AMFIBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre fiinte) Care poate trai si in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat. 2. Fig. Care are o natura sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atat pe uscat, cat si pe apa. – Din fr. amphibie.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

A SE COACE ma coc intranz. 1) (despre plante, fructe, seminte) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge in faza de dezvoltare completa; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre fiinte) A se infierbanta tare (de caldura). /<lat. cocere

COPT coapta (copti, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregatit pentru mancare prin incalzirea in cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns in ultima faza de dezvoltare naturala; bun pentru consum. Mar ~. Cirese coapte. ◊ Mort-~ in orice conditii; cu orice pret. 3) fig. (despre oameni) Care are suficienta experienta de viata; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu buna judecata; om serios. 4) (despre stari de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns in faza superioara de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. /<lat. coctus

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

PUIET ~ti m. 1) Totalitate a pestilor mici aflati in prima faza de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tanar care urmeaza a fi transplantat. /pui + suf. ~et

ZENIT n. 1) astr. (in opozitie cu nadir) Cel mai inalt punct de pe bolta cereasca situat deasupra capului observatorului. 2) fig. Moment ce marcheaza cea mai inalta faza de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme. /<fr. zenith

AMFIBIU, -IE adj., s.m. si f. 1. (Animal) care traieste in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea functiona si circula pe apa si pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natura dubla, care apartine de stari deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atat sa aterizeze cat si sa amerizeze. ♦ (si s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge si prin apa. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amandoua partile, bios – viata].

AMFIBIU², -IE, amfibii, adj. 1. (Despre fiinte) Care poate trai si in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat. 2. Fig. Care are o natura sau un aspect dublu. – Fr. amphibie.

EMBRIOLOGIE s. f. Parte a biologiei care se ocupa cu studiul embrionului in toate fazele dezvoltarii lui, de la formarea celulei-ou pana la ecloziune sau nastere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie.

BRIZANT, -A I. adj. (despre explozive) care se descompune intr-un timp foarte scurt, dezvoltand faze sub presiune. II. s. m. 1. val care se rostogoleste si se sparge in apropierea tarmului. 2. stanca submarina de care se izbesc valurile. (< fr. brisant)

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. Fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

MONOGENEZA, monogeneze, s. f. (Biol.) Reproducere directa (prin oua sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenese.

PRIMITIVISM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioada primitiva; primitivitate. 2. Tendinta in creatia spirituala de a conserva sau resuscita calitatile operelor create in primele faze ale dezvoltarii societatii, manifestata in evul mediu si in epoca moderna. – Din fr. primitivisme.

ZIGOfaza, zigofaze, s.f. (Biol.) faza in dezvoltarea unui organism intre momentul fertilizarii si diplofaza. (din fr. zygophase) [morf. DOOM]

MEZONEPHROS s. n. (Anat.) A doua faza in dezvoltarea rinichiului la embrion. [Pr.: -fros] – Din fr. mesonephros.

BLASTULA f. A doua faza in dezvoltarea embrionara a metazoarelor. /<fr. blastule

CICLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces si care constituie un cerc inchis. ~ de ardere. ~ anual de rotatie a Pamantului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoartei Pamantului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur si capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestari avand o tema comuna. ~ de conferinte. ~ de concerte. 3) Lant inchis de atomi in molecula unor compusi chimici. 4) Grupare a claselor in invatamant. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologica la femei, care se produce lunar; m*********e. /<fr. cycle, lat. cyclus

EMBRION ~i m. 1) faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samanta. 3) fig. Inceputul unui lucru, al unei actiuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

BLASTULA s.f. A doua faza in dezvoltarea unui embrion; blastocist. [< fr. blastule, cf. gr. blastos – germen].

EXPERIENTA s.f. 1. Totalitatea cunostintelor despre realitatea inconjuratoare pe care oamenii le obtin in procesul practicii social-istorice. 2. Provocare intentionata a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Incercare, proba facuta personal cu un lucru. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. experience, lat. experientia].

MORULA s.f. (Biol.) Prima faza in dezvoltarea unui embrion, avand aspectul unei mure. [< fr. morula, cf. lat. morum – mura].

TERTIAR, -A adj. 1. Care reprezinta al treilea stadiu, a treia faza in dezvoltarea unui lucru. 2. (Geol. si s.n.) Era tertiara = neozoic. [Pron. -ti-ar. / < fr. tertiaire, cf. lat. tertius – al treilea].

TERTIAR², -A adj. 1. care reprezinta al treilea stadiu, a treia faza in dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activitatii economice a unei tari, neproducator direct de bunuri, reprezentat preponderent de comert si prestatii (transporturi, administratie etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare dupa primele doua faze ce caracterizeaza o boala. 2. era ~a (si s. n.) = neozoic. 3. (despre fauna, flora, formatii geologice) care apartine erei tertiare² (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)

BOIAN 1. Portiune inalta a C. Romane, in S acesteia, intre Olt si Vedea, drenata de Calmatuiul teleormanean, limitata la N de Platforma Cotmeana si la S de Dunare. Alt. max.: 171 m. Cereale si plante ind. 2. Cultura materiala din neoliticul mijlociu, raspindita in Muntenia si SE Transilvaniei (in mileniul 5-4 i. Hr.), caracterizata prin mai multe faze de dezvoltare si printr-o ceramica variat decorata. Denumita dupa asezarea de pe gradistea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Calarasi.

ROCOCO (< fr.) adj. Stil ~ = (si subst.) stil in arta europeana a sec. 18, urmand barocului si precedand stilul neoclasic. Renuntand la ordinele clasice, arhitectura rupe cu traditia intr-o noua conceptie, conform careia formele difera de functie, iar relatia dintre interior si exterior nu este obligatorie. Decoratia arhitecturala de interior si mobilier capata o deosebita importanta, odata cu artele minore in general, r. adoptand o ornamentatie excesiva cu un repertoriu nou de motive (embleme, atribute de zeitati mitologice, imitarea unor elemente naturale ca grotele, stancile, scoicile). In pictura si sculptura domina subiectele galante, frivole, idila bucolica. Arta r. manifesta o preferinta pentru culorile deschise si stralucitoare, pentru liniile usoare si rasucite, compozitia asimetrica, pitoresc si rafinament. R. a predominat in Franta in prima jumatate a sec. 18, cunoscand cateva faze de dezvoltare (stilurile regenta, rocaille, Pompadour) si s-a raspandit si in restul Europei. ♦ P. ext. Demodat si putin ridicol.

CUCUTENI 1. Com. in jud. Iasi; 1.438 loc. (1991). 2. Cultura neolitica (milen. 4-3 i. Hr.) raspindita in Moldova, Muntenia de NE, Transilvania de SE si in reg. dintre Prut si Nipru. Are mai multe faze de dezvoltare, notate cu A, A-B si B, si se caracterizeaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata, predominind decorul in spirala. Pe terit. Transilvaniei este cunoscuta sub numele de Ariusd, iar la E de Prut sub cel de Tripolie.

IMPERIALISM s. n. 1. Politica de extindere a dominatiei sau autoritatii unui imperiu sau a unei natiuni asupra unor tari straine sau de dobandire de posesiuni coloniale si de mentinere a lor. 2. (In conceptia marxista) faza superioara de dezvoltare a capitalismului, caracterizata prin dominatia monopolurilor, apartinand unor regimuri autoritare, conflagratii etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. imperialisme.

SINCRETISM, sincretisme, s. n. 1. Imbinare de elemente eterogene apartinand unor arte diferite (literatura, muzica, dans etc.), caracteristica folclorului si mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, cand diferitele arte nu erau inca diferentiate. 2. (Fil.) Amestec de doctrine filozofice si religii diferite si contradictorii care au fost reunite in mod fortat (ignorandu-se deosebirile dintre ele). – Din fr. syncretisme.

SPOROZOAR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasa de protozoare caracterizata prin prezenta stadiului de spor¹ in faza lor de dezvoltare, care traiesc ca paraziti intracelulari, producand boli grave la oameni si la animale; (si la sg.) animal care apartine acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaires.

EMBRIONAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de embrion; propriu embrionului. dezvoltare ~a. 2) fig. Care este in faza initiala a dezvoltarii sale; in germen. [Sil. em-bri-o-] /<fr. embryonnaire

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ Criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

SINCRETISM s.n. 1. Stare de nediferentiere a elementelor unui fenomen, specifica fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gandire, de viata sociala, artistica etc. intr-un complex in care inca nu-si pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite si contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni].

IMPERIALISM s. n. 1. politica de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state. 2. faza superioara de dezvoltare a capitalismului, caracterizata prin dominanta monopolurilor, apartinand unor regiumi autoritare, conflagratii etc. (< fr. imperialisme)

SINCRETISM s. n. 1. stare de contopire si nediferentiere a unor elemente apartinand domeniilor unor arte diferite (literatura, muzica, dans) specifica folclorului si, in general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ◊ coexistenta organica a unor elemente eterogene apartinand filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii si artei. (< fr. syncretisme)

TERTIAR, -A, tertiari, -e, adj. 1. Care reprezinta stadiul al treilea sau faza a treia in dezvoltarea unui lucru. 2. (In sintagma) Era tertiara (si substantivat, n.) = perioada geologica caracterizata prin mari prabusiri ale scoartei terestre, care au dat nastere marilor de azi si au facut sa apara lanturi intregi de munti. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.

DIPLOID, -A adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu numar dublu de cromozomi. ◊ faza diploida = perioada in dezvoltarea unor organisme in care numarul de cromozomi ai celulelor obisnuite este dublu in raport cu acela al celulelor s*****e. – Din fr. diploide.

STADIAL, -A, stadiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se dezvolta in etape, in faze. 2. Adj. (Biol.) Care se refera la stadiile de dezvoltare a organismelor. 3. S. n. (Geol.) Interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand, datorita unei scaderi mai accentuate a temperaturii medii anuale, s-a manifestat o extindere maxima a ghetarilor. [Pr.: -di-al] – Din germ. stadial, lat. stadialis.

ADULT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care se afla in stare de dezvoltare deplina; ajuns in faza de maturitate; matur. /<fr. adulte, lat. adultus

MATUR ~a (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinte) Care se afla in stare de dezvoltare deplina; ajuns in faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota profunzime si maturitate; cu intelepciune profunda si serioasa. Om ~. Judecata ~a. /<lat. maturus, it. maturo

DIPLOID, -A adj. (Despre nucleul celular) Care poseda un numar dublu de cromozomi. ◊ faza diploida = perioada in dezvoltarea organismelor vegetale sau animale caracterizata prin prezenta in nucleele celulelor a unui numar dublu de cromozomi; diplofaza. [Pron. -plo-id. / < fr. diploide, cf. gr. diploos – dublu, eidos – forma].

NUCLEATIE s. f. 1. formarea, intr-un mediu cu structura si compozitie definite, de germeni constituind centre de dezvoltare a unei noi faze, structuri fizice sau chimice. 2. (biol.) formarea nucleului. (< fr. nucleation)

METAMORFOZA s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) in cursul dezvoltarii lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei fiinte intr-un lucru, intr-o planta etc.). [< fr. metamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – forma].

EVOLUAT, -A, evoluati, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

EVOLUA, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformari, prin diferite faze progresive, spre o treapta superioara; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-si urma cursul; a se desfasura. Boala evolueaza normal. ♦ (Sport) A sustine un meci; a juca. 2. A se deplasa cu miscari largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. evoluer.

STADIU s. n. etapa de dezvoltare in timp a unui fenomen, proces etc.; faza. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

METAMORFOZA, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformarilor biologice pe care le sufera unele animale inferioare in cursul dezvoltarii lor de la iesirea din ou pana la faza de adult. 2. Transformare morfologica si functionala a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a infatisarii sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinte, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinte umane in animal, in planta sau intr-un lucru neinsufletit. – Din fr. metamorphose.

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

STADIU s.n. 1. Veche masura pentru distante la greci si romani (in lungime de circa 125 de pasi). 2. Etapa de dezvoltare in timp a unui fenomen, a unui proces; faza. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade].

DEBURAJ s. n. 1. deburare. 2. deseurile obtinute in urma acestei operatii. 3. faza de pregatire a cailor tineri pentru calarie, urmarind dezvoltarea fizica, precum si formarea caracterului si a reflexelor conditionate. (< fr. debourrage)

chiti (-tesc, -it), vb. – 1. A impodobi, a infrumuseta, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orindui. – 3. A organiza, a planui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gindi. Sb. kititi „a infrumuseta”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate ca evolutia semantica este fireasca in toate fazele ei, este rar ca un cuvint sl. sa fi dezvoltat in rom., de la sine, o gama atit de intinsa de sensuri. Este de presupus ca in evolutia sa ar fi influentat vreun cuvint ca a cata, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteala, s. f. (podoaba; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecata, parere; supozitie, idee). Cf. cuvintul urmator.

CONDROCRANIU ({s} gr. khondros „cartilaj” + kranion „craniu”) s. n. Craniu cartilaginos, caracteristic unei etape primitive de dezvoltare a scheletului vertebratelor. La pestii cartilaginosi pesista si in faza adulta a vietii.

MATURATIE ~i f. 1) Ansamblu de transformari sau de faze succesive prin care trece un organism pana cand ajunge la nivelul dezvoltarii morfologice complete. 2) Ansamblu de modificari suferite de o celula s*****a pana ce ajunge sa fie apta pentru fecundare. 3) Totalitate de transformari fizice sau chimice prin care trece o substanta pentru a ajunge la proprietatile ei optime. /<fr. maturation

tulpina (-ni), s. f. – 1. Trunchi de copac. – 2. Tija centrala a unei plante. – Var. trupina, turpina. Bg., sb. trupina, de la trupu, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma inv. este trupina, din care pare sa se fi dezvoltat *trulpina, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat intr-o faza posterioara.

PUPA² ~e f. 1) Stadiu intermediar intre larva si faza adulta din metamorfoza unor insecte; nimfa. 2) Organism de insecta aflat in acest stadiu de dezvoltare. /<lat. pupa

faza s.f. Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. ♦ Fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa. [< fr. phase, cf. gr. phasis – aparenta].

faza¹ s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. 2. fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent si a actiona prompt. 3. interval de timp in care are loc o anumita operatie, caracteristica unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp. 5. (chim.) parte omogena fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr. phase)