SIMIAN, simieni, s. m. (La pl.) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat, orbita separata de cavitatea temporala, o pereche de m****e pectorale si fata expresiva (Simioidea); (si la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -mi-an] – Din fr. simien.

STRALUCITOR, -OARE, stralucitori, -oare, adj. 1. Care straluceste, care imprastie lumina; stralucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, fata) Plin de stralucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Straluci + suf. -tor.

DODA, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adreseaza cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; in limbajul copiilor) Mana. 3. (Mold.) Termen cu care se adreseaza copiii fetelor sau femeilor nemaritate. (creatie expresiva proprie copiilor, la fel ca si coca; dupa Candrea, sensul 3. ar trebui pus in legatura cu sb. dodola = paparuda (1.) (> (Banat) dodola), iar, dupa Scriban, sensul 1. e o varianta a lui dada)

cominji (-jesc, -it), vb. – A murdari, a minji, a spurca. – Var. (Mold.) taminji. Origine expresiva, plecind de la minji. Pentru valoarea expresiva a compunerii pe baza lui co-, cf. coflesi, fata de fleasca, coplesi, fata de pleosti, si probabil de cotropi. Dupa Philippide, ZRPh., XXXI, 304, din lat. commingere „a murdari cu u****”, opinie acceptata de Puscariu, Dacor., IV, 1350 si REW 2085 si reprodusa cu rezerve in DAR. Cuvintul este rar, in Trans. – Der. cominjeala, s. f. (murdarie).

holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. Asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).

ticni (-nesc, -it), vb. – 1. A sparge un obiect de ceramica sau de sticla. – 2. (Refl.) A bate cimpii, a-si pierde mintile. – Var. Mold. ticni. Creatie expresiva, care imita zgomotul bataii usoare, cf. tac, cu suf. tot expresiv -ni. – Der. ticneala, s. f. (nebunie, ratacire). Ticni este fata de tic, ca tacani fata de tac. Ticnitoare, s. f. (Banat, pasare, Picus maior), cf. ciocanitoare.

FIGURAT, -A adj. (Despre sensul unor cuvinte, al unor expresii) Care este folosit intr-un inteles diferit fata de cel propriu, obisnuit (intrebuintat astfel de obicei in scopuri afective, expresive etc.). ♦ (Despre stil) Bogat in figuri poetice. ♦ Elemente figurate = celulele din sange. [Cf. fr. figure, lat. figuratus].

sef (-fi), s. m. – 1. Conducator, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef. – Der. sefie, s. f. (conducere); sefuleasa, s. f. (nevasta de sef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easa, pornind de la forma art. seful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subsef, s. m., dupa fr. sous-chef.

expresiv, -A adj. Care exprima ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evoca imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta puternic stari sufletesti interioare. [Cf. fr. expressif].

expresiv, -A adj. 1. care exprima ceva in mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evoca in imagini vii. 2. (despre ochi, fata) care reflecta puternic stari interioare. (< fr. expressif)

sgit- – Radacina expresiva care pare sa indice ideea de vivacitate sau de agitatie. Creatie spontana, cf. hit, bit, fit. – Der. sgitie, s. f. (porecla pentru fete zglobii) probabil cuvint identic cu sgatie, s. f. (sarpe), a carui forma pare gresita si pe care Geheeb 37 o leaga in mod eronat cu sl. gadu „animal”); sgilt(a), interj. (imita miscarea de clatinare); sgiltii (var. zgiltii, sgitii, sgi(l)tina, sgi(l)tini), vb. (a scutura, a zgudui), a carui legatura cu sl. klucati „a palpita” sau bg. skalcistjam (Conev 60) este improbabila; sgiltiiala (var. sgiltiitura, sgiltinatura), s. f. (scuturatura, clatinare).

expresiv, -A, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arata ceva in mod viu, plastic, elocvent, graitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de arta) Care evoca in imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta in mod pregnant, cu putere stari interioare. – Din fr. expressif.

PALETA ~e f. 1) Placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) Piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

listai adv. – 1. (Olt.) Imbibat, inmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucatica rupta. – Var. Mold., Munt. listeav, Olt. lesteav, Trans. lejdeu. Origine indoielnica, probabil expresiva. Trebuie sa apartina la familia lui flescai, cu pierderea initialei, ca in fleandura › loandra, cf. flisvai, vb. (a se balaci, a tropai), cuvint rar, flisca etc. Echivalenta semantica intre topit (‹ turnat, topit) si „asemanator”, ca in leit. Legatura cu sb. lice „fata” (Cihac, II, 173) sau sb. bliskav „stralucitor” (Scriban) nu e sigura. Cf. liscota, s. f. (multime de copii), pe care Scriban o pune in legatura cu lisita; liticas, s. m. (plevusca).

BAC interj. Exprima zgomotul produs de o lovitura sau o cazatura. Forma expresiva, bazata pe consonanta tipica cu scopul evocarii zgomotului unei lovituri sau cazaturi, cf. boc, cioc¹, hac, tac, tic¹, toc¹. Intentia imitativa reproduce trei posibilitati ale zgomotului: 1. O singura lovitura, bac. 2. Ritmul binar, care indica o miscare in doi timpi, cu implicarea duratei, baltac. 3. Ritmul ternar sau intrerupt, care pare sa includa intentii secundare, de opozitie fata de miscare si de cadere definitiva, baldabac. – Varianta: baca