A ALERGA alerg intranz. 1) A se deplasa cu viteza, repezind corpul inainte prin pasi brusti; a fugi. ◊ ~ intr-un suflet a veni foarte repede. 2) fig. A se misca foarte repede. Masina alearga. 3) A cauta insistent sa obtina; a umbla. ~ dupa bani. ◊ ~ (sau a umbla) cu limba scoasa dupa ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grabit dupa treburi. 5) A merge din loc in loc fara scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergari. /<lat. allargare

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

BALADA vb. I. intr., refl. (Frantuzism) A se plimba mult (fara scop, fara tinta). [< fr. balader].

MAR¹, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

A RATACI ~esc 1. intranz. 1) A umbla cautand drumul. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se afla. ~ o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /cf. lat. erraticus

VOIE f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa. ◊ fara (de) ~ inconstient; fara intentie. Peste voia cuiva fara vrerea cuiva. De ~, de nevoie (sau cu ~, fara ~) vrand-nevrand. 2) Senzatie de satisfacere a gustului; vointa; placere; plac; pofta; chef. ◊ Dupa ~ la dorinta. In (sau la) ~ (sau in toata voia) fara a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe ~ (sau a face pe voia cuiva) a face asa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe ~ (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A implini voia (sau voile) cuiva a indeplini dorinta cuiva. A se lasa (sau a umbla, a merge) in voia cuiva (sau a ceva) a face dupa placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispozitia cuiva. A-si face (sau a face cuiva) ~ buna a se inveseli sau a inveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; incuviintare. A cere ~. A da ~. ◊ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-D. voii] /<sl. volja

GRATUIT, -A adj. 1. Dat pe nimic, fara plata. 2. (Fig.) fara un scop practic; inutil. [Pron. -tu-it. / < fr. gratuit, cf. lat. gratuitus].

CONTEMPLATIV, -A adj. care contempla, inclinat spre visare; meditativ, visator. ◊ care se limiteaza sa contemple, fara vreun scop practic. (< fr. contemplatif, lat. contemplativus)

DEAMBULA vb. intr. a merge fara un scop precis, dupa propria fantezie sau pofta, a rataci. (< fr. deambuler)

FRASINEL, frasinei, s. m. Planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.

VRERE, vreri, s. f. Faptul de a vrea. 1. Vointa (1) 2. Hotarare, decizie. 3. Dorinta; pofta, placere. 4. Intentie, scop. ◊ Loc. adv. fara (de) vrere = involuntar. – V. vrea.

BONETA ~e f. 1) Acoperamant pentru cap, confectionat din panza sau stofa, fara boruri, cu doua panglici care se leaga sub barbie. ~ de noapte. ~ pentru s****i. 2) Tichie din panza alba, de forma cilindrica sau conica, purtata mai ales de personalul medical si de bucatari, in scopuri igienice. 3) Chipiu fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. /<fr. bonnet

A LAINICI ~esc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinari; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc in loc fara nici un scop; a hoinari; a vagabonda; a rataci. /Din lainic

RIVAL ~i m. Persoana care aspira, in concurenta cu alta, in atingerea aceluiasi scop; adversar; concurent. ◊ fara ~ fara pereche; inegalabil. /<fr. rival, lat. rivalis, ~e, germ. Rival

STRIGOI ~ m. 1) (in superstitii) Sufletul unui mort despre care se crede ca ar iesi noaptea din mormant pentru a pricinui rele celor vii; moroi. ◊ A umbla ca un ~ a umbla noaptea tarziu fara nici un scop. A trai ca un ~ a trai izolat. 2) rar depr. Om rau si inchis in sine. /striga + suf. ~oi

VRERE ~i f. 1) rar Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa; voie. ◊ fara ~ involuntar. 2) Dorinta de a avea sau de a realiza ceva; pofta; chef. 3) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop; tel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. /v. a vrea

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

LELA adv. : A umbla ~ a fi hoinar; a merge din loc in loc fara a urmari un scop precis; a hoinari; a vagabonda. /cf. lele

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Incalcare a legalitatii; (concr.) fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict savarsit de cineva prin depasirea atributiilor sale. Abuz de incredere = inselaciune care consta din insusirea ilegala, instrainarea sau refuzul de restituire a unui obiect incredintat spre pastrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care consta in exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului sau social-economic. 2. Intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care consta din exagerarea unui fapt, a unei pareri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.

RODAJ, rodaje, s. n. Punere in functiune a unui motor nou fara a-l forta, in scopul netezirii si ajustarii suprafetelor de contact in miscare ale pieselor componente; perioada in care un motor functioneaza in acest fel. – Din fr. rodage.

TENTATIVA, tentative, s. f. Actiune intreprinsa in scopul de a realiza ceva, fara siguranta izbanzii; incercare (neizbutita). ♦ (Jur.) Incercare de a savarsi o infractiune. – Din fr. tentative.

GALA ~e f. Serbare mare, cu caracter solemn (cu sau fara reprezentatii artistice), avand drept scop punerea in evidenta a unor valori (materiale sau spirituale). ◊ De ~ de sarbatoare; solemn; de ceremonie. ~ de box spectacol de sport, constand din mai multe meciuri de box. [G.-D. galei] /<it. gala

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

TENTATIVA s.f. Actiune intreprinsa in scopul de a realiza ceva, fara a avea insa siguranta izbandei; incercare (neizbutita). ♦ (Jur.) Incercare de a savarsi o infractiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo].

TENTATIVA s. f. 1. actiune intreprinsa in scopul de a realiza ceva, fara siguranta izbanzii; incercare (neizbutita). 2. (jur.) incercare de a savarsi o infractiune. (< fr. tentative)

GARGARA, gargare, s. f. 1. Clatire a gurii si a gatului cu un lichid dezinfectant; gargariseala; (concr.) lichid dezinfectant folosit in acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslusita sau fara sir, fara logica, lipsita de continut. – Din ngr. gharghara.

MORDANSARE s. f. Tratament cu substante chimice speciale, aplicat fibrelor textile in scopul fixarii pe ele a colorantilor fara afinitate sau cu afinitate foarte mica pentru fibra respectiva. – Cf. fr. mordancage, mordancer.

NOIMA, noime, s. f. 1. Inteles, sens, continut (al unui cuvant sau enunt); rost. ◊ Loc. adj. si adv. Cu noima = logic, cu judecata; intelept, cuminte. fara (nici o) noima = fara sens, fara judecata; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noima = a fi fara sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, tel, scop; motiv, cauza. 3. (Rar) Simbol, conventie. – Din ngr. noima.

STAT¹, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. Statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

URLATI m. la pl.: A se duce (sau a umbla) pe ~ a umbla fara rost; a pleca undeva fara a-si pune un anumit scop. /v. a urla

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

TINTA² ~e f. 1) Punct in care tinteste cineva cu o arma; tel. 2) Punct asupra caruia sunt indreptate anumite actiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atentiei sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironiti asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-si fixa privirea intr-o directie. A privi (sau a se uita) fara de ~ a se uita in gol. 4) scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ fara ~ la voia intamplarii. [G.-D. tintei] /<sl. centa

CURSA² ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale si pasari salbatice; capcana. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se rafui cu cineva, punandu-l intr-o situatie fara iesire. ◊ A-i intinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune intr-o situatie fara iesire. A cadea (sau a se prinde) in ~ a nimeri intr-o situatie fara iesire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

SCRUPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fara (sau lipsit de) e = fara nici un considerent moral in atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

EXPLOATA vb. tr. 1. a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

PARVENI vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situatie buna fara a avea merite deosebite; a se imbogati. 2. A-si atinge scopul, a reusi, a izbuti. 3. (Despre stiri) A ajunge (la destinatie). [P.i. parvin. / < fr. parvenir].

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Depasire a legalitatii; (concr.) fapta ilegala. ♢ Abuz de putere = delict savarsit de cineva prin depasirea atributiilor sale. Abuz de incredere = delict constand din insusirea, instrainarea sau folosirea, in alte scopuri decat cele indicate, a unui obiect incredintat cuiva de cineva. 2. Intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. – Fr. abus (lat. lit. abusus).

VaNZATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana specializata in vinderea marfurilor (intr-un magazin). ◊ ~ de piei de closca negustor fara marfa si fara mijloace banesti. 2) si adverbial Persoana care savarseste un act de tradare (in scopuri meschine); tradator. ~ de tara. /a vinde + suf. ~ator

SPECULA vb. I. tr. A face speculatii financiare, economice etc., a exploata practicand specula; (p. ext.) a insela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumita imprejurare cu scopul de a dobandi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deductii teoretizand formal, fara legatura cu practica. [< fr. speculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

ARMATA, armate s. f. 1. Totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militara compusa din cateva corpuri si unitati din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate actionand in vederea unui scop comun. Armata pacii. ◊ Armata (industriala) de rezerva = (in oranduirea capitalista) populatie muncitoreasca ramasa fara lucru din pricina anarhiei modului de productie. ♦ Multime, ceata; card, sir. – It. armata.

PARVENI vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situatie materiala sau sociala buna fara a avea merite deosebite si folosind mijloace necinstite; a se imbogati. 2. a-si atinge scopul, a reusi, a izbuti. 3. (despre stiri, scrisori etc.) a ajunge (la destinatie). (< fr. parvenir)

SNORKELING (‹ engl.) s. n. Practicarea inotului la suprafata sau imediat sub suprafata apei echipat cu o masca transparenta si un tub scurt pentru respiratie (numit in engleza snorkel). Se practica in ape linistite, fara valuri mari (d. ex. in lagune si in zone cu recife de coral), indeosebi in scopul observarii animalelor marine.

POGHIAZ ~uri n. inv. reg. 1) Invazie facuta cu scopul de a jefui. 2) Unitate militara care executa o astfel de invazie. 3): A umbla in ~uri a rataci fara rost; a hoinari. [Var. podghiaz] /<pol. podjazd

LABIRINT¹ s. n. 1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ◊ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti. 2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ◊ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal. 4. (fig.) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ◊ situatie incurcata, fara iesire. 5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza. 6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit care apara de vreme rea, de primejdii etc.; constructie facuta in acest scop. ♢ Adapost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casa, camin. Ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost? (CREANGA). ♦ Protectie, ocrotire. Sedeau pe vine la adapostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr. A fi (sau a (se) pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum.

ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).

EXPLOATA vb. I. tr. 1. A-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune in valoare].

SIMBRIE ~i f. inv. 1) Plata acordata unei persoane angajate la stapan. ◊ A fi sluga fara ~ a munci din greu fara nici un castig. A tine pe cineva cu ~ a avea pe cineva in calitate de angajat. 2) Salariu platit soldatilor mercenari; solda. 3) Intovarasire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sambra + suf. ~ie

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE SI COMERT (in engl.: General Agreement on Tariffs and Trade – G.A.T.T.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Geneva, creata in 1947 (isi incepe activitatea in 1948), in scopul dezvoltarii comertului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate. Interzicerea restrictiilor cantitative la import si acordarea de concesii comerciale fara reciprocitate tarilor in curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care si Romania (din 1971) si relatii speciale cu inca 31 de state.

ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.

NAVALA ~e f. 1) Inaintare impetuoasa (mai ales, prin surprindere) asupra dus-manului. ◊ A da ~ a) a navali; b) a se repezi. 2) Patrundere masiva a unei armate intr-o tara straina cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Miscare nestavilita. ~a apelor. 4) (despre fiinte) Ingramadire (grabita) intr-un singur loc. ◊ La pomana, ~ se spune, cand cineva cauta sa beneficieze de ceva fara cheltuieli. /v. a navali

MUTUAL, -A adj. 1. Care se face in mod reciproc si simultan. ◊ Asistenta mutuala = forma de colaborare politica si militara intre state, in conditii stipulate de contracte, in scopul apararii comune impotriva unui eventual atac armat; inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati cu foarfecele sau alt obiect taios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o opera literara sau stiintifica cu o minutiozitate exagerata, cu scopul de a o critica si de a o pune intr-o lumina defavorabila. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fara incetare (barfind, clevetind); a bodogani – Din lat. forficare.

LUNTRE ~e f. Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu fundul plat, propulsata cu ajutorul motorului sau al vaslelor; barca. ◊ A se face (sau a se pune) ~ si punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta intre doua ~i a tine si cu unul si cu altul; a imbina doua interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter

OINA f. (in unele tari) Joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

RATIONALIZA vb. tr. 1. a folosi metodele si procesele tehnologice cele mai eficiente; a utiliza la maximum mijloacele de productie in scopul cresterii productivitatii muncii si a reducerii pretului de cost. 2. a limita prin anumite restrictii consumul unor produse deficitare; a rationa (II). 3. a transforma o expresie algebrica cu un radical intr-o expresie echivalenta, fara radical. (< fr. rationaliser)

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa¹ (1). ♦ Baraca (de lemn) unde se adapostesc muncitorii care lucreaza la camp sau la padure. 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. 3. Element de constructie in forma de cutie (fara funduri sau cu un singur fund), confectionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatra, cu pamant etc. si care se asaza in albie sau pe malul unei ape in scopul executarii unui baraj, a unui dig etc. [Var.: casoi s. n.] – Casa + suf. -oaie.

PORTOFOLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Functie de ministru. ♦ Ministru fara portofoliu = persoana care are functia de ministru intr-un guvern, fara a fi titularul unui minister. 2. (Inv.) Mapa, dosar etc. in care se pastreaza acte, hartii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comert, valori bancare etc. aflate la dispozitia cuiva. 5. Totalitatea lucrarilor manuscrise aflate in evidenta unei edituri, in scopul tiparirii lor. – Dupa it. portafoglio.

GREVA s. f. forma organizata de lupta a salariatilor din incetarea colectiva a activitatii, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicari. ♦ ~ generala = greva care cuprinde toate unitatile dintr-o ramura industriala, dintr-un oras, dintr-o tara etc.; ~ japoneza = greva a salariatilor care se face publica prin arborarea unei brasarde la bratul fiecarui salariat, fara a recurge la incetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a manca, manifestare de protest politic. (< fr. greve)

OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.

MINCIUNA, minciuni, s. f. 1. Denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea cuiva; neadevar. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciuna sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi ca cineva a spus un neadevar. A purta (sau a duce, a tine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fara a se tine de cuvant; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minti. ♦ Inselaciune, viclesug. ♦ Fictiune, nascocire, plasmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunica (2). – Lat. mentio, -onis.

PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. Piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) Piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) Curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

SFARSIT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) scop, tinta. [Var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

LATERAL, -A, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; laturalnic. ◊ Arie (sau suprafata) laterala = marimea suprafetei unui corp prismatic, fara suprafetele bazelor lui. Arie laterala = zona situata la periferia teritoriului unde se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ Fig. Secundar. 2. (In sintagma) Consoana laterala (si substantivat, f.) = consoana articulata prin atingerea varfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, in timp ce suflul de aer iese prin cele doua deschizaturi lasate de marginile limbii. „L” este o consoana laterala. 3. (In sintagma) Gandire laterala = proces specific gandirii creatoare, avand ca scop obtinerea a cat mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. lateral, lat. lateralis.

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].