ONDINA, ondine, s. f. Personaj din basmele si legendele germane sau scandinave, inchipuit ca o fata frumoasa, seducatoare, care traieste in apa. – Din fr. ondine.

cosanzeana (fata frumoasa) s. f., g.-d. art. cosanzenei; pl. cosanzene

VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

IELE s. f. pl. (Mai ales art.) Fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mandrele, dansele, soimanele, vantoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

DRAGAICA¹ ~ce f. 1) la pl. pop. Sarbatoare religioasa la crestini, inchinata coacerii granelor; sanziene. 2) Dans popular jucat in aceasta zi de sarbatoare. 3) Fiecare dintre fetele ce executa acest dans. 4) la pl. folc. Fiinta imaginara, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; iele, vantoase; sanziene. /<bulg. dragaika

frumos³ frumoasa (frumosi, frumoase) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetica; estetic. fata frumoasa. 2) Care provoaca admiratie sau satisfactie sufleteasca. Fapta frumoasa. /<lat. formosus

IELE f. pl. (in mitologia populara) Fiinte imaginare, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; vantoase; soimane; dragaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.

ORATOR, oratori, s. m. Persoana care rosteste un discurs, care vorbeste in public; persoana care are talentul de a vorbi frumos in fata unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.

CHIP¹ ~uri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata; obraz. frumos la ~. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; fizionomie; figura. Un ~ trist. 3) Imagine a unei persoane redata prin desen, sculptura etc.; portret. 4) Forma particulara de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kep

fatos, fatoasa, adj. (reg.) frumos la fata; aratos, chipes.

pupuica, pupuici, s.f. (reg.) fata draguta, frumoasa, nostima, gingasa, agreabila; gatita, cocheta.

COVER-GIRL CAVER-GARL/ s. f. fata tanara, frumoasa, care pozeaza pentru copertele revistelor. (< engl. cover-girl)

FATOS, -OASA, fatosi, -oase, adj. (Pop.) Cu fata, aratos; frumos la fata. – Din fata + suf. -os.

boboc m. (sirb. bobuk=klobuk, clabuc, bobita de aer; rus. bobok, graunte, d. dim. bob, bob, de unde si ngr. bubuki, boboc, alb. bubukie, boboc, ruda cu vgr. bombykion, gogoasa, si deci si cu rom. bumbac). Mugur de floare, floare inainte de a deschide. Fig. Un boboc de fata, o fata foarte frumoasa. Pui de pasare inotatoare, fofoloc: boboc de rata. Fig. Iron. Om naiv: esti boboc, baiete! Adv. Coz, ca un boboc de floare: frumoasa boboc, boboc de frumoasa. Cu inima boboc de bucurie, foarte vesel.

chip n., pl. uri (und. kep dial. kip, id., de unde si vsl. kipu. V. capiste). Imagine, figura: un chip de om. Infatisare, fata, aspect: frumos la chip. Forma, aspect: in chip de pasare. Mod, fel: nu stiu in ce chip sa incep. Nu e chip, e imposibil. Dupa chipu si asemanarea lui Dumnezeu, in forma lui Dumnezeu. Chip cioplit, statua. A incerca fel si chip, a incerca toate mijloacele, a face tot posibilu. Chip sau chipurile, dupa cum se vede, dupa cum se pare, par´ca, in forma: a venit chip (chipurile) sa ma viziteze, (supt pretext de vizita) dar, in realitate, ca sa ma spioneze.

bujor m. (vsl. bozuru, „sofran”; bg. sirb. bozur, „bujor”). O planta ranunculacee cu flori mari si frumoase rosii, rosiatice sau albe (paeonia). Fig. Roseata naturala a obrazului: bujorii (sau trandafirii) din obraz. frumos ca un bujor, frumos la fata.

NIMFA, nimfe, s. f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre zeitele apelor, ale pomilor, ale crangurilor si ale muntilor, personificand fortele naturii. ♦ Fig. fata tanara si frumoasa, plina de gratie. 2. Forma de metamorfoza prin care trec unele insecte dupa stadiul de larva si inainte de a se transforma in insecte adulte; pupa. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

MANDRETE ~ f. 1) Frumusete deosebita; splendoare. 2) Fiinta sau lucru cu aspect foarte frumos. O ~ de fata. /mandru + suf. ~ete

NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa². 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

CUVANTATOR¹ ~i m. rar Persoana care vorbeste frumos si liber in fata unui public; orator; vorbitor. /a cuvanta + suf. ~tor

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

cenusareasa f., pl. ese. O fata din poveste, proasta, rau imbracata, plina de cenusa si dispretuita, dar care mai pe urma s´a aratat desteapta, frumoasa si curata. Fig. fata sau femeie murdara.

Alcestis, fiica lui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasa si cea mai cucernica dintre fetele lui si singura dintre surori care n-a participat la omorirea tatalui lor, pusa la cale de Medea. A fost sotia lui Admetus (v. Admetus).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

A SE DICHISI ma ~esc intranz. 1) A se imbraca cu dichis; a se gati frumos si curat. 2) A se gati prea mult, manifestand o grija exagerata fata de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diikisa

HULUBITA ~e f. 1) pop. Femela a hulubului; porumbita. 2) fig. fata sau femeie indragostita. 3) Ciuperca comestibila cu palaria divers colorata, carnoasa, cu gust dulce-acrisor, frumos mirositoare, ce creste prin paduri. /hulub + suf. ~ita

benghi si (Munt.) zbenghi n. pl. uri (turc. benk, benek, pata, benghi; bg. benka, neg). Pata artificiala facuta pe fata, precum: o alunica artificiala pe care si-o faceau odinioara femeile inchipuindu-si c’ar fi mai frumoase, minjituri pe care tarancele le fac copiilor ca sa-i fereasca de deochi, petele de pe fata clovnilor s.a. Zbenghi, un joc cu arsicele. – Si benchi (Mold. nord).

HORA, hore (hori), s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.

fat (feti), s. m. – 1. Fetus. – 2. Pui de animal. – 3. Copil, prunc. – 4. (Trans.) Sacristan. – Mr. fetu, istr. fet. Lat. fetus (Puscariu 586; Candrea-Dens., 560; Densusianu, GS, II, 314; REW 3273 si 3272; DAR), cf. sard. fedu, calabr. (fetazze), prov. (fedoun) „miel”, fr. (faon). Cf. si fata, fata, fecior. Sensul 3 este inv., se pastreaza mai ales in expresii fixe, ca fat logofat „copil minune”, Fat-frumos. Cf. flacau.

MISS s. f. inv. (adresare pentru fete in tarile de limba engleza) domnisoara. ◊ nume dat unei femei considerate de un juriu special ca cea mai frumoasa dintr-o tara, dintr-o regiune etc. (< engl. miss)

A FATUI ~iesc tranz. 1) (suprafete) A face sa devina neted si frumos (prin diferite operatii). ~ un perete. 2) (piei dupa tabacire) A curata de impuritati. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste fata; a palmui. /fata + suf. ~ui

REGULAT, -A, regulati, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite in prealabil; care se repeta dupa o anumita regula, intr-o anumita ordine, fara abatere. ♦ Care se desfasoara cu regularitate: firesc, obisnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjuga dupa regulile generale ale conjugarilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau functioneaza in baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, oranduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere in parti, astfel incat acestea sa fie identice si in relatii identice unele in raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poligon care are toate laturile si toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate fetele poligoane regulate si cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trasaturi, forme etc.) Alcatuit din elemente care se grupeaza ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

Endymion, pastor de o rara frumusete care l-a rugat pe Zeus sa-l lase sa doarma vesnic, ca sa ramina pururea tinar. Zeus i-a implinit voia. Vazindu-l dormind, Artemis (Luna) s-a indragostit de frumosul pastor pe care a inceput sa-l viziteze, noapte de noapte, coborind din inaltul cerurilor. Din iubirea lor s-au nascut cincizeci de fete.

CASURARE s. f. Acoperire prin lipire a fetei unei coli de hartie sau de carton cu o coala de hartie de calitate superioara, cu o coala de celofan etc., eventual ornamentata, pentru a-i da un aspect mai frumos; casare (2). – Din casa.

FATUI, fatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafata unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafetei) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala asternuta pe un element de constructie. 2. (In industria tabacariei) A curata pielea de ultimele impuritati ramase dupa cenusarit. 3. Fig. (Pop.) A palmui pe cineva. – fata + suf. -ui.

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.