crisca² s.f. (reg.) 1. pasare de balta. 2. fata naiva, proasta.

INGENUU, -A adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (In teatru) Rol care prezinta o tanara fata naiva; (p. ext.) persoana ingenua. [Pron. -nu-u. / < fr. ingenu, it. ingenuo, lat. ingenuus].

INGENUU, -A I. adj. care dovedeste ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezinta o tanara fata naiva. (p. ext.) persoana ingenua. (< lat. ingenuus,fr. ingenu)

COPILA, copile, s. f. 1. Fiica. 2. Fata mica, fetita. 3. Fata tanara (dupa ce a trecut de varsta copilariei). 4. Fig. fata naiva, nevinovata. – Copil¹ + suf. -a.

copila f., pl. e (d. copil). fata mica. Fig. (adj.). naiva: nu fi copila!

boboc m. (sirb. bobuk=klobuk, clabuc, bobita de aer; rus. bobok, graunte, d. dim. bob, bob, de unde si ngr. bubuki, boboc, alb. bubukie, boboc, ruda cu vgr. bombykion, gogoasa, si deci si cu rom. bumbac). Mugur de floare, floare inainte de a deschide. Fig. Un boboc de fata, o fata foarte frumoasa. Pui de pasare inotatoare, fofoloc: boboc de rata. Fig. Iron. Om naiv: esti boboc, baiete! Adv. Coz, ca un boboc de floare: frumoasa boboc, boboc de frumoasa. Cu inima boboc de bucurie, foarte vesel.

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.