DEPOLARIZA, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A impiedica sau a face sa dispara polarizarea chimica a electrozilor. 2. A face sa dispara polarizarea unui fascicul de lumina. – Din fr. depolariser.

POLARIZAT, -A, polarizati, -te, adj. (Fiz.) Care a fost supus actiunii de polarizare (1). ◊ Lumina plan (sau liniar) polarizata = fascicul de lumina in care vectorul electric (sau magnetic) poseda un plan unic (sau o directie unica) de oscilatie. – V. polariza.

OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat in scopul micsorarii sectiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumina printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avand drept scop sa opreasca sau sa permita caderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

EXTINCTIE, extinctii, s. f. Stingere, slabire (a unei actiuni, a unei oscilatii etc.). ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unui fascicul de lumina. [Var.: extinctiune s. f.] – Din fr. extinction.

REFLECTORIZA, pers. 3 reflectorizeaza, vb. I. Tranz. A rasfrange puternic orice fascicul de lumina. – Din engl. reflectorize.

DIFUZIUNE, difuziuni, s. f. 1. Imprastierea in toate directiile a razelor unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflecta cand intalnesc o suprafata cu asperitati. 2. Patrunderea moleculelor unui corp in masa altui corp cu care vin in contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difuzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

DIFUZIUNE ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafata neregulata. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis

INCIDENTA ~e f. fiz. Intersectie a unei raze sau a unui fascicul de lumina cu suprafata unui corp. /<fr. incidence

REFRACTOR ~oare n. 1) Telescop in care imaginea astrilor se obtine prin refractia razelor de lumina; luneta astronomica. 2) Dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin refractie. /<fr. refracteur, germ. Refraktor

DEPOLARIZA vb. I. tr. 1. A impiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumina in lumina naturala, facand sa dispara starea lui de polarizare. [Cf. fr. depolariser].

REFRACTOR s.n. 1. Telescop, luneta astronomica al carei obiectiv este alcatuit din mai multe lentile. 2. Dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin fenomenul de refractie. [Cf. fr. refracteur].

EXTINCTIE s. f. stingere, slabire (a unei actiuni, oscilatii etc.) ◊ micsorare, anulare a intensitatii unui fascicul de lumina. ◊ (fig.) stingere a vietii, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)

FOTOTELEFON s. n. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumina sau de raze infrarosii. (dupa fr. phototelephonie)

REFLECTORIZA vb. I. tr. a rasfrange orice fascicul de lumina. II. refl. (despre lumina) a se rasfrange. (< engl. reflectorize)

REFRACTOR s. n. 1. luneta astronomica cu obiectivul din mai multe lentile. 2. dispozitiv optic care schimba directia unui fascicul de lumina prin refractie. (< fr. refracteur, germ. Refraktor)

A DIFRACTA ~ez tranz. (raze de lumina, fascicule de radiatie, unde acustice) A face sa se difracte. /<fr. diffracter

A SE DIFRACTA pers. 3 se difracta intranz. (despre raze de lumina, fascicule de radiatie, unde sonore) A suferi o difractie. /<fr. diffracter

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

H*********C, -A, h**********i, -ce, adj. 1. (Despre fascicule de lumina) Ale carui raze trec toate printr-un singur punct. 2. (Mat.; despre cercuri) Care au acelasi centru. [Var.: omocentric, -a adj.] – Din fr. h***********e.

IRIS, (I) irisuri, s. n., (II) irisi, s. m. I. S. n. 1. Membrana circulara, colorata a ochiului, situata inaintea cristalinului, in mijlocul careia se gaseste pupila. 2. Diafragma cu diametru variabil, folosita la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumina care patrunde in instrument. II. S. m. (Bot.) Stanjenel. – Din fr., lat. iris.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legatura mare facuta din manunchiuri de cereale paioase (secerate). 2. Grup de lucruri de acelasi fel care formeaza un manunchi, o legatura. ♦ Fig. fascicul de lumina, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloante trase o data cu o arma si raspandite intr-o anumita directie. – Din sl. snopu.

A SE DEPOLARIZA se ~eaza intranz. (despre electrozi, fascicule de lumina) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. depolariser

INCIDENT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, imbinari de cuvinte, propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze, neavand legaturi sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumina) Care cade pe suprafata unui corp intersectandu-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

PROIECTOR ~oare n. 1) Aparat pentru proiectarea la distanta a fasciculelor de lumina. 2) Aparat pentru proiectarea imaginilor pe ecran; aparat de proiectie. /<fr. projecteur

SPOT ~uri n. 1) fiz. Pata luminoasa produsa de o scara gradata a unui instrument de masura, care inlocuieste acul indicator. 2) (in teatre) fascicul de lumina proiectat spre scena sau spre un actor. 3) Instalatie pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunt, reclama publica, la radio sau la televiziune. /<fr. spot

DIFUZANT, -A adj. (Despre un mediu) Care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. [Cf. fr. diffusant].

H*********C, -A adj. (Despre fascicule de lumina) Ale carui raze trec prin acelasi punct. [Var. omocentric, -a adj. / < fr. h***********e, cf. gr. h***s – asemanator, kentron – centru].

PROIECTOR s.n. 1. Aparat care serveste pentru a proiecta la distanta fascicule de lumina care provin din focarul unei oglinzi. 2. Aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projecteur].

DIAFRAGMA vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumina care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)

DIAFRAGMA s. f. 1. muschi care desparte toracele de abdomen. 2. membrana care reproduce sunetele prin v********e sale. 3. placa subtire, opaca, cu deschidere reglabila, care limiteaza fasciculele de lumina la trecerea printr-un sistem optic; blenda (2). 4. dispozitiv de inchidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitarilor orizontale; planseu, placa. 6. dispozitiv format dintr-o membrana cu orificiu pentru masurarea debitelor sau vitezelor intr-o conducta. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

DIFUZANT, -A adj. (despre un mediu) care reflecta sau refracta difuz fasciculele de lumina. (< fr. diffusant)

H*********C, -A adj. 1. (despre cercuri) cu acelasi centru. 2. (despre fascicule de lumina) ale carui raze trec prin acelasi punct; concentric. (< fr. h***********e)

PROIECTOR, -OARE I. adj. care proiecteaza, care serveste pentru proiectie. II. s. n. aparat de iluminat care proiecteaza fascicule de lumina ce provin din focarul unei oglinzi. ◊ aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic. (dupa fr. projecteur)

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urma luminoasa lasata pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura, care serveste ca indicator. ♦ fascicul concentrat de lumina folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunt sau reclama comerciala prezentata la radio si televiziune. – Din fr. spot.

RAZA ~e f. 1) fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia

INCIDENTA, incidente, s. f. 1. Intalnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumina intre ele sau cu o suprafata. ◊ Punct de incidenta = punct in care o raza de lumina intalneste un corp sau suprafata de separatie a doua medii. Unghi de incidenta = unghi format de raza incidenta cu perpendiculara in punctul de incidenta. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de imbolnavire provocate de o anumita boala infectioasa pe o perioada data, raportata la populatia totala. – Din fr. incidence.

POLARIZATIE, polarizatii, s. f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezinta proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ◊ Polarizatie electrica = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care poseda cel putin doi poli electrici (plus si minus). Polarizatia luminii = stare a unui fascicul luminos in care toate radiatiile electromagnetice componente au aceeasi directie de oscilatie. Polarizatie cromatica = ansamblul figurilor de interferenta, colorate viu, obtinute la cercetarea in lumina polarizata a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Marime vectoriala care caracterizeaza starea de polarizatie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

TRANSLUCID, -A, translucizi, -de, adj. Care este partial transparent, putand fi strabatut de un fascicul de radiatii electromagnetice, mai ales de un fascicul de raze de lumina, pe care le imprastie partial, astfel incat, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusa. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)

fascicul s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

RADIA¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. (La pers. 3) A emite, a imprastia raze de lumina, de caldura, unde sonore sau fascicule de particule radial, in toate directiile. 2. Intranz. Fig. A avea o infatisare care reflecta fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surazator, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RAZA s. 1. radiatie. (~ solara.) 2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.) 3. (FIZ.) raze Rontgen v. raze X; raze X = radiatie Rontgen, radiatie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (inv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) raza vectoare = vector de pozitie.

TRAMBA s. 1. sul, val, valatuc, (Olt. si Ban.) vig. (O ~ de panza.) 2. coloana, sul, vartej, (pop.) volbura. (O ~ de praf.) 3. dara, dunga, fascicul, fasie, raza, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.)

PROIECTOR, proiectoare, s. n. Aparat care concentreaza (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) intr-un fascicul intens razele produse de o sursa de lumina si care se foloseste pentru semnalizari luminoase ori pentru luminare la autovehicule, in sali de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursa luminoasa si dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur.

FAR, faruri, s. n. 1. Constructie inalta prevazuta cu o sursa de lumina puternica, pentru semnalarea la distanta a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigatie maritima. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza lumina intr-o anumita directie sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.

fascicul ~e n. Manunchi de obiecte similare. ◊ ~ de lumina flux de raze emise de o sursa de lumina. ~ de raze grup de raze care trec prin acelasi punct. /<fr. fascicule, lat. fasciculus

SPOT s.n. 1. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. 2. (Teatru) fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. 3. Scurt anunt publicitar, la radio sau la televiziune. 4. (Fin.) Operatie de plata imediata (la vedere). (cf. fr. spot)

SPOT s.n. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. ♦ (Teatru) fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. [< fr., engl. spot].

IRADIATIE, iradiatii, s. f. Emisiune de raze de lumina, de caldura etc. de catre un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursa. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiatiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

IRIZATIE ~i f. fascicul de culori variate ce apare pe anumite suprafete (pe cristale, scoici etc.) datorita interferentei luminii. [G.-D. irizatiei; Sil. -ti-e] /<fr. irisation

fascicul s. 1. manunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dara, dunga, fasie, raza, tramba, (fig.) spranceana. (Un ~ de lumina.)

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

REFRACTIE s. f. deviere a unui fascicul de radiatii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ ~ astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra; indice de ~ = numar, catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul din care provine. (< fr. refraction, lat. refractio)