CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

HAT adv. (Reg.; insoteste adjective, adverbe si locutiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dandu-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Pana hat departe. ◊ Expr. Hat si bine = mult si bine, fara sfarsit. – Din ucr. het'.

IEREMIADA, ieremiade, s. f. (Livr.) Plangere, tanguire (fara sfarsit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jeremiade.

NEMURIRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fara sfarsit, vesnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

NESECAT, -A, nesecati, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seaca sau nu poate seca; fara sfarsit, mereu viu; inepuizabil; nesecatuit. – Ne- + secat.

NESFARSIT², -A, nesfarsiti, -te, adj. 1. Care nu se sfarseste, nu are limite (in timp sau spatiu), nu inceteaza, nu se consuma, care nu are sfarsit; fara sfarsit; fara margini: etern, vesnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte intins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfarsit.

ELINDA, elinde, s. f. Grinda metalica la excavatoarele cu cupe sau la drage, care sustine lantul fara sfarsit. – Din fr. elinde.

ETERNIZA, eternizez, vb. I. Tranz. A face sa dureze fara sfarsit, sa dainuiasca vesnic, sa ramana in amintirea posteritatii. – Din fr. eterniser.

RAU, rauri, s. n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.

CAPAT ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafata, lucru, stare, perioada de timp etc.); margine; extrema. ~atul podului. ◊ Fara ~ fara sfarsit. De la ~ de la inceput. Pana la ~ pana la sfarsit. A pune ~ a face sa inceteze. A da de ~ a duce la bun sfarsit. 2) Parte a ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; ramasita; rest. Un ~ de lumanare. /<lat. capita

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi

ETERN ~a (~i, ~e) si adverial Care dureaza la infinit; fara sfarsit; in afara timpului; vesnic. /<lat. aeternus

HAT adv. La o departare mare; departe. ◊ ~ departe foarte departe. ~ si bine fara sfarsit. /<ucr. het

INFINIT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are nici o limita; fara capat; nelimitat; nesfarsit; nemarginit. 2) Care nu are sfarsit; fara sfarsit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul marimii, intensitatii, duratei, numarului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini

MEREU¹ adv. 1) Tot timpul; fara ragaz; intruna; incontinuu. 2) Tot mai mult; fara sfarsit. /Orig. nec.

NEMURIRE f. 1) rel. Viata fara de moarte; existenta vesnica. ◊ La ~ fara sfarsit. 2) fig. Amintire nemuritoare; slava vesnica. /Din nemuritor

VESNICIE ~i f. 1) Fiintare fara sfarsit; vecie; eternitate. 2) Caracter vesnic. 3) Peri-oada de timp foarte lunga. 4) Durata care are un inceput, dar nu are sfarsit. [G.-D. vesniciei] /vesnic + suf. ~ie

NORIA s.f. (Tehn.) Masina hidraulica, folosita mai ales la irigatii, cu cupe montate pe un lant fara sfarsit care se umplu prin scufundare. [Pron. -ri-a. / < fr., sp. noria < ar. naura].

PATERNOSTER s.n. 1. Ascensor cu mai multe cabine de functionare continua. ♦ Elevator pentru materiale de constructie cu cupe fixate pe doua benzi fara sfarsit. 2. Ornament arhitectonic dintr-un sir de proeminente ovale sau rotunde. [< lat. pater noster, germ. Paternoster].

ROLGANG s.n. (Tehn.) Transportor la care materialul e purtat de rulouri care nu se deplaseaza, ci primesc o miscare de rotatie in jurul axei, fiind antrenate de lanturi fara sfarsit; transportor cu rulouri. [< germ. Rolgang].

SCREPER s.n. 1. Masina rutiera remorcata de un tractor pe senile, folosita pentru sapat si transportat pamantul. 2. (Mine) Dispozitiv de transport, alcatuit dintr-o cutie de otel fara fund cu o lama cu gheare la partea inferioara, trasa printr-un cablu fara sfarsit peste o gramada de material. [Cf. rus. skreper, engl. scraper].

SISIFIC, -A adj. (Despre munca) Inutil si greu; istovitor, fara sfarsit. [Cf. Sisif – rege al Corintului, supus la o cazna perpetua].

istov¹, istovuri, s.n. (inv.) 1. capat, fine, sfarsit; (in loc. adj. si adv.) de istov = pana la sfarsit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desavarsire, desavarsit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fara istov = fara incetare, necurmat, nesfarsit, fara sfarsit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de gratie, mortal. 3. incheierea unui cont, socoteala, decontare. 4. termen de plata, achitare, lichidare, suma scadenta.

PATERNOSTER s. n. 1. ascensor de persoane cu mai multe cabine succesive, fara usi, cu functionare continua. ◊ elevator pentru materiale de constructie cu cupe fixate pe doua benzi fara sfarsit. 2. ornament arhitectonic dintr-un sir de proeminente ovale sau rotunde. (< fr. pater-noster, germ. Paternoster)

ROLGANG s. n. (tehn.) transportor care se deplaseaza pe un teren de role cu axele de rotatie perpendiculare pe directia de mers, antrenate de lanturi fara sfarsit. (< germ. Rolgang)

SCREPER s. n. 1. utilaj rutier pentru sapat, transportat si nivelat pamantul. 2. (mine) dispozitiv de transport dintr-o cutie de otel fara fund, cu o lama cu gheare la partea inferioara, care este trasa printr-un cablu fara sfarsit peste o gramada de material. (< engl., fr. scraper, rus. skreper)

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).

SFARSIRE, sfarsiri, s. f. Actiunea de a (se) sfarsi si rezultatul ei; sfarsit¹. ◊ – Loc. adv. (Rar) fara sfarsire = necontenit, mereu. – V. sfarsi.

SFARSIT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) Scop, tinta. [Var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.

ODATA¹ adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) In acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

INFINIT, -A adj. Care nu are sfarsit, limite; fara margini; nemarginit, nemasurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limita in spatiu sau in timp. // s.m. (Mat.) Marime superioara oricarei marimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini].

INFINIT, -A I. adj. care nu are sfarsit, limite; fara margini; nemarginit, nemasurat. II. s. n. (fil.) insusirea materiei de a fi nelimitata si inepuizabila in spatiu si timp. III. s. m. (mat.) marime care nu este finita. (< lat. infinitus, fr. infini)

CISEK, Oscar Walter (1897-1966, n. Bucuresti), scriitor si critic de arta german din Romania. Proza evocind pitorescul etnografic (nuvele „Tataroaica”, romanele „In fata portilor”, „Fluviul fara sfirsit”); romanul „Pirjolul”, vasta fresca realista a rascoalei lui Horea. Studii de arta.

IEHOVA, transcriere de larga circulatie, dar gresita, a numelui Iahve, dat lui Dumnezeu in „Vechiul Testament”. ◊ Martorii lui I., secta neoprotestanta fondata, in 1872, in Pennsylvania, ai carei membri asteapta venirea lui Hristos si sfarsitul domniei actuale a lui Satan; au prezis de mai multe ori sfarsitul lumii, fara ca acesta sa fi avut loc. Are adepti si in Romania.

INCETARE s. f. Actiunea de a inceta si rezultatul ei; intrerupere, oprire, sfarsit. ◊ Loc. adv. fara (de) incetare = necontenit, neincetat. ◊ Expr. Incetare din viata = moarte, deces. – V. inceta.

pusliac s.m. sg. (reg.) tuica proasta de la sfarsitul distilarii (slaba, fara alcool suficient).

CONTENIRE, conteniri, s. f. Actiunea de a conteni si rezultatul ei; sfarsit, incetare. ◊ Loc. adv. fara contenire = neincetat, mereu. – V. conteni.

NEsfarsit¹ ~ta (~ti, ~te) (negativ de la sfarsit) 1) Care are loc fara intrerupere; necontenit; neintrerupt; continuu. 2) (despre intinderi, spatii) Care nu are capat; nemar-ginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfarsit

infrunti, infruntesc, vb. IV (reg., inv.) a incepe ceva fara a continua si sfarsi.

BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O³ + data.

ISTOV n. inv. Parte cu care se termina sau se incheie ceva; sfarsit; capat. ◊ De ~ in intregime; cu totul. fara ~ fara incetare; necontenit. /<sl. istovu

MAT² n. Situatie in cadrul unei partide de sah, in care regele uneia dintre parti nu-si poate parasi locul fara a fi prins, determinandu-se in felul acesta sfarsitul partidei in valoarea partii adverse. /<fr. mat, germ. Matt

NEsfarsiRE s. f. Intindere sau cantitate fara limite sau care pare ca nu are limite. – Ne- + sfarsire.

TUTTI QUANTI (it.) toti cat sunt (pana la unul) – Formula utilizata la sfarsitul unei enumerari (adesea depreciative) pentru a o completa: toti fara exceptie.

NEsfarsit² ~uri n. 1) Intindere fara margini; spatiu nemarginit. 2) Durata nelimi-tata de timp; existenta infinita; vesnicie; eternitate. /ne- + sfarsit

ISTOV s. n. (Inv.) sfarsit¹, capat. ◊ Loc. adj. si adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. fara istov = fara incetare; nesfarsit, necurmat. – Din sl. istovu „adevarat”.

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

TIGAN ~i m. 1) Persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. Tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoana bruneta. 3) peior. Persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin

VINIETA NIE-/ s. f. 1. gravura mica, desen care se pune ca ornament la inceputul ori la sfarsitul unei carti sau al unui capitol; cliseu in tipografie pentru ornamentatie. 2. adaos atasat unei marci postale, fara valoare nominala, emisa cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

NEISPRAVIT, -A, neispraviti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este lasat neterminat, care nu are capat sau sfarsit. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care nu are nici o situatie, nici un rost, care este fara capatai, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + ispravit.

GATA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A carui confectionare, construire, realizare s-a indeplinit; ispravit, terminat, sfarsit. ◊ Haine (de) gata = haine confectionate care se pot cumpara direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fara sa munceasca, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a ispravi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zapaci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva facut de altul. ♦ Care a luat fiinta, a capatat existenta. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjectie) Ajunge! destul! 2. Care a facut toate pregatirile pentru ceva; pregatit. ♦ Dispus sa..., in stare sa... 3. Care este aproape sa..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

VINIETA s.f. 1. Gravura mica, desen, ornament care se pune la inceputul sau la sfarsitul unei carti sau al unui capitol; cliseu folosit in tipografie pentru ornamentatie. 2. (Filat.) Adaos atasat unei marci postale, fara valoare nominala, emisa cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-ta, scris si vigneta. / < fr. vignette].

A DISPAREA dispar intranz. 1) A se face nevazut; a inceta sa mai fie in campul vizual; a pieri. 2) A se pierde fara urma. 3) fig. (despre fiinte) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a muri; a deceda; a raposa; a sucomba. /<fr. disparaitre

sfarsit ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere

TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis¹. ◊ Trimitere in judecata = intentare a unui proces. Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata. 2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma