BIOSPEOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza fauna si flora pesterilor. [Pr.: -bi-o-spe-o-] – Bio- + spelogie. Cf. fr. biospeleologie.

NEOGEN s.n. A doua perioada a neozoicului, caracterizata prin fauna si flora asemanatoare atat cu cea din paleogen cat si cu cea actuala.

NERITIC ~ca (~ci, ~ce) 1): Zona (sau regiune) ~ca regiune a fundului marii din apropierea tarmului (pana la adancimea de 200 m), caracterizata prin depuneri de nisip, pietris, scoici si printr-o fauna si flora foarte bogata. 2) Care tine de aceasta zona; propriu acestei zone. Formatie ~ca. /<fr. neritique

PALEOBIOGEOGRAFIE s.f. Disciplina care studiaza fauna si flora din trecutul geologic al Pamantului. [Gen. -iei. / cf. fr. paleo-biogeographie].

PALEOBIOGEOGRAFIE s. f. disciplina care studiaza fauna si flora din trecutul geologic al Pamantului. (< fr. paleo-biogeographie)

ALDABRA, mic. arh. in Oc. Indian, la 400 km NV de Ins. Madagascar, compus din patru insule; 104 km²; c. 150 loc. Copra, scortisoara. Pescuit. Importanta rezervatie naturala cu o fauna si flora endemice. Apartine Rep. Seychelles.

SUBPOLAR, -A, subpolari, -e, adj. (Despre regiuni geografice sau despre fauna, flora, clima lor) Care se gaseste in zona unuia dntre cele doua cercuri polare, in imediata apropiere a acestora; care este specific acestei zone. – Sub¹- + polar.

NEAOS ~a (~i, ~e) 1) (despre locuitori, limba, obiceiuri, flora, fauna etc.) Care este originar din locurile date; specific pentru o anumita regiune; bastinas; autohton; indigen. 2) Care nu trezeste indoieli; care este in corespundere cu adevarul; veritabil; autentic. /Orig. nec.

REZERVATIE s. f. 1. suprafata de teren delimitata, pentru ocrotirea florei, faunei si formatiunilor geologice rare. 2. teritoriu in unele state inlauntrul carora sunt obligate sa locuiasca anumite grupuri de bastinasi. (< fr. reservation)

TERTIAR², -A adj. 1. care reprezinta al treilea stadiu, a treia faza in dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activitatii economice a unei tari, neproducator direct de bunuri, reprezentat preponderent de comert si prestatii (transporturi, administratie etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare dupa primele doua faze ce caracterizeaza o boala. 2. era ~a (si s. n.) = neozoic. 3. (despre fauna, flora, formatii geologice) care apartine erei tertiare² (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)

GEOGNOZIE s. f. Disciplina care studiaza mineralele, rocile si resturile faunei si florei care alcatuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geognosie.

MIOCEN, -A, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioara a neogenului, caracterizata prin flora si fauna apropiate de cele actuale, in care s-au format contururile actuale ale continentelor si principalele lanturi de munti. 2. Adj. Care apartine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocene.

FIXISM n. Teorie conform careia flora si fauna pamantului se mentin invariabile pe tot parcursul dezvoltarii lor. /<fr. fixisme

GLACIAR² n. Prima epoca a cuaternarului caracterizata, mai ales, prin prezenta ghetarilor, aparitia omului, florei si faunei; pleistocen; diluviu. /fr. glaciaire

LACUSTRU ~stra (~stri, ~stre) 1) Care tine de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care traieste sau care creste in lacuri. fauna ~stra. flora ~stra. [Sil. -cus-tru] /<fr. lacustre, lat. lacustris

MIOCEN n. Epoca inferioara a neogenului, caracterizata printr-o flora si fauna apropiata de cele pe care le cunoastem astazi. [Sil. mi-o-] /<fr. miocene

A SE NATURALIZA ma ~ez intranz. 1) (despre cetateni straini) A obtine cetatenia statului in care traieste. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, in-tegrandu-se in flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser

PARC ~uri n. 1) Teren cu vegetatie naturala sau plantata, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care serveste drept loc de plimbare si odihna. ◊ ~ national suprafata de teren, unde flora si fauna sunt supuse protejarii. ~ sportiv complex sportiv amenajat in mijlocul unor spatii verzi. 2) Spatiu imprejmuit in care sunt crescute si ingrijite animale pentru vanat. 3) Loc pentru stationarea si repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o institutie sau o intreprindere. /<fr. parc

GEOGNOZIE s.f. Stiinta care studiaza compozitia mineralogica si resturile faunei si florei globului pamantesc. [Gen. -iei. / cf. fr. geognosie < gr. ge – pamant, gnosis – cunoastere].

DRAGA s. f. 1. nava special echipata pentru dragarea sub apa. 2. plasa de forma speciala cu care se colecteaza exemplare din flora si fauna subacvatica. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la inlaturarea minelor submarine de pe o cale navigabila. (< fr. drague)

GEOGNOZIE s. f. stiinta care studiaza compozitia mineralogica si resturile faunei si florei globului pamantesc. (< fr. geognosie)

HOLARCTIC, -A adj. din regiunea temperata si rece a emisferei nordice, cu o oarecare unitate de flora si fauna. (< fr. holarctique)

IZOLARE s. f. 1. actiunea de a izola. 2. masura profilactica prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografica = separare a unei populatii, a unei flore sau faune, prin bariere naturale in teritorii limitate, in scopul diversificarii speciilor. (< izola)

BANFF, parc national in Canada (SV Alberta), pe pantele estice ale M-tilor Stincosi. Supr.: 6617,6 km². Fundat in 1885. Relief muntos (culmile Saskatchewan, Paterson, Hector etc.). Ocroteste o flora si fauna deosebite (bradul negru si Douglas, cerbul Wapiti, ursul Grizzly, puma, numeroase pasari). Izv. minerale. Centre turistice: Banff si Lake Louise.

BIG BEND, parc national in S.U.A. (Texas), in bazinul Rio Grande. Supr.: 324,8 km². Fundat in 1935. Peisaj muntos si desertic cu numeroase obiective geologice. flora si fauna specifice (peccary, puma). Turism.

CENOZOIC, era care include ultimele 65 de mil. de ani, intre sfirsitul Cretacicului si Actual. Asociatii de flora si fauna ale C. prezinta caractere asemanatoare celor din prezent. In C. a continuat desfasurarea ciclului geotectonic alpin care a condus, prin faze tectogenetice succesive, la consolidarea unor noi catene orogenetice si la realizarea configuratiei geografice actuale. Sin.: Cainozoic, Neozoic.

CUATERNAR, perioada a erei Cenozoice, divizata in Pleistocen si Holocen, corespunzatoare ultimelor doua milioane de ani, al carei inceput este marcat de accentuarea racirii climatului, culminind cu formarea unor imense calote glaciare. In N Europei s-au succedat patru glaciatiuni importante: Gunz, Mindel, Riss, Wurm, separate prin perioade de relativa incalzire, oscilatiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restringerea florei si faunei. In C. s-au desfasurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin insotite de magmatism si a avut loc evolutia hominidelor, de la specia ancestrala H**o habilis la H**o sapiens sapiens. Se mai numeste Antropogen.

SAN RAFAEL, parc national in partea de S a Rep. Chile, situat pe tarmul Oc. Pacific; 5.900 km². Declarat parc in 1945. Include laguna SanRafael, un fiord de 16 km lungime, intre pen. Taitao si continent, canioane, elemente de flora si fauna rare.

OCEANOGRAFIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul fenomenelor fizice si chimice din oceane si din mari si al reliefului si structurii fundului oceanelor si al marilor; oceanologie. ♦ Stiinta care se ocupa cu studiul influentei mediului marin asupra florei si a faunei marine de la diferite adancimi. – Din fr. oceanographie.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui strain cetatenia statului in care locuieste. ♦ Refl. (Despre straini) A obtine dreptul de cetatean al statului in care locuieste. 2. Tranz. fact. si refl. A (se) adapta intr-un mediu nou, intrand in componenta obisnuita a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

RELICTA, relicte, adj. (Biol.; in sintagma) Specie relicta (si substantivat, f.) = specie de planta sau de animal care a supravietuit disparitiei unei faune sau unei flore in decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus.

PLEISTOCEN¹ n. geol. Prima epoca a cuaternarului caracterizata prin formarea ghetarilor, aparitia omului, a florei si a faunei; diluviu. /<fr. pleistocene

NERITIC, -A adj. Zona neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului, continand depuneri de scoici, nisip, pietrisuri si avand o flora si o fauna bogata. ♦ (Despre organisme marine) Care traieste liber in apa de deasupra platformei litorale. [< fr. neritique, cf. gr. nerites – scoici de mare].

OCEANOGRAFIE s.f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul marilor si al oceanelor din punctul de vedere al constitutiei fizice, al curentilor, al florei si al faunei lor. ♦ Stiinta care se ocupa cu studiul influentei mediului marin, la diferite adancimi, asupra plantelor si animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. oceanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].

ECHILIBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus. 2. (biol.) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta. 3. proportie, raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatie de ~ = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu. 5. (fig.) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< fr. equilibre, lat. aequilibrium)

RELICT ~ta (~ti, ~te) si substantival : Specie ~ta specie de plante sau de animale care s-a mentinut pana astazi dintr-o flora sau dintr-o fauna disparuta. /<germ. relikt, lat. relictus

RELICT, -A adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o ramasita a unei faune sau a unei flore disparute. ◊ Sol relict = sol format in trecut, a carui dinamica initiala a incetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].

PALEOZOIC¹ n. Era a treia geologica in care s-au format muntii, s-a dezvoltat flora continentala, pana la conifere, si fauna, pana la mamifere. [Sil. -le-o-] /<fr. paleozoique

PALEOGEN, -A, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioada a neozoicului, caracterizata printr-o flora in care predomina fanerogamele si printr-o fauna variata; numulitic. 2. Adj. Care apartine paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paleogene.

TRIASIC, -A, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioada a erei mezozoice, caracterizata printr-o flora in care predomina gimnospermele si printr-o fauna in care apar belemnitii, unii coralieri si noi reptile. 2. Adj. Care apartine triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

JURASIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioada a Mezozoicului, care se considera ca a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizeaza prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale si abisale. flora este reprezentata prin gimnosperme si prin aparitia angiospermelor. In cadrul faunei exista toate clasele si ordinele de vertebrate si de nevertebrate; la sfarsitul J. apar pasarile cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin cateva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Miscarile orogenice au fost slabe, intensificandu-se in J. superior, fiind insotite de activitate vulcanica. Se diferentiaza pentru prima data trei zone climatice: boreala, ecuatoriala si australa. In depozitele din J. se gasesc zacaminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se imparte in: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) si J. superior (Malm).

CARBONIFER, a cincea perioada a paleozoicului desfasurata in urma cu 360 mil. de ani, caracterizata prin importante zacaminte de carbuni generate de flora continentala reprezentata prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu saminta) si gimnosperme. In fauna marina apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar in cea terestra amfibieni, stegocefali si reptile. Geotectonic, C. apartine ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc in faza sudeta (C. inferior) si faza asturica (C. mediu / superior).

REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.

CRETACIC, a treia si ultima perioada a Mezozoicului, care a durat c. 65 mil. ani. fauna este reprezentata prin toate clasele de nevertebrate si prin aproape toate vertebratele; apar primele mamifere placentare. flora este dominata de de gimnosperme, in special conifere. Sedimentele marine sint formate din calcare, gresii calcaroase, calcare marnoase si creta. Orogeneza a produs cutari si exondari (miscarile cimmeriene noi, austrice, subhercinice si laramice), s-au inregistrat frecvente eruptii vulcanice, reprezentate prin uriase curgeri de bazalte in India („trappele” din Pod. Deccan), in Africa Orientala, intruziunile de granodiorite, sienite, si revarsarile de dacite si riolite din Muntii Apuseni.

PALEOZOIC, -A, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua era geologica, a carei flora se caracterizeaza prin prezenta talofitelor, prin predominanta criptogamelor vasculare si prin aparitia gimnospermelor si in a carei fauna se intalnesc toate grupele de nevertebrate si primele vertebrate. 2. Adj. Care apartine paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paleozoique.