Rezultate din textul definițiilor
AIUREA adv., adj. 1. Adv. In alt loc, in alta parte; undeva, altundeva. ◊ Intr-aiurea = fara tinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost, a baigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zapacit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiure adv.] – Lat. aliubi + re + a.
DOR, doruri, s. n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) Durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a manca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) mananci si frunzele. 6. Atractie e*****a. 7. (Pop.; in loc. adv.) In dorul lelii = fara tinta hotarata, fara rost, la intamplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).
HAIHUI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zapacit, nauc, zanatic. ♦ (Adverbial; determinand verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fara rost, fara tinta, fara grija, razna. – Din tc. hayhay.
HOINAR, -A, hoinari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care umbla mult si fara tinta, fara capatai. – Hoina (= oina) + suf. -ar.
HOINARI, hoinaresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a calatori mult si fara tinta, fara capatai. – Din hoinar.
HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Padure mica, tanara si deasa; tufis, crang, huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fara rost, fara tinta. – Din ucr. husca „desis”.
VAGABOND, -A, vagabonzi, -de, adj., s. m. si f. (Om sau animal) care rataceste fara rost pe drumuri, care hoinareste fara tinta; (om) fara ocupatie stabila, fara domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fara capatai. – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.
VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A trai ca un vagabond, a umbla fara tinta, fara rost, dintr-un loc in altul. – Din fr. vagabonder.
VID, -A, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spatiu) Care nu contine nimic; care nu contine aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice ganduri, de orice idei. 2. S. n. Spatiu lipsit de orice corp material sau in care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. In vid = a) in gol; b) cu privirea fixa, fara tinta; c) zadarnic, fara rezultat, in van. ♦ Fig. Pierdere ireparabila. – Din fr. vide.
RAZNA adv. 1. (Pe langa verbe de miscare) Fara sa stie incotro se duce, netinand seama de drum, de directie; la intamplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la intamplare, fara tinta; b) fig. a apuca pe o cale gresita, a proceda in mod nejudecat; a decadea. 2. La o parte, la o oarecare distanta de...; departe. – Din sl. razĩno.
BALADA vb. I. intr., refl. (Frantuzism) A se plimba mult (fara scop, fara tinta). [< fr. balader].
VAGABONDA vb. I. intr. A rataci fara tinta ca (un) vagabond; a trai ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].
cheuca adv. (reg.; in loc.) brambura, fara tinta, fara folos (a umbla cheuca).
VAGABONDA vb. intr. 1. a rataci fara tinta, a trai ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre ganduri, imaginatie) a trece, fara incetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
haihui adj. – 1. Neglijent, zapacit, aiurit. – 2. Fara rost, fara tinta, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprima zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evolutia semantica nu este clara. S-ar potrivi mai curind, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „usor” (Scriban); dar aceasta explicatie nu este valabila pentru mr. Cf. hai.
AIUREA adv. In alt loc, in alta parte; undeva, departe. ◊ Intr-aiurea = fara tinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost. ◊ (Cu valoare de interjectie, fam.) Aiurea! N-ai dreptate. ♦ (Adjectival) Zapacit. [Var.: aiure adv.] – Lat. aliubi + re + a.
DIRECT1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).
HABAUC, -A, habauci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. [Forma gramaticala: (adverbial, in expr.) habauca] – Contaminare intre magh. dial. haboka si nauc.
RATACIT, -A, rataciti, -te, adj. 1. Care a gresit drumul sau a pierdut directia; dezorientat. ♦ Fig. Care greseste prin purtari, prin atitudine; cu mintea intunecata. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uita in gol, fara o tinta precisa; care exprima nedumerire, nesiguranta, tulburare, absenta. 2. Care s-a pierdut, s-a instrainat de ai sai; razletit. – V. rataci.
GOL2 ~uri n. 1) Spatiu liber; vid. ◊ In ~ in aer; nesustinut. ~ de aer zona din atmosfera care contine curenti de aer descendenti ce influenteaza asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) in ~ a avea privirea absenta; a privi fara de tinta. A simti un ~ la stomac a simti foame. 2) Loc lipsit de vegetatie si de populatie. 3) Lipsa a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacuna. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsa. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu
A SE PLIMBA ma plimb intranz. A se deplasa, fara graba, dintr-o parte in alta (fara o tinta precisa). /<lat. perambulare
RAZNA adv. 1) (folosit cu unele verbe ale miscarii) fara a sti incotro merge; fara o tinta precisa; in bobote; la intamplare. ◊ A o lua (sau a o apuca) ~ a) a merge la intamplare; b) a apuca pe o cale gresita; a devia; a se abate; c) a judeca in mod eronat. 2) La o parte; intr-o parte de ...; departe. A se tine ~. / <sl. razino
DIRECT, -A adj. 1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) In care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. // adv. fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].
DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)
ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.
PRIBEAG, -A, pribegi, -ge, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care merge din loc in loc fara a avea o tinta sau o treaba precisa; hoinar; strain. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, razlet. – Din sl. prebegu.
fara2 conj. (exprima un raport privativ) fara sa ocheasca, a nimerit in tinta. /<lat. foras
tinta2 ~e f. 1) Punct in care tinteste cineva cu o arma; tel. 2) Punct asupra caruia sunt indreptate anumite actiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atentiei sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironiti asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-si fixa privirea intr-o directie. A privi (sau a se uita) fara de ~ a se uita in gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ fara ~ la voia intamplarii. [G.-D. tintei] /<sl. centa
GRES, gresuri, s. n. (Inv. si reg.; azi mai ales in loc. si expr.) Greseala. ◊ Loc. adv. fara gres = in mod perfect, fara a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da gres = a) a nu nimeri tinta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti intr-o actiune, intr-o intreprindere. (Inv.) A-i da (cuiva) gres = a-i imputa (cuiva) ceva, a gasi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea gres = a nu constitui o greseala, a nu aduce vatamare, a fi nimerit. – Din gresi (derivat regresiv).
INTINS2, -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit2. 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.
TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) arunca lancea nevolnica fara vlaga – Vergiliu, „Eneida”, II, 544. Lancea aruncata de batranul rege Priam impotriva lui Pirus. Lovitura slaba, care nu-si atinge tinta.
OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.
SFARSIT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) Scop, tinta. [Var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.