DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

CRAUL n. Stil rapid de inot, cu fata in apa, miscarea de rotatie a bratelor fiind insotita de o miscare forfecata a picioarelor. /<engl., fr. crawle

HIDROFOBIE f. 1) Fobie fata de apa. 2) Caracter hidrofob. [G.-D. hidrofobiei] /<fr. hydrophobie

fata MORGANA f. (in regiunile tropicale) Fenomen optic care face ca obiectele aflate la orizont sa apara multiple sau rasturnate, ca intr-o apa. /<it. [fata] morgana

ARGILIZARE s.f. 1. Formarea de minerale argiloase prin alterarea silicatilor. 2. Metoda de impermeabilizare a unei roci fata de apa prin umplerea fisurilor cu argila. [< argiliza].

ARGILIZARE s. f. 1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicatilor. 2. impermeabilizare a unei roci fata de apa prin umplerea fisurilor cu argila. (dupa fr. argilisation)

HIDROESTEZIE s. f. sensibilitate fata de apa. (< fr. hydroesthesie)

NIVEL s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

OVER subst. Stil de inot rapid pe o parte, cu picioarele in forma de foarfece, cu bratul adus din spate in fata pe deasupra apei. [Pr.: ovar] – Cuv. engl.

MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

CORNISA, cornise, s. f. 1. Partea superioara, iesita in afara si ornamentata, a zidului unei constructii, avand rolul de a sprijini acoperisul si de a impiedica scurgerea apei de ploaie pe fata cladirilor. 2. Mulura proeminenta care inconjoara un antablament, o mobila etc., avand rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioara a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: cornice s. f.] – Din fr. corniche.

MORGANA adj. (In sintagma) fata morgana = fenomen optic din regiunile tropicale, care face ca obiectele aflate la orizont sau dincolo de el sa apara multiplicate sau rasturnate, ca intr-o apa; apa mortilor. – Din it. [fata] morgana.

apa-MORTILOR s. v. fata morgana.

fata MORGANA s. (GEOGR.) (pop.) apa-mortilor. (~ este un tip de miraj.)

SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta si rostkoviana) (reg.) buruienita, buruienuta, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mangaierea-apelor.

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

ONDINA, ondine, s. f. Personaj din basmele si legendele germane sau scandinave, inchipuit ca o fata frumoasa, seducatoare, care traieste in apa. – Din fr. ondine.

BABOI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babusca, fata, (Olt.) juvete. (Pestele marunt de apa dulce se numeste ~.)

A SE PREFIRA ma prefir intranz. 1) A se perinda prin fata ochilor sau prin minte. 2) (despre apa, lumina etc.) A se strecura pe undeva putin cate putin. 3) v. A SE RASFIRA. /pre- + fir

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

STENOHALIN, -A adj. (despre organisme acvatice) cu toleranta redusa fata de variatiile mari ale salinitatii apei. (< fr. stenohalin)

LACRIMA s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apa. (Un potop de ~ i-a inundat fata.) 3. v. plans.

fedeles, fedelese si fedelesuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la camp; bota. 2. butoias in care taranii isi duc apa la camp. 3. petrecere a baietilor si fetelor din sat in sambata nuntii tinerilor. 4. nume de joc taranesc.

fata MORGANA s. f. forma de miraj din regiunile calduroase, in care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape si rasturnate, ca reflectate intr-o apa. ◊ (fig.) vis inselator, iluzie; nalucire. (< it. fata morgana)

JERBA s. f. 1. buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. coloana de apa produsa de caderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiasi tinte. ♦ ~ nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fantani arteziene al caror jet da impreuna imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)

NIMFA s. f. 1. (mit.) divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. ◊ (fig.) fata (femeie) tanara si gratioasa. 2. stadiu intermediar in metamorfoza unor insecte, intre larva si adult; pupa². 3. invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

A SE CALI ma ~esc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (bai de apa, aer, soare) pentru a-i mari rezistenta fata de unele conditii nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic si rezistent prin adaptarea la diferite greutati; a se oteli. /<sl. kaliti

NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa². 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

DINTAR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dintilor unui ferastrau. 2) Gratar asezat in fata scocului morii care opreste patrunderea murdariei ce vine pe apa. /dinte + suf. ~ar

sezuta, sezute, adj., s.f. 1. (reg.; adj.; despre apa) care nu este proaspata; statuta. 2. (reg.; adj.; in sintagma) fata sezuta = fata batrana. 3. (s.f.; inv.) interval de timp consacrat unei anumite activitati; sedinta.

brazda f., pl. e (vsl. brazda). Urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.

CALAJ, calaje, s. n. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajului fata de fuzelajul unui avion. 4. Adincime la care se scufunda in apa o nava. 5. Postament de grinzi de pe o cala¹ (2), pe care se fixeaza navele in timpul constructiei sau reparatiilor. – Din fr. calage.

RUSALCA, rusalce, s. f. Duh al raurilor, lacurilor, padurilor si campiilor, inchipuit in mitologia slava ca o fata tanara imbracata in alb, care atrage pe tineri in fundul apelor, inecandu-i. – Din sl. rusalka.

A FORTA ~ez tranz. 1) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua nota care depaseste posibilitatile vocii; b) a intrece masura in comportarea fata de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecatori etc.) A trece efectuand operatii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer

NIMFA, nimfe, s. f. 1. (In mitologia greaca) Fiecare dintre zeitele apelor, ale pomilor, ale crangurilor si ale muntilor, personificand fortele naturii. ♦ Fig. fata tanara si frumoasa, plina de gratie. 2. Forma de metamorfoza prin care trec unele insecte dupa stadiul de larva si inainte de a se transforma in insecte adulte; pupa. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

GHEATA gheturi f. 1) apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz., absol. si refl. 1. Tranz. si absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brazdui. 2. Tranz. si absol. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre fata omului) A (se) zbarci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgatoare, forme de relief etc.) A strabate dintr-o parte in alta, de la un capat la altul o regiune, o tara. – Din brazda.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) Vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

SUPRAfata ~ete f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ata Pamantului. La ~ata apei. ◊ La ~ a) in partea exterioara; b) fara a patrunde in esenta lucrurilor; in mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafara a unui lucru; aparenta; exterior. 3) Figura geometrica formata prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabila. ~ata unui triunghi. ◊ ~ de receptie teritoriu pe care isi aduna apele un bazin, un rau, un lac sau o mare. [G.-D. suprafetei] /supra- + fata

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

PLIN¹ n. Continut al unui recipient. ◊ Din ~ din belsug; din abundenta. A face ~ul a umple cu benzina rezervorul unei masini. A-i merge (cuiva) din ~ a reusi in toate. A-i iesi (cuiva) cu ~ul a iesi in fata sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, in special cu o caldare de apa, ceea ce, in superstitii, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus

ZACUT ~ta (~ti, ~te) (mai ales despre apa) Care sta neimprospatat de mult timp; statut; bahlit. 2) (despre persoane) Care are semne de varsat pe fata; stricat de varsat. /v. a zacea

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

bobotesc v. intr. (sirb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacara, palalaiesc. Ma unflu, ma obrintesc, ma inflamez: buba boboteste. V. refl. Apele s’au bobotit (s’au unflat), rana s’a bobotit. Fig. Ma minii. Ma unflu, ma inflamez: fata i s’a bobotit de cosuri. – In Cov. ma bobotez.

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

SURUB ~uri n. l) Tija de metal (mai rar de lemn) filetata si prevazuta cu floare la unul din capete, care serveste la asamblarea unor piese. ~ de strangere. ◊ A strange ~ul a) a deveni mai exigent fata de cineva; b) a aplica mijloace de constrangere. 2) fig. Piesa care se manevreaza prin invartire. 3) fig. Vartej de apa. /<germ. Schrube

TROPOFITE s.f.pl. Plante care pot face fata anotimpului secetos pierzandu-si frunzele si intrand in repaus biologic si care, atunci cand dispun din nou de apa, infrunzesc si se dezvolta rapid. [Cf. fr. tropophytes, germ. Tropophyten < gr. tropos – schimbare, phyton – planta].

arsic m. si n., pl. e (turc. asyk). Osisor de la picioarele de din apoi ale meilor si cu care se joaca copiii. – E masc. in Mold. si n. in Munt. Are patru fete: domn (in forma de S), armas (opus domnului), pine [!] sau om bun (partea unflata) si hot sau om rau (scobitura). V. zar.

broboana si borboana (oa dift.) f., pl. e (ruda cu boaba,bobita, ca cocolesc fata de corolesc. si cu bg. bobonka, brubonka, barbonka si dial. brobonka, id.; rut. bulibanka, besica de apa). V. bobirnac. Bobita, grauncior: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubulita. Picatura, bobita: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrisa. – Si burboana si brobinta. V. zdrobonet.

LUNCA DE JOS, com. in jud. Harghita, situata la poalele M-tilor Ciuc, in zona pasului Trotus; 5.379 loc. (2000). Statie de c. f. (in satul L. de J.). Expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Fabrica de panouri de lemn. Moara de apa. Centru de prelucr. artistica a lemnului. Muzeu satesc de istorie. Piua pentru cergi. Bisericile de lemn Schimbarea la fata (sec. 18) si Sf. Anton (sec. 20), in satul Valea Rece.

CRAUL s. n. Stil de inot in care inotatorul sta cu fata in jos, in pozitie orizontala, miscand alternativ bratele, concomitent cu o forfecare in plan vertical a picioarelor, iar capul iese din apa in mod ritmic, pentru respiratie, la dreapta sau la stanga. – Din engl., fr. crawl.

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

CALAJ s. n. 1. calare. 2. mod de asezare a aripii sau ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. 3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 4. adancime la care se cufunda in apa o nava. (< fr. calage)

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

CALAJ s.n. I. 1. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. II. 1. Postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 2. Adancime la care se cufunda in apa o nava. V. pescaj. [Cf. fr. calage].

aburesc v. (d. abur). Scot abur: cimpu abureste. Se zice despre vint cind adie: vintu abureste (cp. si cu boare). V. tr. Expun aburului, acoper c' o ceata provenita din abur, ca atunci cind sufli pe sticla ochelarilor ca sa-i stergi apoi. Fig. Ametesc, imbat putin. V. refl. Ma acoper c' o ceata provenita din abur (ca geamurile). Fig. Ma infierbint, ma aprind la fata. – Vechi si aburez, de unde si aburat, ametit, beat.

cartezianizm n. Doctrina filosofului Descartes. – Cartezianizmu are ca punct de plecare indoiala metodica, care consista in indoiala provizorie despre toate ca sa reconstruesti [!] apoi edificiu intreg pe baze [!] noua, neincrezindu-te decit in evidenta. Dupa un renume de un secul si jumatate, cartezianizmu disparu in fata noualor [!] sisteme ale lui Locke, Newton si Leibniz.

fata MORGANA f. 1) Fenomen optic caracteristic zonelor calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa. 2) fig. Iluzie trecatoare. /Cuv. it.

VAR ~uri n. Material de constructie obtinut prin arderea calcarului. ◊ ~ stins produs obtinut prin tratarea varului cu apa. Lapte de ~ solutie de apa si var stins folosita in special pentru varuitul peretilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea alba, mai ales a fetei. /<sl. varu

MORGANA adj. f. invar. fata morgana = fenomen optic, forma de miraj in care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape si rasturnate, ca reflectate intr-o apa. [< it. morgana, cf. Morgana – zana din romanele cavaleresti din evul mediu].

VEZICA s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau secretie; basica. ♦ ~ biliara = rezervor temporar al bilei in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului; colecist; ~ ombilicala = sac vitelin. 2. (biol.) ~ inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. (< lat. vesica)

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

TURCESC, -EASCA, turcesti, adj. Care apartine Turciei sau populatiei ei, privitor la Turcia sau la populatia ei; turc (2). ◊ Cafea turceasca = bautura preparata dintr-o pulbere fina obtinuta din boabe de cafea prajite si macinate, fiarta in apa cu adaos de zahar. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) baba turceasca, se spune despre barbatii spani si cu zbarcituri pe fata. – Turc + suf. -esc.

RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage inapoi. ♦ A scoate, a lua inapoi un lucru. ♦ Refl. A iesi voluntar dintr-o institutie, dintr-o functie etc.; a renunta la... 2. Refl. A merge, a pleca (inapoi); a se indeparta. ♦ A da inapoi din fata dusmanului, a efectua operatia de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A parasi un loc, o incapere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgatoare) A reintra in albie dupa revarsare. – Re¹- + trage (dupa fr. retirer).

colnic n., pl. e (bg. kolnik, sirb. kolnik, drum de tara, drum de care, d. kola, car, ca lat. carraria, carare, d. carrum, car. Capidan, Dac. 2, 813). Vechi. Azi rar. Drum de munte ori de deal: s´au deschis colnic catra viata cereasca (Dos. V. S. 203, 2), sarpe in cale si aspida in colnic (Palia, la Cip.). Suc. (Sez. 31, 138). Carare pin [!] padure: a plecat apoi pe un colnic anevoios pina ce a iesit din padure (V. hatas). Azi. Deal mai mic: pe cel deal, pe cel colnic trece-o fata si-un voinic (P. P.) trecu dealuri, vai, colnice, strabatu paduri intunecate (Isp.). Gradinile si livezile le avea pe colnicele Laposului (Od.). – In est si colnic, deal. V. holm, momic, popic.

STANJENEL s. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stanjen, (reg.) ceapa, cocos, cocosel, crin, lilie, lilion, papariga, sabie, speteaza, stanjenita, tulipan, coada-cocosului, cosita-fetelor, floa-re-vanata, frunza-lata, iarba-lata. 2. (Iris variegata) iris, stanjen, (reg.) lilion-pasaresc. 3. (Iris pseudacorus) iris, stanjen de balta, stanjen galben, (reg.) speteaza, spetegioara, crin-de-apa, crin-gal-ben, lilie-galbena.

RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

RETRAGE vb. I. tr. a trage inapoi. ◊ a lua inapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a parasi pozitiile din fata inamicului. 2. a iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 3. a merge inapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport in comun) a iesi din circulatie. 4. (despre ape curgatoare) a reintra in albie dupa revarsare. (< lat. retragere, dupa fr. retirer)

BRAZDA, brazde, s. f. 1. Fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. Rand de iarba, de grau etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; razor¹. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.

fata MORGANA s. f. Fenomen optic frecvent in regiunile calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa. ♦ aparitie inselatoare, iluzie trecatoare. – Cuv. it.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

cocirla f., pl. e (d. coaca cu suf. -irla). Mold. Olt. s. a. Numele mai multor lucruri curbe, ca: criveaua, unealta de indoit cercurile, mineru coporiii, prajina cu care (la fintinile neadinci) se scoate cofa cu apa s. a. (V. gemanare), un trunchi lung si suptire [!] s. a. Fig. Iron. Om inalt si slab. (V. acastau, dirjala). Casa pleostita, cocioaba (Gr. N. 1, 71). – In Olt. si totirla (ca totolos fata de cocolos), scirleica, crivea (CL. 1922, 371). La Dame „rotita la razboiu de tesut”.

colonie f. (lat. colonia, d. colonus, colon). Populatiune care iese dintr´o tara si se stabileste in alta. Tara locuita de acea populatiune (ca Algeria fata de Francia). Populatiunea straina dintr´un oras ori dintr´o tara: colonia romaneasca din Paris. Colonie de microbi, loc napadit de microbi. – Ob. colonie (dupa fr. colonie), dar numai colonie, parfumu numit „apa de Colonia” (fr. eau de Cologne).

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage inapoi; a lua inapoi ceva. ♦ refl. A parasi pozitiile din fata inamicului. ♦ refl. A iesi voluntar dintr-o functie, dintr-o institutie etc. 2. refl. A merge inapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport in comun) A iesi din circulatie, intrerupandu-si activitatea. 3. refl. (Despre ape curgatoare) A intra din nou in albie dupa revarsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, dupa fr. retirer].

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).

bors n., pl. uri (rut. borsc, bors si planta umbelifera tepoasa heracleum spondylium, din care odinioara de facea bors. [Bern. 1, 109]. V. borsesc, zbors, bursuc). apa inacrita pin dospirea taritei. Fertura (de frupt ori de post) facuta din aceasta apa, foarte obisnuita la masa Romanului. O portiune de bors: ada doua borsuri! Fig. Iron. Vin prea acru. A minca bors (Triv.), a spune minciuni. A nu lasa pe cineva sa-ti sufle’n bors, a nu-i permite obraznicii fata de tine. A te face bors, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorba.

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

PRISPA, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.

TRATA vb. I. tr. 1. a avea fata de cineva sau de ceva o anumita comportare, a se purta intr-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mancare, bautura. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o intelegere. 4. a dezvolta o tema stiintifica etc. 5. a supune (un corp, o substanta) actiunii unui agent oarecare in vederea unui anumit scop. ◊ a supune semintele, apa sau solul (actiunii unor agenti chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)

SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

ADA-KALEH, fosta ins. situata in albia Dunarii, la 1 km aval de Orsova; lungime 1.750 m latime: 500m. Din 1970 acoperita de apele lacului de acumulare de la Portile de Fier. Punct strategic, a fost fortificata in timpul lui Iancu de Hunedoara, iar in 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata. Spre sfirsitul sec. 18 a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca. Monumentele mai importante (geamia, bazarele, Cetatea s.a.) au fost transferate pe ostrovul Simian din fata municipiului Drobeta Turnu-Severin.

ciuma f., pl. e (cp. cu lat. cyma, cuma [d. vgr. kyma], mugur, ciocan de varza, de unde si alb. kima, par, verme [!] de apa, un fel de ulcer; vsl. bg. rus. cuma; turc. cuma; ung. csuma, csoma). Pestilenta, pesta, o epidemie febrila foarte ucigatoare. Ciuma bubonica, ciuma care se manifesta pin [!] buboane care se inflameaza si se gangrenizeaza. Fig. Iron. Femeie foarte urita sau rea (holera, urgie). A fi pentru unii muma, si pentru altii ciuma, a favoriza pe unii si a persecuta pe altii. Ciuma fetei, V. ciumafaie.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare