IMPAR, -A, impari, -e, adj. (Despre numere intregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fara sot. – Din lat. impar Cf. fr. impair.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

IMPAR ~a (~i, ~e) (despre numere intregi) Care nu se imparte la doi fara rest si fara a da numere fractionare; nedivizibil cu doi; fara sot. /<lat. impar, ~ris, fr. impair

PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) Multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea

AZIGO- elem. „impar, fara sot”. (< fr. azygo-, cf. gr. zygos, par)

IMPAR, -A adj. (despre numere intregi) fara sot. (< lat. impar)

chioc si (nord) teoc n., pl. uri (cp. cu toc 1). Mold. O gropita de citi-va centimetri facuta in pamint si in care baietii, la jocurile lor, arunca cu pumnu nuci sau bile de ciment. (Dupa cum intra cu sot ori fara sot, cistiga unu sau altu).

sot, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

IMPAR, -A adj. (Despre numere intregi) fara sot. [< lat. impar].

VERIGHETA, verighete, s. f. Inel de metal (pretios, fara pietre) purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. – Veriga + suf. -eta. Cf. ngr. vergheta.

VERIGHETA ~e f. Inel fara piatra pretioasa, purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti. /veriga + suf. ~eta

VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

Flora, in mitologia romana, zeita florilor si a primaverii, identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. O legenda spunea ca prin atingerea unei flori cu seminte daruite de ea, Iuno l-ar fi zamislit pe Mars singura, fara ajutorul lui Iupiter. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia.

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

sot ~i m. 1) Persoana de s*x masculin casatorita privita in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; barbat. 2) la pl. Cuplu constand dintr-un barbat si o femeie uniti prin casatorie. 3) Fiecare dintre cele doua elemente care formeaza o pereche. ◊ Cu ~ (sau fara ~) cu (sau fara) pereche. A nu avea ~ a) a fi fara pereche; b) a fi fara seaman; neobisnuit; exceptional. /<lat. socius

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

pereche (perechi), s. f. – 1. Grup de doua obiecte sau persoane. – 2. Tovaras; sot. – 3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. pareche. Mr. pareacl’e, megl. parecl’a. Lat. paricula (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); imperechia, vb. (a forma un cuplu; inv., a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, s. f. (inv., discordie, vrajba); desperechia, vb. (a decupla, a lasa fara pereche).

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.