FUNDA, funde, s. f. Nod in forma aripilor unui fluture, facut dintr-o fasie de matase, de panza etc. si servind ca podoaba; p. ext. panglica. – Din ngr. funda.

esarfa (fasie de matase, de lana etc.) s. f., g.-d. art. esarfei; pl. esarfe

FULAR s.n. 1. Tesatura usoara de matase. 2. fasie (dreptunghiulara) de lana, de matase etc. care se poarta in jurul gatului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

FULAR s. n. 1. tesatura usoara de matase. 2. fasie de lana, matase etc. care se poarta in jurul gatului. (< fr. foulard)

c****a si c*****a f., pl. ele (ngr. kordella si kurdella, turc kordela, d. it. c******a, dim. d. corda, funie, coarda; pol. kordel. Cp. cu sardea). Mold. Munt. est. Panglica, fasie [!] de matase facuta in fabrica. Tenie, un verme [!] intestinal. Un vechi joc de carti.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din doua fasii de elastic, panza, piele etc. care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni pentru a-i sustine. 2. fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte spre a le sustine pe umeri. – Refacut din pl. bretele (< fr. bretelles).

FASAIT s. n. Faptul de a fasai; zgomot produs de frunzele miscate de vant, de iarba taiata de coasa, de hartia rasfoita, de miscarea unei tesaturi de matase; fasaitura. [Var.: fasiit s. n.] – V. fasai.

ETOLA s.f. fasie lata de matase, purtata ca podoaba in timpul serviciului religios de preotii catolici. [< fr. etole].

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din fasii de elastic, panza sau piele, care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni spre a-i tine ridicati. 2. fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte fara maneci, spre a le sustine pe umeri. – Fr. bretelles.

ESARFA, esarfe, s. f. 1. fasie de lana, de matase etc. care se infasoara in jurul gatului (mai ales de femei) ca podoaba. 2. fasie de stofa sau de matase purtata in diagonala pe piept sau ca un brau, semn al unei functii (inalte) sau al unei demnitati. 3. Banda de stofa, de panza etc. care se poarta pe dupa gat ca sa sustina o mana bandajata sau fracturata. [Var.: esarpa s. f.] – Din fr. echarpe.

FASAI, fasai, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor miscate de vant, al hartiei rasfoite, al miscarii unei tesaturi de matase etc. [Var.: fasai, fasii vb. IV] – Fas¹ + suf. -ai.

CINGATOARE, cingatori, s. f. fasie de panza, de matase, de piele etc. care serveste cuiva la incins mijlocul. – [In]cinge + suf. -atoare.

CINGATOARE, cingatori, s. f. fasie de panza, de matase, de piele etc. care serveste la incins. V. brau, curea. [Var.: incingatoare s. f.] – Din cing (= incing, prez. ind. al lui incinge) + suf. -(a)toare.

PANGLICA, panglici, s. f. 1. fasie ingusta de bumbac, de matase, de catifea etc., folosita mai ales ca podoaba (la imbracamintea feminina). ♦ fasie ingusta de bumbac sau de matase imbibata cu tus, folosita la masina de scris. 2. Banda de panza, de musama sau de metal divizata in centimetri, care serveste la masurarea distantelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, avand grosime si latime mica in raport cu lungimea; banda. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pandlica, pamblica s. f.] – Din magh. pantlika.

PASPOAL, paspoaluri, s. n. Siret (lat) sau fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la rochii, de-a lungul unei cusaturi, a unui buzunar etc. ♦ Banda, de obicei din piele sau din material plastic, fixata la unele fete de pantofi sau la diferite obiecte de marochinarie pentru a le intari marginile sau pentru a ascunde unele cusaturi si a crea un efect decorativ. [Pl. si: paspoale] – Din fr. passepoil.

PATRAFIR, patrafire, s. n. Obiect din odajdiile bisericesti, in forma de fasie lunga de stofa, de matase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoti peste stihar, cand oficiaza. [Var.: epitrahil (inv.) patrahil, patrahir s. n.] – Din sl. petrahilu, ngr. epitrahilion.

LIZIERA, liziere, s. f. 1. Margine a unei paduri unde se interfereaza padurea cu terenul neimpadurit. 2. fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la cusaturile sau la indoiturile unui obiect de imbracaminte. 3. Margine longitudinala a unei bucati de tesatura, pe care se imprima marca fabricii si calitatea tesaturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisiere.

ETOLA, etole, s. f. 1. Podoaba alcatuita dintr-o fasie de lana sau de matase, purtata de preotii catolici in timpul serviciului religios. 2. fasie lata de blana, purtata de femei in jurul gatului sau al umerilor. – Din fr. etole.

CRAVATA, cravate, s. f. Accesoriu al imbracamintei (barbatesti), constand dintr-o fasie ingusta de stofa, de matase etc. care se innoada la gat si ale carei capete sunt de obicei lasate sa atarne pe piept. ◊ (Iesit din uz) Cravata rosie (sau de pionier) = bucata de tesatura de culoare rosie, de forma triunghiulara pe care o purtau la gat pionierii. – Din fr. cravate.

BRAU, (I) braie, (II) brauri s. n. I. 1. Cingatoare lata de lana, de piele, de matase etc. pe care o poarta taranii. ♦ fasie de tesatura (de lana), de blana etc. pe care o poarta in jurul mijlocului (sub imbracaminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic sau in timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o incinge braul (II); mijloc. 3. Ornament care inconjura usile, ferestrele, fatadele etc. unei case. 4. Sir, lant (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Braulet (2). [Var.: (pop.) brana s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

ORAR¹, orare, s. n. Vesmant bisericesc in forma de fasie lunga si ingusta de lana, de matase sau de bumbac, purtat pe umar de diacon in timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĩ, lat. orarium.

ESARFA s.f. 1. Sal, fular, banda de matase, de stofa care este purtata de femei ca podoaba. 2. fasie, banda care se poarta peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnitati, al unei functii etc. 3. Banda de stofa care se poarta pe dupa gat pentru sustinerea antebratului. [< fr. echarpe].

ESARFA s. f. 1. sal, fular de matase, de lana care este purtat de femei ca podoaba. 2. fasie, banda care se poarta peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnitati, al unei functii. 3. banda de stofa care se poarta pe dupa gat pentru sustinerea antebratului. (< fr. echarpe)

FULAR, fulare, s. n. 1. fasie dreptunghiulara dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura de lana, de matase etc., care se poarta in jurul gatului. 2. Tesatura usoara de matase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.

PANGLICA ~ci f. 1) fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); c****a. ~ de matase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amagi. 2) si fig. Orice obiect avand forma de fasie ingusta. ~ pentru masina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat si foarte lung, care paraziteaza in intestinul subtire al animalelor carnivore si al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pantlika

ESARFA ~e f. 1) fasie dintr-o tesatura fina, purtata ca podoaba la gat sau pe umeri, mai ales, de femei. 2) Banda de matase sau de stofa care se poarta pe piept in diagonala ca semn al unei demnitati sau functii. 3 ) Banda purtata pe dupa gat pentu a imobiliza o mana bandajata. [G.-D. esarfei] /<fr. echarpe

CORDON ~oane n. 1) fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; centura; curea; brau. 2) Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, pe care sunt prinse decoratiile. 3): ~ ombilical organ care face legatura intre placenta fetala si corpul mamei. 4) Succesiune de elemente omogene; serie; rand; sir. 5) inv. Linie de demarcatie care desparte diferite tari; granita; frontiera; hotar. /<fr. cordon

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

SIRET¹, sireturi, s. n. 1. Bentita ingusta de bumbac, tesuta tubular sau in fasie, care, petrecuta prin butoniere speciale, serveste pentru a lega sau a strange incaltamintea sau diferite obiecte de imbracaminte. ♦ fasie ingusta si groasa de tesatura sau de impletitura, folosita pentru intarirea unor cusaturi in croitorie sau pentru ornamentarea imbracamintei. 2. Sfoara de bumbac (imbracata in matase colorata sau in fir) rasucita in doua sau in trei si intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; gaitan, ceapraz, brandenburg; snur. – Din tc. serit.

FULAR ~e n. 1) fasie dreptunghiulara dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura, care se poarta in jurul gatului (pentru a-l apara de frig.) 2) Tesatura subtire si moale de matase. /<fr. foulard

GALON² ~oane n. 1) fasie de stofa sau banda de metal care se prinde pe epoletii sau pe maneca unei uniforme (militare) pentru a indica gradul. 2) Siret dintr-o tesatura (matase, lana etc.) cusut ca podoaba la haine sau la palarii. /<fr. galon

SIRET¹ ~uri n. 1) Snur cu care se incheie incaltamintea sau unele obiecte vestimentare. 2) fasie ingusta de tesatura sau de impletitura cu care se intaresc cusaturile hainelor sau care serveste ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoara de bumbac, de matase, de lana sau de metal, folosita ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiterii etc.); ceapraz; snur; gaitan; brandenburg. /<turc. serit

SAL, saluri, s. n. 1. Tesatura din lana, matase etc., de diverse forme si dimensiuni, impodobita cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poarta pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (Inv.) Stofa fina de lana, fabricata in Orient. ♦ fasie lunga de sal (2) purtata de barbati, dupa moda orientala, in jurul capului sau al mijlocului; cearsaf (2). – Din tc. sal.

BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. Partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. Sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.