condamn si condemn, a -a v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamna, sa condemne. V. damnez, indemnitate). Osindesc, pronunt o sententa contra cuiva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut [!] fara speranta: un bolnav condamnat de medici. Astup, incui pe tot-de-a-una: a condamna o usa. Reduc, oblig: condamnat la tacere.

2) copca f., pl. i si (est) e (rus. kopka, sapatura, d. kopati, a sapa. V. copaie, capalesc, ocop). Gaura facuta in gheata riului sau a lacului. Fig. A te duce pe copca, a te perde [!] fara speranta. Adincatura [!], bulboana intr´un riu (Rar). Sapatura facuta ca o treapta intr´un mal ca sa te poti urca. Nord. (din aceiasi rad., adica „a sapa, a izbi”, ca calu´n galop, ruda cu vsl. kopyto, copita). Saritura de galop: ia-o la copce (Sagh. 50), lupu sarind in copce mari (VR. 1925, 7, 34), lupanu o lua la deal in copce (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

INFAUST, -A adj. (in prognoza evolutiei unei boli etc.) nefavorabil, fara sperante. (< germ. infaust)

CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osandi printr-o sentinta judecatoreasca, a pronunta o condamnare. 2. A-si exprima dezaprobarea in legatura cu un fapt sau cu o persoana; a invinui, a blama, a ponegri, a vesteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare. 4. A astupa, a inchide definitiv o fereastra, o usa etc.; a bloca. – Din fr. condamner.

A CONDAMNA condamn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a osandi. 2) (fapte, actiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fara nici o speranta de salvare. 4) A interzice in mod formal. Legea condamna bigamia. 5) inv. (usi, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare

CONDAMNA vb. tr. 1. a osandi printr-o hotarare jude-catoreasca, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrange, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare. 5. a inchide definitiv, a bloca (o fereastra, o usa etc.). (< fr. condamner)

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

VAN ~a (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fara de rost; zadarnic; inutil. Efort ~. ◊ In ~ fara rost; in zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neintemeiat. Sperante ~e. /<lat. vanus, it. vano

DESERT¹ ~arta (~erti, ~arte) 1) (despre recipiente, incaperi) Care nu are nimic in interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminte) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are continut; fara sens. Minte ~arta. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Sperante ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie, de populatie; pustiu. /<lat. desertum, fr. desert

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda