MIREAN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ si o fata bisericeasca.) 2. adj. v. laic.

clirosean, cliroseni, s.m. (inv.) fata bisericeasca, cleric.

DIADEMA ~e f. 1) Podoaba in forma de cununa, confectionata din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani sau de unele fete bisericesti. 2) Obiect de podoaba in forma de cununa, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diademe, lat. diadema

CITANIE ~i f. 1) inv. Citire a cartilor bisericesti in fata credinciosilor. 2) Citire monotona. /<sl. titenije, tetanije

SCHIMBARE, schimbari, s. f. Actiunea de a (se) schimba si rezultatul ei; schimbat. ♦ Schimbarea la fata (a lui Isus Cristos) = sarbatoare bisericeasca ortodoxa care se praznuieste la 6 august. – V. schimba.

EVLAVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasa indeplinire a practicilor bisericesti; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasa si admirativa fata de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlavia.

PIOSENIE piosenii f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea si exercitarea constiincioasa a practicilor bisericesti; pietate; smerenie; cuviosenie; evlavie. 2) Atitudine plina de respect si duiosie (fata de cineva sau ceva). [Sil. pi-o-] /pios + suf. ~enie

EVLAVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat in indeplinirea scrupuloasa a practicilor bisericesti; pietate; religiozitate; smerenie; cuviosie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect si duiosie fata de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlavia

PIETATE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea si exercitarea constiincioasa a practicilor bisericesti; cucernicie; cuviosie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plina de respect si duiosie (fata de cineva sau de ceva). [G.-D. pietatii; Sil. pi-e-] /<fr. piete, lat. pietas, ~atis

VOTIV, -A, votivi, -e, adj. (Despre inscriptii) Care exprima o fagaduinta solemna (fata de divinitate); harazit, inchinat divinitatii. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictura murala (bisericeasca) infatisand pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii in maini. – Din fr. votif, lat. votivus.

fata fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies

CREDINTA, credinte, s. f. 1. Faptul de a crede in adevarul unui lucru; convingere, siguranta, certitudine. ◊ Profesiune de credinta = declaratie publica pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Inv.) Incredere (pe care o inspira cineva). ◊ Loc. adv. In credinta = intr-adevar. ◊ Expr. A-si manca credinta = a se comporta astfel incat nu mai inspira incredere. (Inv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinta (sau credinta) = a gusta din mancarurile servite domnitorului pentru a-l incredinta ca nu sunt otravite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie fata de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodna. 4. Speranta, nadejde. 5. Convingere despre existenta lui Dumnezeu; marturisire a acestei convingeri prin respectarea prescriptiilor bisericesti; religie, cult. – Lat. *credentia.

ROB, ROABA, robi, roabe s. m. si f. 1. (In evul mediu, in tarile romane) Om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aiba dreptul de a-l omori. ♦ Om care munceste din greu. ♦ Persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Detinut, intemnitat. ♦ Fig. Persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva. ♦ (In limbajul bisericesc) Persoana credincioasa; crestin. 2. Om aflat in relatii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoana subjugata de o pasiune, de o preocupare coplesitoare, de o obligatie. – Din sl. robu.