BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila care arata ca trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc. este oprita temporar; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Fig. Obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. ◊ Bariera sociala = situatie prin care este denumit in sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare sociala ierarhic inferioara intr-o grupare sociala superioara. Bariera luminoasa = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, in scopul semnalizarii prezentei corpurilor straine intr-o anumita zona. 2. Punct de intrare in oras, unde se incasau altadata taxele pentru marfurile aduse spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barriere.

FOCAR, focare, s. n. 1. Punct in care se intalnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentila, oglinda, etc.) pe care au cazut raze paralele. ◊ Focar real = punctul in care se strange un fascicul de lumina convergent, obtinut prin reflexia pe o oglinda sau prin refractia printr-o lentila a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par ca izvorasc razele unui fascicul de lumina divergent, obtinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentila divergenta. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele doua puncte din planul unei curbe ale caror distante pana la punctele curbei dau o suma, o diferenta sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele doua puncte ale caror distante pana la punctele unei suprafete dau o suma, o diferenta sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a caldarilor de abur sau a instalatiilor de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; in sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare si de raspandire (a unor actiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; in sintagma) Focar de infectie = centru al unui proces inflamator, loc in care se colecteaza puroiul; loc de unde se pot raspandi microbi provocatori de infectii; p. ext. loc murdar, neingrijit. 7. (Inv. si pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (dupa fr. foyer).

POLARIZATIE, polarizatii, s. f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezinta proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ◊ Polarizatie electrica = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care poseda cel putin doi poli electrici (plus si minus). Polarizatia luminii = stare a unui fascicul luminos in care toate radiatiile electromagnetice componente au aceeasi directie de oscilatie. Polarizatie cromatica = ansamblul figurilor de interferenta, colorate viu, obtinute la cercetarea in lumina polarizata a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Marime vectoriala care caracterizeaza starea de polarizatie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.

PROIECTIE, proiectii, s. f. 1. Operatie geometrica de reprezentare a unui obiect in spatiu, a unei figuri etc. pe o dreapta, pe un plan; (concr.) corp, figura obtinuta prin aceasta operatie. ◊ Proiectie cartografica = procedeu de reprezentare pe o harta a suprafetei pamantului sau a unei portiuni din suprafata pamantului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor inregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiectie = aparat care serveste la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o pelicula cinematografica si la reproducerea sunetelor inregistrate pe pista sonora. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiectiune s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

GEODIMETRU s. n. aparat pentru masurarea indirecta a distantelor geodezice cu ajutorul a doua oglinzi amplasate la capete si intre care se emite si se reflecta un fascicul luminos. (< fr. geodimetre)

PROIECTIE s. n. 1. imagine plana a unui obiect din spatiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operatie prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografica = reprezentare a (unei regiuni a) scoartei Pamantului pe o harta. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor inregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care fiinta umana transpune in activitatile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente si motivatii. (dupa fr. projection, lat. proiectio)

DIVERGENTA, divergente, s. f. 1. Deosebire, dezacord de pareri, de conceptii, de atitudini; p. ext. neintelegere. ◊ Expr. A face (sau a fi in) divergenta = (despre o parte a unui complet de judecata) a-si exprima sau a avea pareri deosebite de ale majoritatii asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze si fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (Mat.) Marime a unui camp vectorial egala cu suma derivatelor partiale ale componentelor vectorului intr-un punct dat. – Din fr. divergence, lat. divergentia.

HALO s.n. 1. Coroana luminoasa si colorata care apare uneori in jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii si difuziuni puternice in strat in cazul iluminarii acestuia cu fascicule luminoase intense si inguste. 3. Aureola. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].

SPOT s.n. 1. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. 2. (Teatru) fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. 3. Scurt anunt publicitar, la radio sau la televiziune. 4. (Fin.) Operatie de plata imediata (la vedere). (cf. fr. spot)

SPOT s.n. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. ♦ (Teatru) fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. [< fr., engl. spot].

ORTICON (‹ germ.; {s} orto- + gr. iekos „imagine”) s. n. Tub de luat vederi, folosit in camerele de televiziune. Spre deosebire de iconoscop, din care deriva, la acest tub fasciculul luminos si fasciculul electronic de explorare lovesc ecranul-mozaic in mod perpendicular. Se mai numeste orticonoscop.

IRADIATIE, iradiatii, s. f. Emisiune de raze de lumina, de caldura etc. de catre un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursa. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiatiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

REFRACTIE s. f. deviere a unui fascicul de radiatii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ ~ astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra; indice de ~ = numar, catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul din care provine. (< fr. refraction, lat. refractio)

glorie s.f. 1. Stralucire, renume prin virtuti exceptionale; onoare, slava. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureola luminoasa in forma de fascicul radial (in pictura, sculptura, decoratie), simbolizand sfintenia. (< lat., it. gloria)

SNOP, snopi, s. m. 1. Legatura mare facuta din manunchiuri de cereale paioase (secerate). 2. Grup de lucruri de acelasi fel care formeaza un manunchi, o legatura. ♦ Fig. fascicul de lumina, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloante trase o data cu o arma si raspandite intr-o anumita directie. – Din sl. snopu.

IRADIATIE s. f. emisiune de radiatii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursa. (< fr. irradiation, lat. irradiato)

SCHIATRON s.n. Tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos in punctul de impact cu fasciculul electronic. [Pron. schi-a-, scris si skiatron. / < fr. skiatron].

SCHIATRON s. n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic. (< fr. skiatron)

IRADIATIE s.f. Emisiune de radiatii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursa. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiatiune s.f. / cf. fr. irradiation].

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

RADIATIE s. f. 1. emisiune si propagare in toate directiile a energiei sub forma de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule. 2. element constitutiv al unei unde luminoase sau electromagnetice. (< fr. radiation, lat. radiatio)

ASTIGMATISM s. n. 1. Defect al unor lentile, care face ca razele unui fascicul paralel sa nu se intalneasca toate in focar, ci sa formeze o pata luminoasa in jurul focarului. 2. Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. – Fr. astigmatisme (< gr.).

PROIECTOR, proiectoare, s. n. Aparat care concentreaza (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) intr-un fascicul intens razele produse de o sursa de lumina si care se foloseste pentru semnalizari luminoase ori pentru luminare la autovehicule, in sali de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursa luminoasa si dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur.

fascicul, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

SPOT ~uri n. 1) fiz. Pata luminoasa produsa de o scara gradata a unui instrument de masura, care inlocuieste acul indicator. 2) (in teatre) fascicul de lumina proiectat spre scena sau spre un actor. 3) Instalatie pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunt, reclama publica, la radio sau la televiziune. /<fr. spot

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urma luminoasa lasata pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura, care serveste ca indicator. ♦ fascicul concentrat de lumina folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunt sau reclama comerciala prezentata la radio si televiziune. – Din fr. spot.