~iuri n. 1) Partea lichida din continutul mamaligii care fierbe; mamaliga foarte moale. ◊ A face ~ pe cineva (sau ceva) a zdrobi, a strivi pe cineva (sau ceva). 2) fel de mancare preparat din malai (si alte crupe), fiert cu apa (si cu grasime). /Orig. nec.

ZEAMA zemuri f. 1) fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

ANTREU s.n. 1. Incapere prin care se intra intr-o locuinta venind de afara ; vestibul. 2. fel de mancare care se serveste inainte de felul de baza al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entree – intrare].

APERITIV s.n. Bautura alcoolica servita inainte de masa, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte bauturi elaborate pe baza de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gentiane) cu adaos de plante sau esente, avand gust amarui, precum si rachiuri pe baza de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, tuica, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este intotdeauna o bautura, iar felul de mancare servit inainte de masa se numeste gustare.

FRIANDIZE s.f. pl. Produse fine de patiserie si bombonerie oferite intre felurile de mancare, la cafea, la ceai sau dupa desert, servite asortate pe un platou; din fr. friandises

FRICANDO s.n. fel de mancare preparat dintr-o bucata de carne sau peste impanata cu slanina si fiarta inabusit; se serveste de obicei la inceputul mesei. [< fr. fricandeau].

MENIU s.n. Lista felurilor de mancare de la o masa, de la un banchet etc.; mancarurile servite la o masa. [Pron. -niu, var. menu s.n. (pron. me-nu). / < fr. menu].

PORRIDGE s.n. fel de mancare din faina de ovaz (sau de porumb), preparat printr-o fierbere indelungata la foc mic, care constituie una dintre mancarurile nationale in Anglia. [Pron. po-rigi. / < engl., fr. porridge].

RAVIOLI s.n. invar. fel de mancare constand din pirosti cu carne bine asezonate si servite cu sos. [< fr., it. ravioli].

BUDINCA s.f. 1. Preparat culinar dulce servit la desert. 2. fel de mancare din legume, branza etc., copt in cuptor. [Cf. engl. pudding].

BUTARGA s.f. fel de mancare facuta din icre de chefal presate, sarate si uscate la soare sau afumate. [< fr. boutargue].

calfiu, calfiuri, s.n. (reg.) fel de mancare.

cavurma s.f. (reg., inv.) un anumit fel de mancare; coleasa (v.).

ciochelceie s.f. (reg.) un fel de mancare.

colatau s.n. (reg.) 1. manerul sucalei (roatei de facut tevi). 2. fel de mancare. 3. invartita.

DESERT s.n. fel de mancare care se serveste la sfarsitul mesei si consta din fructe, prajituri etc.; moment la care este servit acest fel de mancare. [< fr. dessert].

juveala s.f. (reg.) fel de mancare.

nolarezi s.m. pl. (inv.) fel de mancare preparat din aluat.

plasa, plase, plasi, plese, s.f. (inv. si reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasa. 2. fel de mancare (servit la masa). 3. latura (a unei figuri geometrice).

PIZZA s.f. Aluat preparat cu ulei, branza, carne, peste, rosii si condimente, copt in cuptor, constituind un fel de mancare tipica Italiei meridionale. [Pron. pi-ta. / < it. pizza].

ANTREU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mancare care se serveste ca aperitiv. (< fr. entree)

BUDINCA s. f. 1. preparat culinar, din faina (sau paste fainoase), orez, oua, lapte, adesea indulcit, servit la desert. 2. fel de mancare din legume, branza, copt in cuptor. (< fr., engl. pudding)

DESERT s. n. fel de mancare care se serveste la sfarsitul mesei, din fructe, prajituri etc.; momentul servirii lui. (< fr. dessert)

FRICANDO s. n. fel de mancare preparat din bucati de carne impanata cu slanina si fiarta inabusit. (< fr. fricandeau)

MENIU s. n. 1. lista a felurilor de mancare si a bauturilor servite la o masa, la un banchet etc. 2. (inform.) parte a unui program, afisata pe ecranul calculatorului care ofera utilizatorului mai multe optiuni. (< fr. menu)

PLAT¹ s. n. fiecare din felurile de mancare ale unui mediu. (< fr. plat)

ROLADA s. f. 1. prajitura de forma unui sul, umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, care se coace in cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratura, in ariile de opera si in tehnica de belcanto, din cantarea cu virtuozitate a mai multor note pe una si aceeasi silaba. (< fr. roulade)

BUDINCA, budinci, s. f. 1. Preparat culinar dulce servit ca desert. 2. fel de mancare facut din legume, branza etc. si copt in cuptor. – Fr. pudding, pouding (<engl.).

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

mancare, (2,3) mancari, s. f. 1. Actiunea de a manca si rezultatul ei. ◊ Pofta de mancare = apetit. De mancare sau de-ale mancarii = hrana, alimente. ◊ Loc. adj. De mancare = comestibil. 2. (Abstract) Pranz; cina, masa. 3. (Concr.) Ceea ce se mananca; hrana, aliment. ◊ Expr. A strica mancarea degeaba = a trai degeaba, fara a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce intr-o mancare si intr-o bautura = a petrece, a chefui intruna. ♦ fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i alta mancare (de peste) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Soi, fel. [Pl. si: (3) mancaruri] – V. manca.

SOBRIETATE s. f. 1. Insusirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (in aspect, in felul de a fi). 2. Cumpatare, moderatie in felul de a manca, de a bea, de a se imbraca etc. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriete, lat. sobrietas, -atis.

TUTTI-FRUTTI s.n.pl. mancare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

OLLA POTRIDA [Pron.: olia-] s.f. inv. 1. mancare spaniola, un fel de tocana. 2. (fig.) amestec disparat de lucruri sau persoane. (< sp. olla potrida)

GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.

SARAMURA, saramuri, s. f. 1. Apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etc. ♦ Apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina. 2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etc., cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Var.: (pop.) salamura s. f.] – Din ngr. salamura.

POLIFAG ~ga (~gi, ~ge) si substantival (despre fiinte) Care foloseste pentru nutritie toate felurile de hrana; care mananca de toate; omnivor. /<fr. polyphage

BUCATICA, bucatele, s. f. Diminutiv al lui bucata. ◊ Expr. A face (sau a taia, a rupe in) bucatele (-bucatele) = a faramita, a marunti. Bucatica rupta (sau taiata) sau rupta bucatica = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mancare. ◊ Expr. A-si da (sau a-si lua) bucatica de la gura = a da din putinul sau, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucatica din (sau de la) gura = a lipsi (pe cineva) chiar si de strictul necesar.

mancare s. 1. (mai ales in vorbirea copiilor) papare, (inv. si pop.) ospatare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului intai, la masa.) 2. consumare, mancat, (inv. si reg.) mancatura, (fam.) halire. (Dupa ~ unui codru de paine.) 3. alimentare, alimentatie, hranire, mancat, nutrire, nutritie. (In timpul ~rii.) 4. v. masa. 5. (concr.) aliment, hrana, (mai ales in vorbirea copiilor) papa, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demancare, demancat, leguma, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. si Bucov.) menaja, (inv.) pista, vipt, (fam.) haleala, (fam. depr.) crapelnita. (Ce ~ ai luat la drum?)

PRAJIT ~ta (~ti, ~te) v. A PRAJI si A SE PRAJI. ◊ Rabdari ~te nici un fel de hrana; nimic de mancare. /v. a (se) praji

TRATA vb. I. tr. 1. a avea fata de cineva sau de ceva o anumita comportare, a se purta intr-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mancare, bautura. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o intelegere. 4. a dezvolta o tema stiintifica etc. 5. a supune (un corp, o substanta) actiunii unui agent oarecare in vederea unui anumit scop. ◊ a supune semintele, apa sau solul (actiunii unor agenti chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)

GALETA, galete, s. f. Un fel de pesmet de forma paralelipipedica, mancat de marinari, ostasi aflati in campanie etc. [Var.: galet², galeti s. m.] – Din fr. galette.

TRATA, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea fata de cineva sau de ceva o anumita comportare, a se purta cu cineva intr-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mancare, bautura; a ospata. 3. Tranz. si refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economica, sociala, politica etc., cu scopul de a ajunge la o intelegere, la incheierea unei conventii etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (in scris sau oral) o tema stiintifica, literara etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semintele si plantele actiunii unor agenti chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (inv.) tracta vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

PRAJIT², -A, prajiti, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus actiunii focului (in grasime incinsa) pentru a fi mancat. ◊ Expr. (Glumet) Rabdari prajite = nici un fel de hrana, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea indelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetatie) Uscat, ingalbenit, parjolit. – V. praji.

MASA¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) mancarea servita; bucate. 3) mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

IMPARATESTE adv. Ca imparatii, in felul imparatilor; p. ext. (pe langa verbe ca „a trai”, „a manca”, „a dormi” etc.) foarte bine. – Imparat + suf. -este.

POPESTE adv. 1) In felul popilor; cum obisnuiesc popii; ca popii. 2) fig. Foarte mult; zdravan. A manca ~. /popa + suf. ~este

TRATA vb. I. 1. tr. A avea fata de cineva sau de ceva o anumita comportare, a se purta intr-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mancare, bautura. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o intelegere. 4. tr. A dezvolta o tema stiintifica, literara etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanta) actiunii unui agent oarecare in vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semintele sau solul actiunii unor agenti chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].

IMPARATESTE adv. 1) In felul imparatilor; cum obisnuiesc imparatii; ca imparatii. 2) fig. (pe langa verbele a trai, a manca etc.) Foarte bine; minunat; excelent. /imparat + suf. ~este

LUPESTE adv. 1) In felul lupilor; cu apucaturi de lup; ca lupul. A umbla ~. 2) fig. Cu lacomie. A manca ~. /lup + suf. ~este

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

PLACHIE, plachii, s. f. 1. mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.

BUCATARIE, bucatarii, s. f. 1. Camera (sau cladire) in care se gateste mancarea. ♦ Bucatarie de campanie = vehicul prevazut cu aparatura necesara prepararii hranei calde pentru trupele aflate in campanie. 2. fel caracteristic de a gati bucatele. Bucatarie romaneasca. 3. Fig. Totalitatea lucrarilor marunte necesare pentru efectuarea unei lucrari mai mari. – Din bucatar + suf. -ie.

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva

TOANA², toane, s. f. 1. Ocol facut prin desfasurarea larga si completa a unui navod, care prinde pestele inconjurandu-l; loc (bogat in peste) unde se arunca in acest fel navodul. ♦ Spartura, gaura facuta in gheata unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apa; copca. 2. Timpul cand pestele umbla dupa mancare. – Din ucr., rus. tonea.

MUCENIC¹, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colacel (impletit in forma de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci si cu zahar sau cu miere, care se mananca in ziua de 9 martie. – Cf. rus. mucnik „placinta de secara”.

POPESTE adv. (Pop. si fam.) In felul popilor (1), ca popii. ◊ Expr. A calca popeste = a fi mandru fara motiv, a-si da ifose, a face pe grozavul. A dormi (sau a manca) popeste = a dormi (sau a manca) zdravan, strasnic, mult. – Popa + suf. -este.

mancare ~ari f. 1) v. A MANCA. ◊ De ale ~arii alimente, hrana. A taia cuiva pofta de ~ a face sa nu mai poata manca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveste drept hrana. ~ de peste. ~aruri reci. ~aruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. feluri de hrana; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ◊ Asta-i alta ~ (de peste) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai inteleg. [G.-D. mancarii; Pl. si mancaruri] /v. a manca

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a actiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriva, asemenea, egal, intocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tau, sau etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenientei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... In felul cuiva = intr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemanator cu..., ceva care vrea sa fie sau sa para... A face felul (cuiva) = a) a omori, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rau; c) (pop. si fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, pofta. 3. Obicei, datina, traditie. 4. Sortiment de mancare sau de bautura. – Din magh. fele.

fel ~uri n. 1) Forma particulara de a fi; chip; mod. 2) Grup de fiinte sau de obiecte ce se caracterizeaza printr-o anumita insusire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mancare. ~ ul intai. /<ung. fele

TACAM, tacamuri, s. n. 1. 1. Serviciu de masa complet, care se asaza in dreptul fiecarui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveste o persoana cand mananca. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operatii sau specifice unei anumite indeletniciri. ♦ Harnasament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gaturi de pasare (2). II. 1. (Inv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. fel de om, soi; poama. – Din tc. takim.

PAPARA s. f. 1. mancare preparata din felii de paine (prajita) presarate cu branza si oparite in apa, in supa, in lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A manca (o) papara sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papara = a) a manca bataie sau a fi aspru certat; b) a fi invins (in lupta, intr-o intrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papara = a invinge, a distruge, a nimici pe cineva. A sti papara cuiva = a cunoaste felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papara = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omleta (din oua). [Var.: (reg.) papara s. f.] – Din bg. popara.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

UMFLAT, -A, umflati, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereti elastici sau plianti) Care si-a marit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care si-a marit volumul; (despre oameni) care are o senzatie de balonare (in urma mancarii excesive). ♦ Infoiat, rasfirat (de vant). 2. (Despre ape) Care a crescut, si-a marit nivelul (si a iesit din albie). 3. (Despre piele, tesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, preturi etc.) Care este exagerat de mare, de ridicat. 5. Fig. (Fam.; despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.