INTRA², intru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A trece din afara inauntru, a merge dintr-un loc deschis intr-unul inchis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se baga. ◊ Expr. A intra in spital = a se interna. (Parca) a intrat in pamant = a disparut fara urma. A intra in pamant (de rusine) = a-i fi foarte rusine. 2. Fig. A patrunde, a se vari, a ajunge la... A intra in amanunte. ◊ Expr. A-i intra cuiva in voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a castiga bunavointa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se baga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra intr-o belea (sau incurcatura, impas, necaz) = a avea de indurat un necaz (sau o incurcatura etc.). A intra in hora = a incepe sa ia parte la o actiune. A intra in vorba cu cineva = a) a incepe o discutie cu cineva; b) (pop.) a lega relatii de prietenie, de dragoste cu o persoana de s*x opus. A intra de serviciu = a incepe garda la o unitate militara, la un spital etc. A intra in razboi (sau in lupta, in actiune etc.) = a incepe razboiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul sa ajunga, sa apuce) o varsta, o epoca etc. 4. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in” sau „la”) A imbratisa o indeletnicire; a se angaja intr-o slujba. 5. A adera, a se inscrie, a fi admis intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A patrunde, a se infige, a se baga; a strabate. Acul intra in panza. Lumina intra pe fereastra. 2. Fig. A-si face loc, a se strecura; a ajunge in... ◊ Loc. vb. A intra boala in cineva (sau in oasele cuiva) = a se imbolnavi. A intra frica (sau groaza, spaima) in cineva (sau in oasele, in inima cuiva) = a se infricosa, a se ingrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) in sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra in (sau sub) stapanirea cuiva = a ajunge in puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) in sange = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra in sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitatile sau cu insistentele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a incapea. Cartea intra in servieta. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit numar de ori in alt numar. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui intr-o anumita proportie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intra stofa multa. ♦ A face parte integranta (din ceva). 5. (In expr.) A intra la spalat = (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile prin spalare. A intra la apa = a) (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile la m*****a in apa; b) (despre oameni) a ajunge intr-o situatie neplacuta, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; in expr.) A intra in vigoare = a capata putere, a deveni aplicabil. 7. A incepe executarea unei parti dintr-o bucata muzicala. [Var.: (pop.) intra vb. I] – Lat. intrare.

ACADEMISM s. n. 1. Atitudine estetica promovand imitatia neconditionata a creatiilor artei antice si a Renasterii. ♦ Trasatura caracteristica oricarei arte care cultiva un ideal de frumusete canonica, conventionala, manierista. 2. fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. – Din fr. academisme.

ACCENT, accente, s. n. 1. Pronuntare mai intensa, pe un ton mai inalt etc. a unei silabe dintr-un cuvant sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceasta pronuntare sau alta particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate in relief, a da atentie deosebita (unei probleme). 2. fel particular de pronuntare, specific unui grai, unei limbi sau unei stari afective. 3. Scoatere in relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritatii sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.

ADOPTA, adopt, vb. I. Tranz. 1. A infia un copil. 2. A-si insusi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o parere, o metoda etc. 3. A accepta ceva in urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.

AGANAU s. n. (Reg.) Un fel de hora jucata de barbati; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Et. nec.

AGESTI, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stavili o apa curgatoare, ingramadind busteni, crengi etc. la o cotitura a ei. 2. Refl. (Despre busteni, crengi etc.) A se ingramadi la cotitura unui rau, formand un fel de stavilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripasi, a se aciua. – Din agest.

AIDOMA adv. 1. La fel, ca si. 2. (Rar) Aievea, intr-adevar. – A³ + sl. vidomu „vizibil”.

ALBUMINOID, -A, albuminoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. De felul albuminei. 2. S. n. Proteina insolubila care se gaseste in tesuturile de natura cartilaginoasa. – Din fr. albuminoide.

ALDE art. invar. (Pop. si fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, intamplari de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedand un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion – Al + de⁴.

ALTfel adv. 1. In alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ◊ Loc. adj. Altfel de = de alta natura, de alt soi. ◊ De altfel = insa; cu toate acestea. 2. Daca nu..., in caz contrar. – Alt + fel.

ALURA s. f. 1. fel de a se misca; mers, umblet; (rar) infatisare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm in care se desfasoara o actiune individuala sau colectiva in intrecerile sportive. 4. Mod in care se desfasoara un eveniment, o intamplare etc. – Din fr. allure.

AMERICANISM, americanisme, s. n. 1. fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor (1). 2. Tendinta de a imita comportarea americanilor (1). – Din fr. americanisme.

AMERICANESTE adv. (Fam.) In felul americanilor (1). – American + suf. -este.

AMFIPOD, amfipode, s. n. (La pl.) Clasa de crustacee care se caracterizeaza prin faptul ca au doua feluri de picioare, unele servindu-le la sarit si altele la inotat; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Din fr. amphipode.

APARTEU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scazut de un actor pe scena, ca pentru sine, in asa fel incat sa fie auzit numai de spectatori, nu si de partenerii aflati pe scena. – Din fr. aparte.

ASEMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemanator; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzatoare egale si laturile corespunzatoare proportionale. 2. Care este astfel (de...), atare, asa. O asemenea problema. II. Adv. 1. Tot asa, in acelasi fel, deopotriva (de...), asijderea. 2. Pe langa aceasta; inca, mai. [Var.: (reg.) asemeni, asemene, asemine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.

BANALITATE, banalitati, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun si lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorba banala, idee banala. – Din fr. banalite.

BASTON, bastoane, s. n. Bucata de lemn lunga (cam de un metru) si subtire, de obicei curbata la un capat, care se poate tine in mana si are diverse utilizari. ◊ Baston de maresal = un fel de baston scurt, purtat de un maresal. ♦ Lovitura data cu aceasta bucata de lemn. – Din it. bastone.

BATARD, -A, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar intre scrierea ronda si cea cursiva; (despre penite) care are forma potrivita spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Litera din aceasta scriere. – Din fr. batard.

BATCA², batce, s. f. (Reg.) Un fel de capcana folosita la prinderea rozatoarelor mici. – Et. nec.

BAZAR, bazaruri, s. n. Loc in aer liber sau magazin in care se vand tot felul de obiecte mai ales maruntisuri. – Din fr. bazar.

BABESC, -EASCA, babesti, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). Dupa felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) babesti = vorbe carora nu trebuie sa li se dea importanta. Leacuri babesti = mijloace empirice cu care se incearca vindecarea unor boli. Socoteala babeasca = socoteala facuta in mod simplist, empiric; fig. judecata gresita, ingusta. 2. S. f. Soi romanesc de vita de vie, cu struguri ramurosi si boabe rotunde, de culoare neagra-albastruie, din care se produc vinuri rosii. – Baba + suf. -esc.

BELCIUG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi castigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Brat de rau care in perioadele de seceta ramane ca un lac sinuos. – Din. sl. belicugu.

BILINGV, -A, bilingvi, -e, adj. 1.Care utilizeaza in mod curent si la fel de bine doua limbi. 2. Scris in doua limbi. – Din fr. billingue, lat. bilinguis.

BIRJARESTE adv. Ca birjarii, in felul birjarilor; fig. Necivilizat, trivial. – Birjar + suf. -este.

BOB², boburi, s. n. Sanie cu un rand suplimentar de talpici in fata, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau in alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh].

BOEM², -A, boemi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Artist care duce o viata dezordonata, neconforma convenientelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu in care traiesc boemii² (1); viata dusa de boemi² (plina de privatiuni, dezordonata). – Din fr. boheme.

BOICOT, boicoturi, s. n. Interdictie declarata impotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabileste refuzul de a cumpara, a vinde sau a intretine orice fel de relatii cu cei supusi acestui procedeu. – Din boicota (derivat regresiv).

BONETA, bonete, s. f. 1. Acoperamant de cap confectionat din panza sau din stofa, fara boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucatari, medici, laboranti, militari etc. 2. (In sintagma) Boneta frigiana = un fel de caciulita de lana cu varful indoit inainte, devenita in timpul Revolutiei Franceze (1789-1794) simbol al libertatii. – Din fr. bonnet.

BORANGIC, borangicuri, s. n. 1. Fir depanat de pe gogosile viermilor-de-matase. 2. Tesatura facuta in industria casnica din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de tesaturi de borangic (1). [Var.: burangic s. n.] – Din tc. buruncuk.

BOURREE s. n. 1. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi; melodie dupa care se danseaza. 2. Un fel de f***t. [Pr.: bure] – Cuv. fr.

BUCHERESTE, adv. (Rar) In felul bucherilor, ca bucherii. – Bucher + suf. -este.

BUCHET, buchete, s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (si legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. Mica planta erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

BUCVARIU, bucvarii, s. n. Un fel de bucoavna. – Din sl. bukvari.

BUMERANG, bumeranguri, s. n. Arma de lemn indoit in forma de unghi obtuz, folosita de populatia bastinasa a Australiei, care, datorita formei sale si a felului in care este aruncata, revine la locul de aruncare daca n-a atins tinta. – Din fr. boumerang.

BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

BUSTROFEDON s. n. fel de scriere foarte veche in care randurile mergeau fara discontinuitati de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. – Din fr. boustrophedon.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga interioara cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici; de valoare redusa. Editie de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat sa cheltuiasca mereu. Bani de buzunar = suma de bani pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Din ngr. buzunara.

CALAPOD, calapoade, s. n. Piesa de lemn in forma (labei) piciorului, intrebuintata la confectionarea incaltamintei sau care se pune in incaltaminte pentru a impiedica sa se deformeze; forma de lemn pe care se intind caciulile sau palariile. ♦ gener. Tipar, forma, model. ◊ Expr. Pe acelasi calapod = la fel, asemanator, identic. – Din ngr. kalapodi.

CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul interior al tevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifica dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Marime, proportie, calitate; fel, soi, specie. – Din fr. calibre.

CALIGRAFIE s. f. Arta si deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasa. ♦ fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligraphia, fr. calligraphie.

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor si laturilor esentiale in virtutea carora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); p. restr. caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ Loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de sah) Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal. – Din fr. qualite, lat. qualitas, -atis.

CALTABOS, caltabosi, s. m. Un fel de carnat facut din maruntaie de porc amestecate cu orez si cu mirodenii. [Var.: cartabos s. m.] – Et. nec.

CAMARADERESTE adv. In felul camarazilor, colegial; p. ext. prieteneste, loial. – Camaraderie + suf. -este.

CAMOHAS s. n. (Inv.). Un fel de stofa de matase orientala. – Din ngr. kamuhas.

CAPISON, capisoane, s. n. Un fel de gluga cu unul sau doua colturi, care atarna pe spate si care se poate ridica pentru a proteja capul de intemperii. – Din fr. capuchon.

CAPITAT, -A, capitati, -te, adj. (Bot.; despre un organ) Care se termina cu un fel de maciuca. – Din fr. capite.

CAPOT³, capoate, s. n. (Inv.) Un fel de manta boiereasca sau militara. – Din tc. kapot.

CARAMBOL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte doua bile (prin care se marcheaza un punct pentru jucator); punct inscris in acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Incurcatura, zapaceala; ciocnire. – Din fr. carambole.

CASATA, casate, s. f. Specialitate de cofetarie formata din diverse feluri de inghetata, dispuse in straturi. – Din it. cassata, fr. cassate.

CASCHETA, caschete, s. f. Un fel de sapca de stofa, cu fundul larg si rotund si cu cozoroc, care face parte, de obicei, din uniforma militarilor. ♦ Acoperamant pentru cap din cauciuc sau din material plastic, folosit pentru a feri parul de apa. – Din fr. casquette.

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Notiune fundamentala si de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. Grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. 3. (Biol.; in sintagma) Categorie sistematica (sau taxonomica) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemanatoare si inrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele in care sunt impartiti sportivii sau echipele dupa criterii de greutate, varsta, s*x, clasificare sportiva sau grad de pregatire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilita in raport cu greutatea corporala a concurentului. – Din fr. categorie, lat. categoria.

CAVALERESTE adv. In felul cavalerilor; sincer, deschis. – Cavaler + suf. -este.

CACIULITA, caciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui caciula (1). 2. Un fel de boneta purtata de femei si de copii. – Caciula + suf. -ita.

CALCATURA, calcaturi, s. f. fel de a merge; pas, mers, umblet. – Calca + suf. -atura.

CALTUNAS¹, caltunasi, s. m. 1. Ciorap de lana alba in portul popular. 2. (Mai ales la pl.) Numele a doua plante: a) planta decorativa cataratoare, cu flori portocalii, avand un fel de pinten; condurul-doamnei (Tropaeolum majus); b) toporasi. – Caltun + suf. -as.

CALUGARESTE adv. In felul calugarilor (1). – Calugar + suf. -este.

CAMATARESTE adv. In felul camatarilor. – Camatar + suf. -este.

CARAUSESTE adv. (Rar) in felul carausilor (1). [Pr.: -ra-u-] – Caraus + suf. -este.

CARTURARESTE adv. (Rar) Ca un carturar, in felul carturarilor. – Carturar + suf. -este.

CASUTA, casute, s. f. 1. Diminutiv al lui casa¹ (1); cascioara, casisoara, casulie. ♦ Casuta postala = ghiseu sau compartiment special unde se repartizeaza si se pastreaza, la posta, scrisorile pe care le ridica personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, in care se pastreaza un singur fel de litera. ◊ Casuta tipografica = spatiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spatiile dintre dintii spatei, prin care trec firele de urzeala la razboaiele de tesut – Casa¹ + suf. -uta.

CAUTATURA, cautaturi, s. f. felul cum priveste cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a fetei, infatisare, mina. [Pr.: ca-u-. – Var.: (pop.) catatura s. f.] – Cauta + suf. -atura.

CAZACESTE adv. Ca un cazac, in felul cazacilor. – Cazac + suf. -este.

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

CATELEA, CATA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se intrebuinteaza in propozitii interogative pentru a afla locul pe care il ocupa cineva sau ceva intr-o ierarhie, intr-o serie de fiinte sau de lucruri de acelasi fel) Al catelea a reusit? A cata casa? [Var.: catea pron. interog., adj. interog. f.] – Cate + le + a.

CEACAU, ceacaie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu militaresc, inalt si tare, pe care il purtau odinioara membrii unor unitati militare. – Din magh. csako.

CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.

CEAPRAZARIE², ceaprazarii, s. f. 1. Pravalie in care se vand ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniforma (militara). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -arie.

CEATA, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunati de obicei in vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinari) Gramada de animale (de acelasi fel). 2. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Grup de organizare speciala, militara si fiscala, alcatuit din subalternii de la sate ai dregatorilor domnesti; palc (2), stol (2); trupa inarmata si organizata. – Din sl. ceta.

CEHESTE adv. In felul sau in limba cehilor (1). – Ceh + suf. -este.

CETATENESTE adv. In felul cetatenilor, ca cetatenii. – Cetatean + suf. -este.

CHESCHET, chescheturi, s. n. (Inv.) Un fel de supa de bulion cu gris. – Din tc. keskek.

CHIBITCA, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trasura usoara (acoperita). – Din rus. kibitka.

CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu doua fete; scoarta inflorata. 2. Un fel de broderie facuta cu fire de lana sau de matase pe etamina sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHIMONOU, chimonouri, s. n. 1. Croiala de haina femeiasca, cu maneca dintr-o singura bucata cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluza chimono. 2. Imbracaminte japoneza in forma de halat cu maneci foarte largi sau, p. ext., haina femeiasca de casa croita in acest fel. [Var.: chimono s. n.] – Din fr. kimono.

CHINEZESTE adv. In felul chinezilor² (1), in limba chineza² (2). – Chinez + suf. -este.

CHIPIU, chipie, s. n. Un fel de sapca (de uniforma) cu fundul rotund si tare si cu cozoroc. [Pl. si: chipiuri] – Din fr. kepi.

CHISCA, chiste, s. f. (Reg.) Un fel de caltabos facut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocata si cu pasat. ♦ (Adverbial) Plin, indesat pana la refuz. – Din ucr. kyska.

CHITON, chitoane, s. n. Un fel de tunica purtata in antichitate de greci. – Din fr. chiton.

CHIULAF, chiulafuri, s. n. (Inv.) Un fel de caciula turceasca mare (in jurul careia se infasura turbanul). – Din tc. kulah.

CLADI, cladesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o constructie, o cladire (2); a zidi, a construi. 2. A aseza lucruri (de acelasi fel) in mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o gramada. – Din sl. kladon, klasti.

CONSTRICTIV, -A, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoana) care se pronunta prin stramtarea canalului vocal, in asa fel incat se produce un zgomot de frictiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

DANTELARIE, dantelarii, s. f. Cantitate mare de dantele; diferite feluri de dantele. ♦ Fig. Contur sinuos care seamana cu o dantela. – Dantela + suf. -arie.

DANTURA, danturi, s. f. 1. Totalitatea dintilor unei persoane; p. ext. felul in care sunt insirati si alcatuiti dintii; dentitie. ◊ Dantura (falsa) = proteza dentara. 2. Ansamblu format din dintii unor organe de masini sau scule (roti dintate, freze, brose etc.). – Din fr. denture.

DIVIN, -A, divini, -e adj. 1. Considerat ca provine de la Dumnezeu sau de la zei, in felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Facut de oameni in slujba sau pentru preamarirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Inzestrat cu insusiri cu totul exceptionale; minunat. Voce divina. – Din fr. divin, lat.divinus.

FEMEIESTE adv. Ca femeile, in felul femeilor; m*******e. [Pr.: -me-ies-] – Femeie + suf. -este.

FUNGIBIL, -A, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi inlocuit cu altul de acelasi fel, de aceeasi calitate si aceeasi cantitate, in cazul cind formeaza obiectul unei obligatii. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.

GALENTI s. m. pl. Un fel de papuci (cu talpa) de lemn. – Din ngr. galentsa.

GALETA, galete, s. f. Un fel de pesmet de forma paralelipipedica, mancat de marinari, ostasi aflati in campanie etc. [Var.: galet², galeti s. m.] – Din fr. galette.

GARNITURA, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a impodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constand din legume, salata etc., care se serveste la friptura. 2. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care completeaza, intaresc sau protejeaza o piesa, micsorandu-i uzura; piesa care asigura imbinarea perfecta a doua elemente prin care circula un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de acelasi gen care impreuna formeaza un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelasi fel folosite intr-un atelier sau intr-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi gen ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de litere si de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzand toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucatorilor care alcatuiesc o echipa sportiva; formatie. – Din fr. garniture.

GAUREA, GAURICA, gaurele, s. f. Diminutiv al lui gaura; gaurice. ♦ (La pl.) fel de broderie pe o panza din care s-au scos din loc in loc cateva fire. [Pr.: ga-u-] – Gaura + suf. -ea, -ica.

GEN, genuri, s. n. 1. fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

GENERIC, -A, generici, -ce, adj. Care apartine unei categorii intregi, privitor la o categorie intreaga (de fiinte, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de acelasi fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la inceputul sau de la sfarsitul unui film, in care sunt indicate numele principalilor realizatori ai filmului respectiv. – Din fr. generique.

GHIOAGA, ghioage, s. f. 1. Arma veche de lupta, alcatuita dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capatul bombat si ghintuit. P. gener. Ciomag, bata, maciuca. 2. Capatul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec.

GHITMAN, ghitmani, s. m. (Reg.) Un fel de placinta cu branza si smantana. – Din Gethsemani (nume propriu).

GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. Mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.

GLOBAL, -A, globali, -e, adj. Care ia in consideratie toate elementele unui ansamblu, care rezulta prin insumarea tuturor elementelor de acelasi fel; total. – Din fr. global.

GLUMI, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glume¹; a vorbi in gluma, fara intentii serioase. ◊ Expr. A nu glumi cu... = a) a lua in consideratie cu toata seriozitatea; b) a nu arata nici un fel de ingaduinta, a nu face nici o concesie. Nu-i de glumit cu... = trebuie luat in serios, trebuie privit cu toata seriozitatea. – Din sl. glumiti sen. Cf. gluma¹.

GOGOASA, gogosi (gogoase), s. f. 1. Produs de patiserie facut din aluat dospit si prajit in grasime, peste care se presara zahar. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciuna (evidenta). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul) Excrescenta sferica (de marimea unei alune) care se formeaza pe ramurile unor specii de stejar. 3. Invelis protector format din fire (matasoase), in interiorul caruia are loc transformarea larvelor unor insecte in nimfe. ◊ Gogoasa de matase = gogoasa (3) a viermelui de matase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate si sferice. [Var.: (reg.) gugoasa s. f.] – Et. nec. Cf. cocoasa.

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.

GRAFIE, grafii, s. f. Mod de redare in scris a cuvintelor; scriere. ♦ fel specific de a scrie al cuiva; scris¹. ♦ Linie specifica a unui desen, care caracterizeaza pe autorul lui. – Din fr. graphie.

GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Intr-un grai = intr-un glas, toti deodata. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a incepe sau a se hotari sa vorbeasca. A-i pieri (sau a-si pierde) graiul = a nu mai putea sa vorbeasca (de emotie, de frica etc.), a amuti; a nu mai avea ce sa spuna. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limba. ♦ fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistica subordonata dialectului, caracteristica pentru o regiune mai putin intinsa; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorba, cuvant. – Din grai (derivat regresiv).

GRECESTE adv. Ca grecii, in felul grecilor; in limba greaca. ◊ Expr. A sedea (sau a se aseza etc.) greceste = a sedea (sau a se aseza etc.) cu genunchii la gura; a sedea (sau a se aseza) cu picioarele incrucisate sub corp; a sedea turceste. – Grec + suf. -este.

GROS², grosi, s. m. Masura folosita in comert pentru marfuri sub forma de obiecte mici de acelasi fel, egala cu 12 duzini, adica 144 de bucati. ◊ Mic gros = depozit care livreaza marfuri in cantitati comerciale. – Din germ. Gros.

GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.

GRUPAJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel in care sunt aranjate articolele pe o pagina de ziar sau de revista; (concr.) informatii privitoare la probleme inrudite, grupate laolalta intr-o publicatie periodica. – Grupa + suf. -aj. Cf. fr. groupage.

GULAS, gulasuri, s. n. Un fel de tocana de carne cu cartofi sau cu galuste de faina. – Din magh. gulyas.

HAC², hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa incaltamintei sau la potcoavele cailor, ca sa nu alunece. – Din ucr. hak.

HALAJ s. n. Remorcare a unei ambarcatii, a unei plute, a unui slep etc., executata pe canale, fluvii sau rauri, cu mijloace mecanice, cu oameni sau cu animale. ◊ Drum (sau zona) de halaj = traseu de-a lungul unei ape rezervat acestui fel de tractiune. – Din fr. halage.

HARTUI, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata, a zadari un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartui vb. IV] – Harta + suf. -ui.

HETEROGAM, -A, heterogami, -e, adj. (Despre plante) Care are doua sau mai multe feluri de flori. – Din fr. heterogame.

HIDRA, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capat, gura inconjurata de 6-8 tentacule si, la celalalt capat, un fel de disc cu care se fixeaza pe un suport (Hydra); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos inchipuit ca un sarpe urias cu mai multe capete, care, taiate, cresteau la loc. [Var.: idra s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

HIPOCAUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalatie de incalzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de incalzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

HISPANISM s. n. Cuvant, expresie luata din limba spaniola; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. – Din fr. hispanisme.

HOLDA, holde, s. f. Camp semanat cu acelasi fel de plante (in special cereale); (mai ales la pl.) semanaturile de pe acest camp, mai ales de grau; lan. – Din magh. hold „iugar”.

HORSAF, horsafuri, s. n. (Reg.) Ciorba de prune afumate sau de visine; un fel de compot cu multa zeama. – Din tc. hosaf.

HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici crestine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; in expr.) Ce hram porti (ori poarta) sau tii (ori tine)? = ce fel de om esti (sau este)? – Din sl. hramu.

HRUBA, hrube, s. f. Incapere sau galerie subterana care serveste la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterana (zidita si boltita) care serveste ca loc de trecere. ♦ Un fel de casa primitiva cu acoperisul de pamant; bordei ingropat. – Din ucr. hruba.

IAHNIE, iahnii, s. f. fel de mancare scazuta, preparata din legume (mai ales din fasole boabe), din peste sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Inca o data, din nou; iarasi. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, insa. 2. (Copulativ) Si. [Var.: iara adv., conj.] – Et. nec.

ICONOGRAFIE, iconografii, s. f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul operelor realizate in diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epoca, la o problema, la o localitate etc. ♦ Colectie de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

IDEM adv. Folosit in lucrari, indicatii bibliografice si acte administrative pentru evitarea repetarii unor date, titluri, citate etc.; acelasi, la fel, tot asa. [Prescurtat: id.] – Cuv. lat.

IDENTIC, -A, identici, -ce, adj. Care coincide intru totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva; aidoma, intocmai. – Din fr. identique, lat. identicus.

ILOT, iloti, s. m. 1. (In vechea Sparta) Persoana care nu avea nici un fel de drepturi cetatenesti, cu o situatie sociala intermediara intre omul liber si sclav, apartinand statului si putand fi imprumutata proprietarilor de pamant. ♦ Persoana exploatata, asuprita. 2. (Rar) Om degradat, decazut. – Din fr. ilote.

IMITA, imit, vb. I. Tranz. 1. A adopta intocmai felul de gandire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a canta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.

INDIFERENT, -A, indiferenti, -te, adj. 1. Care nu arata nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepasator, impasibil. 2. Care nu prezinta nici o insemnatate, care nu trezeste interes. ◊ Loc. conj. Indiferent daca... = fara a acorda importanta faptului ca...; fie ca... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fara a tine seama de..., oricare ar fi... – Din fr. indifferent, lat. indifferens, -ntis.

INDISCERNABIL, -A, indiscernabili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate discerne de un lucru de acelasi fel; care nu poate fi infatisat precis. – Din fr. indiscernable.

INEGAL, -A, inegali, -e, adj. Care nu este egal, care nu este la fel; neegal. ♦ Care vadeste o lipsa de echilibru intre forte, valori etc. Lupta inegala. ♦ Schimbator, nestabil; neconstant. Caracter inegal. ♦ Care nu e neted; neuniform. – Din fr. inegal.

INFECTIOZITATE, infectiozitati, s. f. Capacitate a unui germen de a patrunde intr-un organism receptiv, de a se mentine si inmulti in asa fel incat transmiterea de la organismul invadat la altul sa se poata face cu usurinta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. infectiosite.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

INTENSIUNE s. f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba un lucru pentru a fi definit intr-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

INTERFATA², interfete, s. f. (Electron.) Dispozitiv care converteste semnalele electronice in asa fel, incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. – Din engl., fr. interface (dupa fata).

INTITULA, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi intr-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) intitula, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare.

INVERS, -A, inversi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face intr-un sens opus directiei initiale sau firesti, de la sfarsit catre inceput; facut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proportional) = raport intre doua marimi, cantitati, valori care depind in asa fel una de cealalta incat, daca una se mareste de un numar de ori, cealalta scade de acelasi numar de ori. Marimi (sau valori etc.) invers proportionale = marimi (sau valori etc.)care se afla in raport invers proportional. Cantitati (sau marimi, numere) inverse = cantitati (sau marimi, numere) al caror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

IOBAGIRE s. f. Actiunea de a iobagi si rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat in stare de iobag. – V. iobagi.

IODLER, iodlere, s. n. fel de a canta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria si Elvetia, constand dintr-o serie de vocalize care trec frecvent de la registrul normal al vocii la cel de falset; cantec, melodie bazata pe asemenea vocalize. – Din germ. Jodler.

ISCALITURA, iscalituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea insasi pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanta etc. (pentru a le certifica); semnatura; p. ext. felul cum iscaleste cineva. – Iscali + suf. -tura.

ITALIENESTE adv. In felul italienilor; in limba italiana. [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -este.

IMBARCA, imbarc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) urca pe o nava pentru o calatorie pe apa; p. gener. a (se) urca pentru a calatori in orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

IMPARATESTE adv. Ca imparatii, in felul imparatilor; p. ext. (pe langa verbe ca „a trai”, „a manca”, „a dormi” etc.) foarte bine. – Imparat + suf. -este.

IMPLETIT², -A, impletiti, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubite etc.) Reunit, incrucisat cu altele intr-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lana, bumbac, canepa etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse intr-un anumit fel. 2. (Despre par) Strans in cozi, facut cozi. 3. (Adesea fig.) Incrucisat, incolacit. – V. impleti.

IMPLETITURA, impletituri, s. f. fel de a impleti. ♦ (Concr.) Produs obtinut prin impletire. – Impleti + suf. -tura.

INCHIPUIRE, (2) inchipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-si) inchipui; imaginatie, fantezie. 2. Produs al imaginatiei; plasmuire, fictiune; iluzie; halucinatie. ♦ Idee, gand, parere, opinie, presupunere (subiectiva, lipsita de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O inchipuire de... = un fel de..., ceva asemanator cu... – V. inchipui.

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

INNADIT, -A, innaditi, -te, adj. Cusut, innodat, sudat etc. cu o bucata (de acelasi fel) pentru a deveni mai mare, mai lung. – V. innadi.

INSIRA, insir, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza in sir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin margele, pentru a face un sirag; a face sirag. ◊ Expr. (Refl.) Insira-te (sau insir'te) margarite, formula prin care se arata ca un basm continua. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmand un anumit sir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A insira mosi pe grosi (sau verzi si uscate) = a spune tot felul de lucruri fara importanta si fara o succesiune logica; a palavragi. 5. Tranz. A trece, rand pe rand, prin diferite locuri, situatii etc.; a lua la rand, la sir. – Din loc. adv. in sir.

INTOCMAI adv. 1. Exact, la fel, chiar. 2. Da, desigur. [Var.: (pop.) intocma adv.] – In + tocmai.

INTORSATURA, intorsaturi, s. f. 1. Cotitura, curba (a unui drum, a unei ape); Intorsura (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esentiala in mersul, in dezvoltarea unei intamplari; curs nou, infatisare noua. 2. Fig. (Rar) Intorsura (2). 3. Fig. fel de a aseza cuvintele, propozitiile intr-o fraza. – Intors² + suf. -atura.

INTREIT, -A, intreiti, -te, adj. 1. Inmultit, marit de trei ori. 2. (Inv.) Care e compus din trei parti de acelasi fel. – V. intrei sau in + trei + suf. -it.

JALUZEA, jaluzele, s. f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcatuit din lamele subtiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., asezate paralel si orizontal pe doua chingi sau lantisoare in asa fel incat, atunci cand sunt trase in jos, sa impiedice patrunderea luminii in incaperi; persiana. – Dupa fr. jalousie.

JERBA, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, asezate in asa fel incat sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. (Fiz.; in sintagma) Jerba nucleara = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic in nenumarate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particula cosmica cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

JURISPRUDENTA, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotararilor pronuntate de organele de jurisdictie intr-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul in care judeca in mod obisnuit un tribunal un litigiu. 2. Stiinta dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.

LAVRA, lavre, s. f. Manastire mare in unele tari ortodoxe, unde calugarii locuiesc in chilii construite la distanta unele de altele, in felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

LEAFA¹, lefi, s. f. (Pop.) 1. Partea scobita a unei linguri; gavan. 2. Taisul, lama sapei, a barzii, a toporului. – Din sas. le(i)fel (= germ. Loffel) „lingura” (influentat de leafa²).

MACLA, macle, s. f. Forma de cristalizare in care doua sau mai multe cristale se alipesc sau se intrepatrund, alcatuind o simetrie fata de un plan sau un ax; cristal format in acest fel. – Din fr. macle.

MACRAMEU, macrameuri, s. n. Un fel de dantela facuta din fire groase de ata din bumbac mercerizat, impletite si innodate. [Var.: macrame.] – Din fr. macrame.

MADEA, madele, s. f. 1. (Inv.) Problema, chestiune, afacere. 2. (Reg.) fel, sort, categorie. ♦ Fig. Om neserios, om fara caracter. – Din tc. madde.

NUL, -A, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valoreaza nimic sau nu se manifesta in nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezinta valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termina la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fara valoare legala, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni si despre actiunile lor) Lipsit de orice valoare, fara nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu sti absolut nimic (intr-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.

NUNTA, nunti, s. f. 1. Casatorie (religioasa); ceremonial si petrecere organizate cu prilejul unei casatorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarva, tambalau. 2. Persoanele care iau parte la o nunta (1); alai, cortegiu de nunta. 3. (Reg.) Datina de sarbatorile Craciunului, care consta intr-un fel de reprezentatie imitand nunta (1). – Sg. refacut dupa pl. nunti (< lat. nuptiae).

PANURA, panuri, s. f. 1. (Pop.) Aba², dimie; p. gener. tesatura (groasa). 2. Fig. (Reg.) fel, soi. ◊ Expr. A fi de o panura cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeasi categorie. [Acc. si: panura]. – Lat. paenula.

PREPALATAL, -A, prepalatale, adj.n. si f. (Fon.; despre sunete) Care se articuleaza in partea anterioara a palatului¹. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat in acest fel. – Din fr. prepalatal.

RUSESTE adv. In felul rusilor, ca rusii; in limba rusa. – Rus + suf. -este.

STATORNIC, -A, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se schimba foarte greu (in opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotarat; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimba; invariabil; definitiv. ♦ Care nu inceteaza; durabil, permanent, continuu, neintrerupt. 2. (Despre asezari omenesti, despre populatii etc.) Care nu-si schimba locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat³ (dupa datornic etc.).

SUGIUC s. n. 1. Produs de cofetarie facut din nuci m****e in must fiert cu faina. ♦ Bigi-bigi. 2. (Inv.) Un fel de cirnat afumat preparat din carne de oaie, de capra sau de vita; ghiuden. – Din tc. sucuk.

TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.

TARANESTE adv. In felul taranilor, ca taranii. – Taran + suf. -este.

TARLAI, tarlai, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone si putin armonioase; (despre instrumentisti) a canta in acest fel. [Var.: tarlai vb. IV] – Formatie onomatopeica.

TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

TINUTA, tinute, s. f. 1. Atitudine, pozitie pe care o da cineva corpului sau. ♦ fel de a fi sau de a se comporta fata de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se imbraca, de a se prezenta in societate; p. ext. imbracaminte, costum, uniforma. ◊ Mare tinuta sau tinuta de ceremonie = imbracaminte sau uniforma de sarbatoare sau de parada, destinata pentru anumite solemnitati sau ceremonii. Tinuta de seara = imbracaminte eleganta, de o croiala speciala, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Tinuta de campanie = echipamentul complet al unui ostas in timpul campaniei. 3. (Fon.) Pozitia pe care o are organul vocal in timpul articularii sunetelor. – V. tine (dupa fr. tenue).

TIPATOR, -OARE, tipatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumina) Prea batator la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vanatorii imita glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Tipa¹ + suf. -ator.

TITEI, (2) titeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide si gazoase, precum si de alti compusi organici, care se gaseste in pamant sub forma de zacamant si din care, prin distilare, se obtine benzina, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselina, motorina etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de titei (1). – Et. nec.

UBICVIST, -A, ubicvisti, -ste, adj. 1. (Despre plante) Care traieste si se dezvolta la fel de bine in conditii de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla in mai multe locuri deodata. – Din fr. ubiquiste.

UITATURA, uitaturi, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncatura de ochi. ♦ fel de a se uita, de a privi; cautatura. – Uita + suf. -atura.

UMBLATURA, umblaturi, s. f. (Pop.) Umblat¹, mers; umblare. ♦ fel de a umbla, de a duce picioarele in mers. – Umbla + suf. -atura.

UMFLAT, -A, umflati, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereti elastici sau plianti) Care si-a marit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care si-a marit volumul; (despre oameni) care are o senzatie de balonare (in urma mancarii excesive). ♦ Infoiat, rasfirat (de vant). 2. (Despre ape) Care a crescut, si-a marit nivelul (si a iesit din albie). 3. (Despre piele, tesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, preturi etc.) Care este exagerat de mare, de ridicat. 5. Fig. (Fam.; despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

UNGURESTE adv. In felul maghiarilor, ca maghiarii; in limba maghiara. – Ungur + suf. -este.

UNIC, -A, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul in genul, de felul sau. 2. Care nu poate fi asemanat cu nimic (datorita insusirilor sale exceptionale); exceptional, incomparabil. [Acc. si: unic] – Din lat. unicus, fr. unique.

UNIFORM, -A, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent si pe toata intinderea sau durata aceeasi forma, aceeasi infatisare, aceeasi intensitate, aceeasi viteza, aceeasi desfasurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variatii. 2. S. f. Imbracaminte croita dupa un anumit model si purtata in mod obligatoriu de membrii unor institutii (armata, scoala etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

UNIT, -A, uniti, -te, adj. 1. Care formeaza impreuna un tot. 2. Care se afla in raporturi stranse cu cineva, care este de acord, gandeste, actioneaza, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care apartinea unei confesiuni crestine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni³.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.

VARA, varez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau intr-un anumit fel. ♦ Tranz. A tine vitele sau oile la pasune (la munte) in timpul verii. – Din vara.

VANATORESTE adv. In felul vanatorilor, ca vanatorii. – Vanator + suf. -este.

VOINICESC, -EASCA, voinicesti, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Lupta voiniceasca (si substantivat, f.) = lupta corp la corp; tranta. ♦ Viguros, zdravan, puternic. 2. De flacau, de barbat; barbatesc. 3. (Inv.) Ostasesc. II. S. f. art. 1. fel de a inota, care consta in intinderea alternativa a bratelor in laturi, fara a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu miscare vioaie, insotit de strigaturi la comanda si jucat de patru sau opt flacai; melodie dupa care se executa acest dans. – Voinic + suf. -esc.

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi² + suf. -inta.

ZABALUTA, zabalute, s. f. 1. Un fel de zabala (1) mai simpla, compusa din doua bare imbinate intre ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zabala (2). – Zabala + suf. -uta.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de panza; haina, rufa sau panza veche, rupta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa in bucatele mici. [Var.: treanta s. f.] – Cf. sl. sudranu.

ZICERE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbire. ♦ Expresie, zicatoare, zicala. – V. zice.

MALDAR, maldare, s. n. 1. Multime de obiecte de acelasi fel, ingramadite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumita materie. 2. Gramada de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Gramada (nu prea mare) de fan, de paie, de iarba cosita etc. [Var.: maldur s. n.] – Et. nec.

MALOTEA, malotele, s. f. Haina (lunga pana la pamant), de obicei captusita cu blana (scumpa), avand marginile din fata tivite cu blana, uneori cu guler si mansete de blana, purtata, in trecut, de femei; un fel de scurteica purtata de tarani in zilele de sarbatoare. – Din tc. mallota.

MANIERA, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta in societate; comportare, tinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politete, amabilitate; buna-cuviinta. 2. fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asa) (sau de o) maniera... = in (asa) chip..., in (asa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie si de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendinta de a repeta, in arta, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice intr-o opera literara, din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniere.

ECLER, ecleruri, s. n. Prajitura facuta dintr-un fel de gogosi de aluat alungite, umplute cu crema si acoperite cu glazura de serbet, ciocolata etc. [Pl. si: eclere] – Din fr. eclair.

TIROLEZ, -A, tirolezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Tirolului sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Tirolului sau la populatia lui. 3. S. f. Model de rochie alcatuita din trei piese; o bluza alba, un fel de sarafan imprimat si un sortulet (alb). – Din it. tirolese.

ANUMIT, -A, anumiti, -te, adj. 1. Care a fost hotarat, precizat. O anumita zi. O anumita casa. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita intr-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiti oameni. – Anume + suf. -it (dupa germ. bestimmt).

MARGHILOMAN, marghilomane, s. n. Cafea turceasca fiarta cu rom sau cu coniac; o anumita cantitate din acest fel de cafea. [Var.: (rar) marghilomana s. f.] – Din n. pr. Marghiloman.

ASEMANARE, asemanari, s. f. Faptul de a (se) asemana; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. Dupa chipul si asemanarea cuiva = intocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv., adj. Fara asemanare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondenta intre punctele a doua figuri in care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. – V. asemana.

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand adesea o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarare) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

MENTALITATE, mentalitati, s. f. fel particular de a gandi al unui individ sau al unei colectivitati. – Din fr. mentalite.

MERCENAR, -A, mercenari, -e s. m., adj. 1. S. m. Persoana angajata cu leafa intr-o armata (straina); fig. persoana care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care apartine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.

MARINARESTE adv. Ca marinarii, in felul marinarilor. – Marinar + suf. -este.

MAROCHINARIE, marochinarii, s. f. 1. Meseria marochinierului. 2. Atelier sau magazin unde se lucreaza sau se vand obiecte din marochin. 3. Obiecte facute din marochin (sau, p. gener., din orice fel de piele). [Var.: marochinerie s. f.] – Din fr. maroquinerie.

MUNITIE, munitii, s. f. Denumire generica data cartuselor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviatie etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.

VERB, verbe, s. n. 1. Parte de vorbire care exprima o actiune sau o stare si care se caracterizeaza prin flexiune proprie. 2. (Livr.; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvant. – Din fr. verbe, lat. verbum.

VORBIRE, vorbiri, s. f. 1. Actiunea de a vorbi si rezultatul ei; folosire a limbii in procesul de comunicare intre membrii unei anumite colectivitati; vorbit¹. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetica = vorbire generata de un sintetizator de vorbire. ♦ fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limba, grai. 3. (Inv.), Cuvant; mentiune. – V. vorbi.

CIORBA, ciorbe, s. f. fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.

MACELARESTE adv. (Rar) Ca macelarii, in felul macelarilor. – Macelar + suf. -este.

MAGARESTE adv. Ca magarii (1), in felul magarilor; fig. cu impertinenta; stupid. – Magar + suf. -este.

DECRESCENDO adv., s. n. 1. adv. (Indica modul de executare a unei lucrari muzicale) Descrescand, scazand treptat in intensitate; diminuendo. 2. S. n. Scadere progresiva a intensitatii sunetelor produse cu vocea sau de un instrument muzical; parte dintr-o compozitie muzicala cantata in acest fel. – Cuv. it.

COLECTIONA, colectionez, vb. I. Tranz. A aduna, a strange obiecte de acelasi fel pentru a face o colectie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. collectionner.

MANUNCHI, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi. – Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.

DEGHIZA, deghizez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) imbraca in asa fel, incat sa nu poata fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub alta forma decat cea adevarata; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. deguiser.

CROSA¹, crose, s. f. Un fel de baston curbat la un capat, cu care este condus pucul sau mingea la jocul de hochei, polo si golf. – Din fr. crosse.

CUMVA adv. 1. Intr-un fel oarecare; oarecum. 2. Din intamplare, eventual, poate. – Cum + va (= vrea).

CURAJ s. n. Forta morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile si neajunsurile de orice fel; indrazneala, fermitate in actiuni sau in manifestarea convingerilor; tarie de caracter, temeritate, barbatie. ◊ (Cu valoare de interjectie) Fii indraznet, tare! nu te lasa!; [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

DEZORDONAT, -A, dezordonati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (in imbracaminte, in modul de a-si pastra lucrurile, in munca, in felul de viata, in gandire). ♦ (Despre manifestarile omului) Care arata lipsa de ordine. 2. (Despre lucruri, incaperi, locuri) Lipsit de ordine; care se afla in neoranduiala. – Din fr. desordonne.

DIFERIT, -A, diferiti, -te, adj. 1. (Urmeaza dupa substantivul pe care il determina) Care difera, care se deosebeste (de cineva sau de ceva), care nu este asemanator (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; preceda substantivul pe care il determina) fel de fel de..., tot felul de...; variati, diversi, feluriti. – V. diferi.

DINTAI adj. invar. (De obicei precedat de „cel”) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, fiinte, fenomene de acelasi fel. ♦ (Adverbial) In primul moment, (mai) intai. 2. Primul ca importanta, ca valoare, ca rang etc. dintre mai multi. [Var.: (reg.) dentai adj. invar.] – De + intai.

DISPOZITIE, dispozitii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior si obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintele, ordinele cuiva. 2. Asezare a unor elemente intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine; alcatuire, constructie dupa un anumit plan. 3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorinta (momentana) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozitiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.

ESANTION, esantioane, s. n. 1. Cantitate mica luata dintr-un produs, pentru a da posibilitatea sa se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; proba, mostra. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care defineste semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. echantillon.

EXISTENTA, existente, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofica care se refera la natura, materie, la tot ceea ce exista independent de constiinta, de gandire. ♦ Viata considerata in durata si continutul ei. ♦ Durata (a unei situatii, a unei institutii). 2. Conditiile, mijloacele materiale necesare vietii. ♦ Viata; mod de viata, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.

EXPUNE, expun, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. Tranz. si refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (dupa pune).

FALANGA², falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, in regimul feudal, picioarele celor condamnati sa fie batuti la talpi; p. ext. bataie la talpi aplicata acestor condamnati. – Din ngr. falangas.

felURIME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate (de obiecte, fiinte, fenomene etc.). ◊ Loc. adv. (Inv.) In felurimi sau (neobisnuit) pe felurime = in diferite feluri. [Var.: (inv. si reg.) feliurime s. f.] – fel + suf. -ime.

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

FRANTUZESTE adv. Ca francezii, in felul francezilor; in limba franceza. – Frantuz + suf. -este.

LEIT, -A, leiti, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (In expr.) A fi (sau a semana etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi intocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Inv.; despre imbracaminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Imbracat intr-o haina care cade perfect pe corp. 3. (Inv.; despre par) Rasfirat pe spate si pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.

MATREATA s. f. I. Particele de epiderma de culoare albicioasa, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Matasea-broastei. 2. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina rosie, ramificata si cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: matreata-de-arbori sau matreata-brazilor = un fel de lichen care creste mai ales, zpanzurand ca niste firisoare alburii; matasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.

LUCRATURA, lucraturi, s. f. 1. fel in care a fost executat un lucru facut cu mana; executie. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intriga (impotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -atura.

MANA, man, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tractiune animala); a imboldi, a stimula, a indemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mana porcii la jir = a sforai in somn. (Fam.) Mana magaru! = pleaca de aici! ia-o din loc! da-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva sa faca un anumit lucru, sa actioneze intr-un anumit fel; a indemna, a imboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grabi. Mana cat putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a tari cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva sa se duca undeva sau sa faca ceva. 4. (Pop.) A pune in miscare; a actiona. – Lat. minari „a ameninta”.

OMNIBUZ, omnibuze, s. n. 1. (Inv.) Un fel de trasura asemanatoare cu diligenta, care servea pentru transportul in comun al calatorilor, pe rute fixe. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul in comun al calatorilor, folosit pe un anumit itinerar in interiorul unei localitati sau intre doua localitati apropiate. [Pl. si: omnibuzuri] – Din fr., it. omnibus.

PANTOFARIE², pantofarii, s. f. 1. Atelier in care se confectioneaza sau se repara pantofi sau orice fel de incaltaminte; cizmarie; p. ext. magazin in care se vinde incaltaminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Multime de pantofi. – Pantof + suf. -arie.

PARITATE, paritati, s. f. 1. Egalitate numerica. ♦ (Mat.) Proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorica, echivalenta in valoare. ◊ Paritate monetara = raport de echivalenta intre unitatile banesti a doua tari, in functie de continutul (greutatea) lor de metal pur de acelasi fel (aur sau argint) sau de puterea de cumparare. Paritate valutara = raport de echivalenta intre diferite valute, pe baza continutului lor in aur, stabilit prin lege. – Din fr. parite, lat. paritas, -atis.

PAGANESTE adv. Ca paganii, in felul paganilor; fig. fara mila, in mod necrutator. – Pagan + suf. -este.

NEVOI, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasiva) A fi silit sau constrans sa actioneze intr-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Inv. si pop.) A face eforturi; a se stradui, a se cazni. – Din nevoie.

PATUL¹, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).

PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. Ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

PLACHIE, plachii, s. f. 1. Mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.

PLANETA, planete, s. f. 1. Corp ceresc fara lumina proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectarii luminii solare; p. restr. Pamant (1). ♦ Orice corp ceresc fara lumina proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (in care se naste cineva). ♦ Bilet care contine preziceri naive privitoare la viitor si pe care il vand flasnetarii extragandu-l la intamplare dintre altele de acelasi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui soarece dresat). [Var.: (inv.) planet s. m.] – Din fr. planete, lat. planeta.

POLIVITAMINA, polivitamine, s. f. Preparat farmaceutic care contine mai multe feluri de vitamine. – Poli - + vitamina.

POZA, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva si-o impune; tinuta, pozitie. ◊ Expr. A(-si) lua o poza = a adopta o atitudine afectata pentru a produce impresie. ♦ (Rar) fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. si fam.) Fotografie. ♦ Ilustratie, reproducere. – Din fr. pose.

CLATIT², -A, clatiti, -te adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spalat usor sau limpezit cu apa. II. S. f. Un fel de placinta subtire prajita in grasime, unsa cu dulceata, marmelada, branza sau legume si apoi rulata. – V. clati.

PRESA, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumita forma, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apasa. 2. Fig. A constrange o persoana sa actioneze intr-un anumit fel. – Din fr. presser.

ORGAN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

RADIOSCOPIE, radioscopii, s. f. Examinare vizuala a interiorului unui corp opac, in special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de catre razele X care trec prin acel corp; (concr.), imagine obtinuta in felul acesta. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioscopie.

RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obtine din regiunea gambei. 2. fel de mancare preparat din rasol de vita sau din peste, prin fierbere in apa sarata (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru in graba, superficial, de mantuiala. [Pl. si: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

OMOFON, -A, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunta la fel cu alt cuvant, grup de cuvinte, silabe etc., fara a se scrie identic. – Din fr. h*******e.

OMOGRAF, -A, omografi, -e, adj., s. n. (Cuvant) care se scrie la fel cu alt cuvant, dar difera de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din fr. h********e.

REPUTATIE, reputatii, s. f. Parere publica, favorabila sau defavorabila, despre cineva sau ceva; felul in care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faima. [Var.: (inv.) reputatiune s. f.] – Din fr. reputation, lat. reputatio, -onis.

RIDICAT², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.

RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. Persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ Persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.

RIZ, rizuri, s. n. Fisura foarte fina care se produce la suprafata unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgarietura facuta de un varf ascutit pe o piesa pentru a o insemna intr-un anumit fel. – Din germ. Ritz.

RODAJ, rodaje, s. n. Punere in functiune a unui motor nou fara a-l forta, in scopul netezirii si ajustarii suprafetelor de contact in miscare ale pieselor componente; perioada in care un motor functioneaza in acest fel. – Din fr. rodage.

ROI², roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, iesite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in miscare. ♦ Multime de lucruri de acelasi fel (vazute in miscare). 3. Grup de corpuri ceresti, relativ concentrate in spatiu, avand caracteristici care sugereaza o provenienta comuna. – Din sl. roj.

RULADA, rulade, s. f. 1. Prajitura facuta dintr-o foaie de aluat, infasurata in forma de sul si umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare preparat din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, sau din carne tocata amestecata cu ou, verdeata etc. careia i se da o forma de rulou si care se coace la cuptor. 3. (Rar) Ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cantate pe o singura silaba. – Din fr. roulade.

SARAMURA, saramuri, s. f. 1. Apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etc. ♦ Apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina. 2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etc., cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Var.: (pop.) salamura s. f.] – Din ngr. salamura.

SEAMAN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat in raport cu alt om). ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) seaman = fara asemanare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemanare. [Var.: semen s. m.] – Din semana² (derivat regresiv).

SEDUCATOR, -OARE, seducatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care seduce, incita, captiveaza prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoana), fermecatoare, incantatoare. 2. S. m. Barbat care abuzeaza de buna credinta a femeilor, ademenindu-le si seducandu-le cu promisiuni inselatoare; ademenitor, inselator. – Seduce + suf. -ator.

SIMIT, simiti, s. m. Un fel de covrig turtit facut din coca mai moale decat a covrigilor obisnuiti, presarat cu seminte de susan. – Din tc. simit.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legatura mare facuta din manunchiuri de cereale paioase (secerate). 2. Grup de lucruri de acelasi fel care formeaza un manunchi, o legatura. ♦ Fig. Fascicul de lumina, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloante trase o data cu o arma si raspandite intr-o anumita directie. – Din sl. snopu.

SOI³, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care apartin aceleasi specii ori varietati, cu anumite insusiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; planta sau animal care apartine unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de buna calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

STUDENTESTE adv. Ca studentii, in felul studentilor. – Student + suf. -este.

SUCURSALA, sucursale, s. f. Intreprindere comerciala sau bancara dependenta de alta de acelasi fel. – Din fr. succursale.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

SUSCEPTIBIL, -A, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supara repede, suparacios. 2. Capabil, in stare sa... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificari, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat in diferite feluri. – Din fr. susceptible.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

TIR¹ s. n. 1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta. 2. felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta. Arma cu tir lung. 3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din fr. tir.

TOANA², toane, s. f. 1. Ocol facut prin desfasurarea larga si completa a unui navod, care prinde pestele inconjurandu-l; loc (bogat in peste) unde se arunca in acest fel navodul. ♦ Spartura, gaura facuta in gheata unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apa; copca. 2. Timpul cand pestele umbla dupa mancare. – Din ucr., rus. tonea.

TRIPLET, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de acelasi fel. ♦ A treia forma a unor cuvinte care sunt de aceeasi provenienta, dar care au intrat in limba in epoci diferite. – Din fr. triplet.

FLAN, flanuri, s. n. fel de prajitura cu crema si fructe. [Pl. si: flane]. – Din fr. flan.

FORMATIE, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

FRAZA, fraze, s. f. 1. Imbinare de propozitii, care se afla in raport de coordonare sau de subordonare, exprimand una sau mai multe judecati. ♦ fel de exprimare. 2. (In sintagma) Fraza muzicala = unitate muzicala alcatuita dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

FRAZEOLOGIE, frazeologii, s. f. 1. fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbarie fara continut, care ascunde saracia de idei; vorbe goale si umflate; palavrageala. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraseologie.

FREZA³, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gat in sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FRIPTURA, fripturi, s. f. fel de mancare constand din carne fripta pe gratar, in frigare, sau in tigaie. – Lat. *frictura.

PANTOFAR, pantofari, s. m. Persoana care face ori repara pantofi sau orice fel de incaltaminte; cizmar; negustor sau vanzator de incaltaminte. – Pantof + suf. -ar.

PAPARA s. f. 1. Mancare preparata din felii de paine (prajita) presarate cu branza si oparite in apa, in supa, in lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A manca (o) papara sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papara = a) a manca bataie sau a fi aspru certat; b) a fi invins (in lupta, intr-o intrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papara = a invinge, a distruge, a nimici pe cineva. A sti papara cuiva = a cunoaste felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papara = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omleta (din oua). [Var.: (reg.) papara s. f.] – Din bg. popara.

PAPION, papioane, s. n. Un fel de cravata barbateasca, innodata in forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.

PAPISTASESTE adv. (Rar) Ca la catolici, in felul catolicilor. – Papistas + suf. -este.

PAPRICAS, papricasuri, s. n. 1. Un fel de tocana (cu multa boia de ardei rosu si adesea cu galusti de faina). 2. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. si: papricas] – Din magh. paprikas.

PARANTEZA, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrica izolata in acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisa sau orala). ◊ Loc. adv. In paranteza = in treacat. [Var.: (Inv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthese.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A strabate un drum sau o distanta (de la un capat la altul); a se deplasa, a merge (pana la capat). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita in treacat la ceva. ♦ Spec. A citi ceva in graba si superficial, a rasfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trai, a petrece un interval de timp intr-un anumit loc sau fel. [Var.: (inv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (dupa curge).

PARFUM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros placut; mireasma. ♦ Miros imbietor, apetisant, raspandit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros placut, obtinut prin amestecarea unor substante aromatice (vegetale) sau pe cale sintetica; p. ext. produsul impreuna cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Nota caracteristica, atmosfera specifica. [Var.: (inv.) profum s. n.] – Din fr. parfum.

PAROLI s. m. invar. (La unele jocuri de carti) Dublare a sumei mizate in jocul precedent; (concr.) miza realizata in acest fel. – Din fr., it. paroli.

PASTEL, pasteluri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, facut din pigmenti pulverizati, amestecati cu talc si cu guma arabica. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. S. n. Poezie cu continut liric, in care se zugraveste un tablou din natura. 3. Adj. invar. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri palide, delicate; pastelat. – Din fr. pastel, it. pastello.

PATARAMA, patarame, s. f. Intamplare neplacuta sau neobisnuita; patanie. ◊ Expr. A sti patarama cuiva = a cunoaste slabiciunile sau defectele cuiva, a sti cat pretuieste cineva. A da (sau a cadea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o pati la fel cu altcineva. – Cf. pataranie.

PATENT¹, -A, patenti, -te, adj. (Despre sisteme si obiecte tehnice) Construit in chip special pentru a prezenta garantii de soliditate, de buna functionare sau pentru a putea fi folosit usor; care functioneaza perfect. ◊ Cleste patent (si substantivat, n.) = cleste special cu care se pot executa diferite operatii de apucare, de taiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsa, buton de incheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de tarnacop, folosit in mine. – Din germ. Patent.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.

PENEL, peneluri, s. n. Pensula mica, cu par fin si suplu, cu care se picteaza. ♦ Fig. fel, mod, stil de a picta; maiestrie artistica (specifica unui pictor). – Din it. pennello.

AGANAU s. n. (Reg.) Un fel de hora jucata de barbati si melodia dupa care se executa.

REMIZA, remize, s. f. I. 1. Situatie in care doi sahisti angajati intr-o partida amicala sau oficiala consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partida de sah terminata la egalitate. 2. Forma de retribuire (in comert) potrivit careia lucratorii primesc pentru munca prestata o suma de bani calculata in functie de volumul vanzarilor, cumpararilor, contractarilor etc. pe care acestia le efectueaza; (concr.) suma de bani acordata in acest fel. II. 1. Constructie prevazuta cu instalatii de spalare si ventilare, precum si cu un mic atelier de reparatii, folosita pentru adapostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic petic de padure sau de tufisuri plantat cu scopul de a servi ca adapost pentru vanatul mic. – Din fr. remise.

CONCEPE, concep, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gandi ceva nou. 2. A-si face o idee despre ceva; a pricepe, a intelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neinteles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima in anumiti termeni, a formula intr-un anumit fel. II. Intranz. (despre o femeie) A ramane insarcinata; a zamisli, a procrea. – Din lat. concipere.

ASIJDEREA adv. (Inv. si pop.) Tot asa, la fel; asemenea. [Var.: asijderi adv.] – Asi (inv. = asa) + sl. [tako] zde + re + a.

ASTfel adv. 1. In modul acesta, in acest fel, intr-un mod asemanator (cu...); asa. 2. (Asa) incat; prin urmare; in consecinta; asadar. – [Intr-]ast + fel.

ASPECT, aspecte, s. n. 1. fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.

LECTICA, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, intrebuintat ca mijloc de locomotie in antichitatea romana, in evul mediu si (astazi) in unele tari orientale; litiera. [Acc. si: lectica] – Lat. lectica.

SCHINDUC s. m. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepara un fel de rachiu. (Conioselinum v*******m). – Et. nec.

ASEMANA, aseman, vb. I. 1. Refl. A avea insusiri, trasaturi comune cu cineva sau cu ceva; a semana². 2. Tranz. si refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aseza pe acelasi plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ARUNCATURA, aruncaturi, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncatura de ochi = fel de a se uita; cautatura, ochire. Dintr-o aruncatura de ochi = deodata; numaidecat, imediat. 2. Distanta la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. O aruncatura de bat = (foarte) aproape. 3. (Rar) Saritura. – Arunca + suf. -atura.

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.

ROGODELE s. f. pl. (Pop.) Fructe marunte, poame de tot felul. – Et. nec.

ANTINOMIE, antinomii, s. f. Contradictie aparent insolubila intre doua teze, doua legi sau doua principii (filozofice), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare in parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat. antinomia.

ROC, rocuri, s. n. (Reg.) Un fel de palton scurt care se poarta mai ales la tara. – Din germ. Rock.

ARANJAMENT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (intr-un anumit fel); felul in care este aranjat ceva. 2. Acord, intelegere, invoiala. 3. Prelucrare a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu si care se deosebesc intre ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

ARABESTE adv. Ca arabii, in felul sau in limba arabilor. – Arab + suf. -este.

SARADA, sarade, s. f. Un fel de ghicitoare in versuri sau formata din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvant cu ajutorul partilor sau silabelor lui, fiecare dintre acestea avand o semnificatie proprie. ◊ Expr. A vorbi in sarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, putin inteligibil. ♦ Lucru greu de inteles, neclar. – Din fr. charade.

FILEU, fileuri, s. n. Retea deasa de ata, de sfoara etc., cu ochiuri innodate in forma de patrate, de romburi etc., care serveste la confectionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacose etc.; plasa¹. ♦ Saculet facut dintr-o astfel de retea, care serveste la transportarea cu mana a unor cumparaturi; sacosa. ♦ Plasa care desparte in doua terenul la unele jocuri sportive. ♦ Obiect facut dintr-o retea de ata subtire, folosit pentru strangerea si mentinerea intr-un anumit fel a parului pieptanat. [Pl. si: filee] – Din fr. filet.

VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.

PERMITE, permit, vb. III. Tranz. 1. A lasa, a accepta, a da voie ca un lucru sa se faca sau sa se produca intr-un anumit fel (si a nu-l impiedica); a incuviinta, a ingadui. 2. (Cu complementul persoanei in dativ) A-si lua libertatea de a face ceva; a-si ingadui, a indrazni. – Din fr. permettre, lat. permittere.

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

PERLINGUAL, -A, perlinguali, -e, adj. (Despre medicamente sau despre administrarea unor medicamente) Care este pus pe limba sau sub limba pentru a fi resorbit rapid de mucoasa limbii si a avea, in felul acesta, o actiune cat mai rapida. ◊ (Adverbial) Medicamentul se administreaza perlingual. [Pr.: -gu-al] – Din germ. perlingual.

PESCARESTE adv. In felul pescarilor (I), dupa obiceiul pescarilor, ca pescarii. – Pescar + suf. -este.

PESTA, peste, s. f. 1. Boala grava, infectioasa si epidemica, provocata de o bacterie si manifestata prin tumori, hemoragie, febra mare etc.; ciuma. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinari care indica felul) Denumire generica data unui grup de boli (cu evolutie acuta) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline si pasari. – Din fr. peste.

PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.

ARHITECTURA, s. f. Stiinta si arta de a proiecta si construi cladiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) cladiri. ♦ felul in care este construit sau alcatuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

PETICARIE, peticarii, s. f. Multime, gramada de petice (1), de carpe, de zdrente sau de materiale textile zdrentuite; p. restr. totalitatea peticelor cu care s-a carpit ceva; p. ext. diverse feluri de petice. – Petic + suf. -arie.

PETRECATOR, -OARE, petrecatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. (Inv. si reg.) Petrecaret. 2. (Inv.) (Persoana) care traieste (undeva sau intr-un anumit fel); traitor. 3. (Inv.) (Persoana) care insoteste, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ator.

PETRECERE, petreceri, s. f. Actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

PIEPTANATURA, pieptanaturi, s. f. 1. fel de aranjare a parului; coafura, frizura. 2. Operatie manuala sau mecanica de trecere a fibrelor textile prin dintii unor piepteni pentru a inlatura impuritatile, a alege fibrele de cea mai buna calitate etc. ♦ (Concr.) Totalitatea deseurilor eliminate la pieptanatul¹ fibrelor textile. – Pieptana + suf. -atura.

PILOTA, pilote, s. f. 1. Un fel de plapuma calduroasa, de forma unei perne mari umflate, umpluta cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalac. [Acc. si: pilota] – Et. nec.

PIZZICATO adv., s. n. 1. Mod de a canta la un instrument muzical cu coarde prin ciupirea acestora, fara folosirea arcusului; piscat. 2. Fragment, bucata muzicala (compusa pentru a fi) executata in acest fel. [Pr.: piticato] – Cuv. it.

PLACENTATIE, placentatii, s. f. (Bot.) felul in care sunt asezate ovulele de placenta (2). – Din fr. placentation.

PLANCA, planci, s. f. Drum podit cu prajini, pe care se transporta, prin alunecare, sub actiunea greutatii proprii, busteni si alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.

PLASA², plese, s. f. (Reg.) fel de mancare ce se serveste la masa. – Din ngr. plasi.

PLASTRON, plastroane, s. n. 1. Partea din fata apretata (detasabila) a unei camasi barbatesti. ♦ Partea din fata (detasabila) a unei bluze, rochii etc., care constituie o garnitura. 2. Un fel de cravata lata care acopera pieptul. 3. Bucata de piele groasa, captusita, care protejeaza pieptul la jucatorii de scrima. – Din fr. plastron.

PLASCA, plasti, s. f. (Reg.) Un fel de plasa de pescuit, asemanatoare cu prostovolul. – Din sl. plastu.

PLACINTARIE², placintarii, s. f. Placinte de tot felul. – Placinta + suf. -arie.

PLOPOVAT s. n. (Reg.) Un fel de mreaja ai carei ochi, impletiti cu laturi, se strang cand intra pestele inauntru. – Et. nec.

PLUGARESTE adv. (Rar) Ca un plugar (1), in felul plugarului. – Plugar + suf. -este.

PLURAL, -A, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticala care arata ca este vorba de doua sau de mai multe fiinte sau lucruri de acelasi fel. ◊ Pluralul autoritatii (sau al maiestatii) = pluralul folosit in locul singularului in vechile acte oficiale, cand autoritatile vorbeau despre ele insele. Pluralul autorului = pluralul folosit in locul singularului in opere stiintifice, publicistice si oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales in vorbirea populara) de referire la persoana proprie in discutia cu cineva considerat superior. Pluralul politetii (sau al reverentei) = pluralul folosit in locul singularului in formule de adresare respectuoasa catre cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indica pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atentie plurala = atentie distributiva. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.

CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi si argumente, a-l face sa recunoasca ceva ca adevarat. ♦ Refl. A-si da seama, a recunoaste ca ceva este intr-un anumit fel, a se incredinta de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (dupa invinge).

LENTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Incet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala executata in acest fel. – Cuv. it.

METAMORFOZA, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformarilor biologice pe care le sufera unele animale inferioare in cursul dezvoltarii lor de la iesirea din ou pana la faza de adult. 2. Transformare morfologica si functionala a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a infatisarii sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinte, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinte umane in animal, in planta sau intr-un lucru neinsufletit. – Din fr. metamorphose.

POLITISM s. n. (Rar) Activitate intreprinsa de politie (1) in vederea mentinerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gandi, de a actiona in spirit politienesc, brutal, violent. – Politie + suf. -ism.

POLONIZA, polonizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A (se) asimila felului de viata, limbii si caracteristicilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.

POLONIZAT, -A, polonizati, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viata, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza.

POPESTE adv. (Pop. si fam.) In felul popilor (1), ca popii. ◊ Expr. A calca popeste = a fi mandru fara motiv, a-si da ifose, a face pe grozavul. A dormi (sau a manca) popeste = a dormi (sau a manca) zdravan, strasnic, mult. – Popa + suf. -este.

PORT², (2,3) porturi, s. n. 1. Faptul de a purta sau de a detine. Portul armelor este interzis. 2. Conduita obisnuita, fireasca, normala. Ori te poarta cum ti-e vorba, ori vorbeste cum ti-e portul. 3. Imbracaminte caracteristica unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. ◊ Expr. (Pop.) A purta portul (cuiva) = a se asemana, a se potrivi cu cineva, a fi la fel cu cineva, a se adapta la felul de a fi al cuiva. ♦ Imbracaminte folosita la anumite ocazii. – Din purta (derivat regresiv).

PORTFARD, portfarduri, s. n. Un fel de poseta mica in care isi pastreaza femeile fardurile si alte produse cosmetice. – Port¹- + fard.

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

PIZZA, pizze, s. f. Un fel de tarta din aluat, garnisita cu rosii, ciuperci, cascaval, sunca, peste etc. [Pr.: -ta] – Din it. pizza.

POST-RESTANT s. n. Serviciu postal special care pastreaza corespondenta la oficiul postal pentru a fi ridicata de destinatar personal; p. ext. indicatie mentionata pe plic pentru acest fel de corespondenta. – Din fr. poste-restante.

POTLOGARESTE adv. (Fam.) Ca potlogarii (1), in felul potlogarilor. – Potlogar + suf. -este.

POTRIVEALA, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemanare; concordanta, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveala = potrivit, nimerit. 2. Coincidenta. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare intr-un anumit fel, asa cum trebuie; impodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eala.

POVATUI, povatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfatui pe cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. A conduce, a calauzi, a indruma pe cineva in viata sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Inv.) A comanda o armata. – Povata + suf. -ui.

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

MOCANESTE adv. Ca mocanii, in felul mocanilor.

PRAJIT², -A, prajiti, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus actiunii focului (in grasime incinsa) pentru a fi mancat. ◊ Expr. (Glumet) Rabdari prajite = nici un fel de hrana, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea indelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetatie) Uscat, ingalbenit, parjolit. – V. praji.

PRISPA, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.

PREOTESTE adv. In felul preotilor, ca preotii; popeste. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -este.

PRIMUS, primusuri, s. n. Un fel de lampa de gatit care foloseste drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocher].

PRIBOI¹, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.

VIRTUTE, virtuti, s. f. 1. Insusire morala pozitiva a omului; insusire de caracter care urmareste in mod constant idealul etic, binele; integritate morala. ♦ Inclinatie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase. 2. (In loc. prep.) In virtutea... = pe baza, in puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri dupa fr. vertu).

PROCEDA, procedez, vb. I. Intranz. 1. A actiona intr-un anumit fel, a folosi anumite mijloace in savarsirea unei actiuni. 2. A incepe sa..., a trece la... A proceda la ancheta. [Var.: (inv.) procede vb. III] – Din fr. proceder.

VITEJESTE adv. In felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu barbatie. – Viteaz + suf. -este.

PROVERBIAL, -A, proverbiali, -e, adj. 1. Care tine de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomina. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial.

PIGMENTAT, -A, pigmentati, -te, adj. (Despre celule, tesuturi etc.) Colorat intr-un anumit fel prin pigmenti; care contine pigmenti. – V. pigmenta.

PULBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezinta sub forma unor particule fine; praf, pudra. ◊ Expr. A se face (praf si) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful si) pulberea (sau praf si pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a inalta pe cineva intr-o situatie foarte buna. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecand de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o isprava. ♦ Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care indica felul) Multime, puzderie. 2. Spec. (Inv.) Praf de pusca. 3. Substanta exploziva care se prezinta in forma de firisoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.

SABRETAS, sabretase, s. n. Un fel de geanta de piele care se purta odinioara, atarnata de centiron, la unele uniforme de cavalerie. – Din fr. sabretache.

SAI s. n. Un fel de postav alb, fin, din care se faceau vesminte boieresti si din care se mai fac pantaloni in unele regiuni ale tarii. – Din tc. sayi

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. si refl. (Despre lucruri si despre fenomene vazute in miscare, in evolutie) A incepe, a (se) porni, a (se) dezlantui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau ingreunata) = a ramane insarcinata. ♦ A intreprinde, a incepe o actiune. ♦ A proceda, a actiona (intr-un anumit fel). ♦ (Despre actiuni, stari) A izvori, a proveni, a lua nastere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

PURTARE, purtari, s. f. Actiunea de a (se) purta si rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brate). 2. Folosire, intrebuintare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltaminte) care se poarta in mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintezi (un lucru) in mod obisnuit, zilnic. A-si lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. fel de a se comporta; conduita, comportare. – V. purta.

PURTAT¹ s. n. 1. (Pop.) fel, mod de a se imbraca; port. 2. Utilizare, intrebuintare. 3. Conduita, purtare, comportare. – V. purta.

SCOLARESTE adv. Ca un scolar (1), in felul scolarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilareste. – Scolar + suf. -este.

SERPESTE adv. Ca sarpele, in felul sarpelui. – Sarpe + suf. -este.

OBICEI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa a aceleiasi actiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obisnuinta, invat. ◊ Loc. adv. De obicei = de regula, in mod obisnuit, in genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obisnui. 2. Deprindere consacrata; mod de a se purta, de a se imbraca, randuiala, uz etc. comune unui popor sau unei comunitati omenesti; datina, traditie, uzanta, uz, randuiala. 3. (Inv.) Lege nescrisa, drept sau obligatie statornicite prin traditie; cutuma. ◊ Obiceiul pamantului = denumire specifica data cutumei in tarile romanesti in timpul oranduirii feudale. [Pl. si: obiceie] – Din bg. obicaj.

SIRAG, siraguri, s. n. 1. Sir (1). ◊ Loc. adv. In sirag = unul dupa altul. ♦ Grup de soldati asezati in linie de bataie. 2. Multime de margele insirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoaba la gat. ♦ Multime de obiecte de acelasi fel, insirate ca margelele pe un fir (de sfoara sau pe o sarma). [Var.: sireag s. n.] – Din magh. sereg „multime, trupa” (cu unele sensuri dupa sir). Cf. pol. szereg.

SIS, sisuri, s. n. Pumnal cu lama lunga si ingusta, ascunsa intr-un baston care ii serveste drept teaca; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. sis.

SMECHERESTE adv. Ca smecherii, in felul smecherilor. – Smecher + suf. -este.

OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricola. ♦ Teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.

OFITERESTE adv. Ca un ofiter (I 1), in felul ofiterilor. – Ofiter + suf. -este.

SORICESTE adv. Ca soarecii, in felul soarecilor; p. ext. pe furis, tiptil. – Soarece + suf. -este.

VERIF s. n. (In loc. adj. si adv.; in legatura cu felul de a aseza, a indoi sau a croi o stofa) In verif = (asezat) in diagonala, piezis. – Din bg. verev.

STIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificata, cu flori verzi dispuse in ghemulete rotunde si cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreapta, solida si paroasa, cu flori verzi, marunte, reunite intr-un spic ca un fel de pamatuf la varful ramurilor, si care serveste ca nutret pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele rosii si florile purpurii, dispuse in ghemulete rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau in spice lungi si subtiri, folosita ca planta ornamentala (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. stir.

STRENGARESTE adv. Ca un strengar, in felul strengarilor. – Strengar + suf. -este.

SVABESTE adv. Ca svabii² (1), in felul svabilor² (2); in dialectul svabesc. – Svab² + suf. -este.

ORAL, -A, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se refera la gura, care apartine gurii; bucal. ◊ Sunet oral = sunet la articularea caruia aerul trece numai prin gura. ♦ Care se ia pe cale bucala. 2. Care se transmite verbal, din gura in gura. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizeaza graiul viu, vorbirea (in opozitie cu limba scrisa). ♦ (Si substantivat, n.; despre examene) Care se desfasoara prin intrebari si raspunsuri expuse verbal. 3. (In sintagma) Stil oral = fel de exprimare in scris care imita naturaletea exprimarii prin viu grai. – Din fr. oral.

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

ORASENESTE adv. In felul orasenilor, ca orasenii. – Orasean + suf. -este.

ORASENISM, orasenisme, s. n. fel de a fi, de a se comporta, de a vorbi specific unui orasean; p. ext. comportare manierata, cautata, artificiala. – Orasean + suf. -ism.

ORASENIZA, orasenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-si insusi felul de viata sau de comportare al orasenilor, a se adapta la viata oraseneasca, a deveni orasean; a se urbaniza. – Orasean + suf. -iza.

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

ORANDUIRE, oranduiri, s. f. Actiunea de a orandui si rezultatul ei. 1. Asezare, grupare intr-o anumita ordine, intr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. si reg.) Hotarare, dispozitie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinarile „sociala” si „social-economica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestuia si prin suprastructura generata de aceste relatii; formatiune sociala, formatiune social-economica. ◊ Oranduire de stat = organizare politica si teritoriala a statului sub aspectul regimului si al formei de stat, precum si al impartirii administrativ-teritoriale, determinata, in esenta, de caracterul oranduirii sociale. – V. orandui.

COLECTIE, colectii, s. f. 1. Serie de obiecte de acelasi fel sau de aceeasi categorie, care, adunate si dispuse sistematic, reprezinta o valoare artistica, stiintifica, documentara etc. ♦ Culegere de opere literare sau stiintifice grupate dupa anumite criterii si aparute in cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat in interiorul unui tesut bolnav, intr-un organ sau intr-o cavitate a organismului. [Var.: (inv.) colectiune s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

ORCHESTRATIE, orchestratii, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestra a unei bucati muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de executie si a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, in vederea realizarii unei sonoritati globale. ♦ felul cum sunt imbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (intr-o bucata muzicala). – Din fr. orchestration.

felESAG, (rar) felesaguri, s. n. (Reg.) fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliusag s. n.] – Din magh. feleseg. Cf. fel.

felURI, feluresc, vb. IV. Refl. (Inv.) A se diferentia, a varia. – Din fel.

felURIT, -A, feluriti, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurit, -a adj.] – V. feluri.

ORGANOGRAFIE s. f. 1. Parte a zoologiei si a botanicii care se ocupa cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. 2. Descriere amanuntita a partilor care alcatuiesc un instrument muzical si a felului de functionare a acelui instrument. – Din fr. organographie.

ORICUM adv. Indiferent cum, in orice fel; orisicum. – Ori + cum.

ORIENTALISM s. n. Ceea ce caracterizeaza pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se refera la Orient si la orientali. ♦ (Rar) Orientalistica. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.

ORIGINALITATE, (2) originalitati, s. f. 1. Insusirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Fapta originala (3); ciudatenie, excentricitate, extravaganta. – Din fr. originalite.

FIECUM adv. (Inv. si pop.) Intr-un fel sau altul, in oricare fel; oricum. [Pr.: fi-e-] – Fie¹ + cum.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.

OTOMANA, otomane, s. f. (Inv.) 1. Canapea, sofa. 2. Un fel de stofa groasa. – Din fr. ottomane, germ. Ottomane, it. ottomana.

FISIER, fisiere, s. n. 1. Colectie de fise organizate intr-un anumit fel. ♦ (In biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie in care se pastreaza fise. [Pr.: -si-er] – Din fr. fichier.

ECHIVOC, -A, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta in mai multe feluri, cu doua intelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, indoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situatie ambigua. 2. S. n. Masura a efectului perturbatiilor asupra comunicatiilor prin canale, exprimand cantitatea de informatie care ramane netransmisa din cauza perturbatiilor. – Din fr. equivoque, lat. aequivocus.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua in asa fel incat una sau mai multe dintre marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive si negative, simetrice in raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

OSTROPEL, ostropeluri, s. n. fel de mancare preparata din carne (de pasare), cu sos de otet, faina si usturoi; ostropet. – Et. nec.