ASTERNE vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cadea. 4. a aseza, a intinde, a pune. (~ fata de masa.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se aseza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe invatatura.)

FATA s. 1. v. obraz. 2. figura, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscuta.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spala pe ~.) 4. v. fizionomie. 5. v. persoana. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagina. 9. v. fatada. 10. acoperitoare, invelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. fata de masa = (inv. si reg.) masa, peschir, panzatura, (reg.) masai, mesala, mesanica, (Ban. si Transilv.) masar, masarita, (Ban.) masarnica, (Transilv. si Maram.) masoaie. (O ~ de in.) 12. v. infatisare. 13. invelitoare, (prin Transilv. si Maram.) sac, (prin Transilv.) tabuiet. (~ de perna.) 14. v. suprafata.

MASA s. v. car, fata de masa, fund, gresie, perinoc, platou, podis.

MASAI s. v. fata de masa, prosop, servet, stergar.

MASAR s. v. fata de masa, tamplar.

MASARNICA s. v. fata de masa.

MASARITA s. v. fata de masa.

MASOAIE s. v. fata de masa.

MESALA s. v. fata de masa.

MESANICA s. v. fata de masa.

PESCHIR s. v. fata de masa, prosop, servet, stergar.

PANZATURA s. v. broboada, catrinta, fata de masa, fota, marama, naframa, panza, panzet.

masar (fata de masa) s. n., pl. masare

SABACA ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (camasa, fata de masa etc.). [Var. sabac] /cf. turc. sebeke

fatare s.f. (reg.) 1. fata de arie, locul unde se treiera cerealele. 2. fata de masa; panzatura, masarita, pomeselnic. 3. (inv.) fatarnicie, fatarie, prefacatorie, ipocrizie.

fatoaie, fatoaie, s.f. (reg.) fata de masa.

mesala, mesale, s.f. (reg.) 1. fata de masa; cearsaf. 2. bucata de panza brodata cu aur si perle, purtata pe cap.

panzatura, panzaturi, s.f. (inv. si reg.) 1. panza, panzet; bucata de panza. 2. giulgiu. 3. fata de masa. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) naframa. 6. acoperamant al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fata. 9. strecuratoare. 10. osanza.

peschir, peschire, s.n. (inv. si reg.) 1. prosop, stergar; servet. 2. fata de masa. 3. marama. 4. batista data la rudele miresei colacerilor. 5. naframa. 6. bancnota de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nunta.

pohor (-oare), s. n. – Cuvertura, fata de masa, covor. Origine incerta. Dupa Tiktin, din sl. vreti „a inchide”, cf. rus. povora „gratii”.

tislaifar (-re), s. n. – Servet brodat, fata de masa. Germ. Tischlaufer.

DAMASC s. n. Tesatura de in, bumbac, matase sau lana, cu desene mari in relief, folosita la confectionarea fetelor de masa, a albiturilor de pat etc. – Din it. damasco, lat. (a)damascus.

INVELITOARE, invelitori, s. f. Ceea ce serveste la invelit; invelis. ♦ (Pop.) Plapuma, cuvertura. ♦ Coperta; hartie, material plastic etc. cu care se acopera o carte. ♦ Tigla, tabla etc. cu care se acopera o cladire. ♦ (Pop.) fata de masa. [Pl. si: invelitoare] – Inveli + suf. -toare.

SABACA, sabace, s. f. (Reg.) Broderie in ajur facuta (cu ata alba) la camasi, la fete de masa, milieuri, etc. [Var.: sabac s. n.] – Cf. tc. sebeke.

MASAI, masaie, s. n. (Reg.) fata de masa. ♦ Servet, prosop; spec. stergar pentru impodobit peretii in casele taranesti. – Masa² + suf. -ai.

MASAR, (1) masari, s. m., (2) masare, s. n. (Reg.) 1. Tamplar, dulgher. 2. fata de masa. – Masa² + suf. -ar.

MASARITA, masarite, s. f. (Reg.) fata de masa. – Masa² + suf. -arita.

MASOI, masoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui masa². ♦ (Reg.) fata de masa. [Var.: masoaie s. f.] – Masa² + suf. -oi.

FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, matase, lana etc. care atarna unul langa altul ca ornament, la marginea unei perdele, fete de masa, stofe, a unui obiect de imbracaminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase si intunecoase obtinute pe un ecran prin fenomenul interferentei luminii. [Var.: (2) franja s. f.] – Din fr. frange.

PANZATURA, panzaturi, s. f. (Inv. si reg.) Panza (I 1) sau bucata de panza. ♦ (Reg.) Broboada, basma; naframa. ♦ (Inv. si reg.) fata de masa. – Panza + suf. -tura.

PESCHIR, peschire, s. n. (Inv. si reg.) 1. Prosop, stergar; servet. 2. fata de masa. – Din tc. peskir.

RUFA, rufe, s. f. 1. Obiect de imbracaminte care se poarta direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, fete de masa etc.; albituri, schimburi. ◊ Expr. Rufele (murdare) se spala in familie = certurile si neintelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate in cadrul familiei sau al cercului respectiv. 2. (Reg.) Zdreanta, carpa. – Din sl. ruho.

ASTERNERE s. asezare, intindere, punere. (~ fetei de masa.)

INFLORIT adj. 1. (BOT.) deschis, desfoiat. (Tran-dafir ~.) 2. inflorat. (fata de masa ~.)

INVELITOARE s. 1. v. patura. 2. acoperitoare, fata. (~ de masa, de perna.) 3. v. imbracaminte. 4. v. coperta. 5. v. acoperis.

BORANGIC ~uri n. 1) Fir de matase naturala, obtinut din gogosile viermilor-de-matase. 2) Panza tesuta din asemenea fir, folosita pentru confectionarea fetelor de masa, a cuverturilor si a obiectelor de imbracaminte usoara. 3) la pl. Varietati ale unei astfel de panze. /<turc. buruncuk

DAMASC n. Tesatura cu desene in relief, folosita, mai ales, pentru confectionarea fetelor de masa si a cuverturilor. /<it. damasco, lat. damascus

A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dand aspect de dantela. 2) (batiste, panze, fete de masa, piese vestimentare) A garnisi cu dantela. /<fr. denteler

GRECO s.n. Desen inspirat de la grecii antici, folosit ca bordura in tesaturi de mobila, la fete de masa, la covoare etc. [< fr. grecque, it. greca].

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

sanec, sanece, s.n. (reg.) tesatura de canepa din care se fac rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.

senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.

ANTEPENDIU s. n. (in bisericile catolice) piesa de stofa decorata, aplicata pe partea din fata a mesei altarului. (< lat. antependium)

ETALA vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de carti) a depune pe masa, pe fata, unele formatii de carti. (< fr. etaler)

GRECO s. n. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordura in tesuturi de mobila, la fete de masa etc. (< fr. grecque, it. greca)

MASAI, masaiuri, s. n. (Reg.) fata de masa. – Bg. mesal.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

2) aer (sau si aier) n., pl. e (mgr. si vsl. air, dupa aer 1. Valu cu care se acopere potiru, procovat (Rar). fata de masa brodata pe care e pictat Hristos rastignit si care se expune in biserica la ortodocsi in Vinerea Pastelui (El reprezenta [!] peatra [!] care acoperea mormintu lui Hristos.

amiant n., pl. e si uri (vgr. amiantor, nespurcat, d. miatno, spure. V. miazma). Silicat duplu de calce si de magnezie [!], varietate de azbest filamentos si incombustibil. – Cei vechi credeau ca amiantu e un fel de [?] in care nu arde; il scarmanau, il torceau si-si faceau fete de masa si servete care se aruncau in foc cind se murdareau, si ast-fel se albeau mai mult de cit pin [!] spalare. In pinza de amiant se ardeau mortii ilustri, a caror cenusa nu trebuia sa se amestece cu a rugului. Din amiant se fac astazi fitiluri care ard in ulei fara sa se consume si hirtie pretioasa (fiind-ca nu arde). S' a uzitat la facut tunici de pompieri.

DESTERNE, destern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strange asternutul de pe pat sau fata de pe masa (cu obiectele randuite pe ea). 2. Refl. A se intinde, a se desfasura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: disterne vb. III] – Des¹- + [a]sterne.

ACOPERITOARE s. fata, invelitoare. (~ de masa, de perna.)

CONCENTRARE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ grevistilor in fata uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. prescurtare. 5. v. concizie. 6. incordare. (~ lui se vede in privire.) 7. (IND.) imbogatire. (~a unui mineral util.)

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

VIZAVI adv. Peste drum (fata) in fata, in punctul exact opus. ♦ Persoana care se gaseste in fata cuiva la o masa, la un bal etc. ♦ fata de..., in raport cu..., in comparatie cu... [Scris si: vis-a-vis] – Din fr. vis-a-vis.

fata s. v. culoare, masa, personaj, vopsea.

CONVIV ~i m. livr. Fiecare dintre persoanele care stau la aceeasi masa in raport una fata de alta; comesean. /<fr. convive, lat. conviva

DEMONSTRATIE ~i f. 1) Operatie de dovedire, pe baza de argumente si de exemple, a evidentei unui fapt. 2) Rationament prin care se dovedeste adevarul unei teoreme sau al unei judecati. 3) Metoda intuitiva de invatamant constand in explicarea unui fenomen prin prezentarea sau producerea lui in fata elevilor. 4) Iesire in masa a populatiei in strada pentru a-si exprima aprobarea sau protestul fata de cineva sau ceva; manifestatie publica. ~ pasnica. ~ de solidaritate. 5) mil. Manevra cu scopul de a intimida sau de a insela inamicul. 6) Exteriorizare a unei atitudini sau a unui sentiment. [Art. demonstratia; G.-D. demonstratiei; Sil. -ti-e] /<fr. demonstration; lat. demonstratio, ~onis

TRUSOU, trusouri, s. n. Rufarie de corp, de pat, de masa etc. confectionata pentru o fata (in vederea casatoriei); rufaria unui nou-nascut. – Din fr. trousseau.

TANGHIR, tanghire, s. n. Placa transparenta de gelatina sau de masa plastica, avand pe o fata, in relief, puncte sau linii de diferite forme, folosita la obtinerea umbrelor sau semitonurilor la tiparirea manuala. – Din germ. Tangier[manier].

COMESEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care stau la masa impreuna, considerate in raport una fata de alta. /co- + mesean

PLEONAST s. n. mineral negru, sub forma de mase granulare sau cristale cu multe fete, bogat in fier. (< fr. pleonaste)

PLEONAST s. n. Mineral de culoare neagra, care se prezinta sub forma de mase granulare sau in cristale cu multe fete, cu continut bogat in fier. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pleonaste.

TERASA ~e f. 1) Constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

CONSUMERISM s. n. miscare de mase care isi propune apararea intereselor consumatorului fata de abuzurile specifice societatii de consum, precum si imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor. (cf. engl. consumer, consumator)

MANIFESTATIE ~i f. Demonstratie de masa in semn de solidaritate sau de protest fata de un eveniment de interes general sau fata de o persoana. [G.-D. manifestatiei; Sil. -ti-e] /<fr. manifestation

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

OBSCURANTISM s.n. Stare de inapoiere culturala. ♦ Atitudine ostila, retrograda fata de raspandirea culturii si a progresului in mase. [< fr. obscurantisme].

DUBLU², -A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ◊ (s. m.) ~ baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = miscare neregulamentara la volei, handbal, tenis, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare, spre a sugera complexitatea realitatii. (< fr. double)

MANIFESTATIE s. f. demonstratie de masa pentru a arata aprobarea, atasamentul sau protestul fata de un eveniment (o personalitate). (< fr. manifestation)

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ Loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

PUBLIC¹ n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ Marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public

SERVI vb. I. tr. 1. a indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masa. ◊ a oferi cumparatorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la carti) a pune mingea sau cartile in joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua sa manance sau sa bea. (< fr. servir)

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

TERASA s. f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), pentru odihna etc. ◊ platforma (acoperis plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafete plane, in trepte, situate in lungul cursului unui rau, la malul marii etc. ◊ suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (in parcuri sau gradini), ca loc de plimbare. ◊ portiune de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt asezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

ALOHTON, -A, alohtoni, -e, adj., subst. (masa de roci) care, sub influenta miscarilor scoartei Pamantului, a suferit deplasari fata de locul initial de formare. – Din fr. allochtone.

MANIFESTATIE, manifestatii, s. f. 1. Demonstratie de masa (pe strazile unui oras) ca dovada a simpatiei sau a protestului fata de un eveniment de interes general sau fata de o persoana. 2. Manifestare (1). [Var.: manifestatiune s. f.] – Din fr. manifestation.

PALETA ~e f. 1) Placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) Piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

RONDELA, rondele, s. f. 1. Piesa de metal, de lemn, de mase plastice etc. in forma de placa plata circulara, perforata sau neperforata, avand uneori fetele profilate, cu intrebuintari diverse. ♦ Capacel in forma de disc din carton subtire, care acopera alicele intr-un cartus de vanatoare. ♦ Disc metalic folosit la confectionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Portiune din trunchiul unui arbore, de forma cilindrica, folosita pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea varstei arborilor doborati etc. [Var.: rondea s. f.] – Din fr. rondelle.

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poarta luptele intr-un razboi. ♦ Grupare operativa constituita din forte militare numeroase sub o comanda unica. 2. Formatie de militari, de sportivi etc. asezati in linie. 3. (Fig.) Grupare unitara de forte stranse in vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical in care este situata fatada unei cladiri. ♦ Perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zona de tranzitie intre doua mase de aer diferite, caracterizata prin schimbari meteorologice bruste si cu consecinte directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtuna = masa de aer rece care, impinsa de furtuna, provoaca deplasarea aerului mai cald din fata ei. [< fr. front, cf. rus. front].

INERT, -A, inerti, -te, adj. 1. Nemiscat, fara viata, neinsufletit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molau. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inertie; (despre masa corpurilor) care se refera la inertie. 3. (Chim.; despre elemente sau substante) Lipsit de reactivitate fata de alte elemente sau alte substante. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.

DEVIATIE s.f. 1. Abatere, indepartare fata de o directie normala data; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenta maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviatiune s.f. / cf. fr. deviation, it. deviazione].

SERVI vb. IV. 1. tr. A indeplini anumite functii, insarcinari fata de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masa. ♦ A oferi cumparatorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la carti) A pune mingea sau cartile in joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua sa manance sau sa bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].

masa s. 1. mancare, (inv. si pop.) ospat, (pop.) bucate (pl.). (Haideti la ~!) 2. v. hrana. 3. v. banchet. 4. v. taraba. 5. (TEHN.) (reg.) blana, fata. (~ dulgherului.) 6. (TEHN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.)

PLATOU² ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, avand o fata plata, pe care se fixeaza diferite obiecte in vederea prelucrarii sau verificarii lor. 2) Tava mare pe care se aduc mancaruri la masa. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

AMBROZIE, preot la episcopiei din Buzau. A insufletit masele populare din Bucuresti in lupta impotriva fortelor contrarevolutionare din iun. 1848. Poreclit „Popa Tun” pentru ca, sfidind moartea, s-a asezat in fata tunurilor inamice.

SARCINA s. 1. v. povara. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestatie. 5. v. obligatie. 6. v. oficiu. 7. v. atributie. 8. angajament, indatorire, obligatie, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 9. raspundere, responsabilitate. (Grea ~ si-a luat.) 10. v. insarcinare. 11. v. menire. 12. v. functie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitiva.) 14. (FIZ.) sarcina electrica = a) cantitate de electricitate; b) masa electrica; sarcina magnetica = masa magnetica.

DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.

PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobila avand suprafata in plan inclinat si pe care se pune (la inaltimea vederii) o carte, o partitura etc.; (in special) banca de scoala cu fata inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda, masurarea si controlul operatiilor unui proces tehnologic sau de alta natura. – Din fr. pupitre.

SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

PLATOU, platouri, s. n. 1. Podis. ♦ Camp amenajat pentru exercitii militare. 2. Dispozitiv de forma dreptunghiulara sau circulara cu o fata plana, pe care se fixeaza diferite piese in vederea prelucrarii. ♦ Semifabricat in forma de placa pentru laminarea tablei subtiri neferoase. 3. Tava mare de portelan sau de metal pe care se aduc mancarurile sau prajiturile la masa. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Incapere special amenajata pentru filmare intr-un studio cinematografic, in care se executa filmari cu actori in decoruri adecvate scenariului, filmari combinate etc. – Din fr. plateau.

bors n., pl. uri (rut. borsc, bors si planta umbelifera tepoasa heracleum spondylium, din care odinioara de facea bors. [Bern. 1, 109]. V. borsesc, zbors, bursuc). Apa inacrita pin dospirea taritei. Fertura (de frupt ori de post) facuta din aceasta apa, foarte obisnuita la masa Romanului. O portiune de bors: ada doua borsuri! Fig. Iron. Vin prea acru. A minca bors (Triv.), a spune minciuni. A nu lasa pe cineva sa-ti sufle’n bors, a nu-i permite obraznicii fata de tine. A te face bors, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorba.

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

EXTERN, -A I. adj. aflat in afara, din afara; exterior. ♦ politica ~a = politica unui stat fata de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administreaza la suprafata corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii. 2. student in medicina practicant intr-o clinica. (< fr. externe, lat. externus)

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.

DEVIATIE s. f. 1. abatere fata de o directie normala data. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ intr-altul, cu alta structura si alta functie. ♦ ~ s*****a = practicarea relatiilor e*****e intre parteneri apartinand aceluiasi s*x; homos*xualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergenta dintr-un sistem cu cea incidenta; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenta maselor de metal situate la bord. (< fr. deviation, lat. deviatio)

PROFIL s. n. 1. contur, aspect al fetei cuiva privita dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figura. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentand o sectiune verticala a unui element de constructie, a scoartei terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei intreprinderi, institutii etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesa decorativa in relief servind la ornamentarea unei cladiri, la imbunatatirea acusticii unei sali etc. 5. produs laminat din otel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

JOS¹ adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum