NEnumaraT, -A, nenumarati, -te, adj. Care este in cantitate atat de mare incat nu poate fi numarat; fara numar, imens. ◊ Loc. adv. De nenumarate ori sau in nenumarate randuri = de foarte multe ori, foarte des. – Ne- + numarat.

NEnumaraT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la numarat) Care este foarte numeros; fara numar. /ne- + numarat

INTREG¹ ~gi m. mat. numar fara unitati fractionare. Trei ~gi si doua zecimi. [Sil. in-treg] /<lat. integer, ~gra

numarAT², -A, numarati, -e, adj. Evaluat numeric, socotit, calculat, verificat; p. ext. care se afla in numar exact, fara nici o aproximatie. ◊ Expr. Bani numarati = bani numerar, gheata, pesin. Bob numarat = exact, pana la capat, totul. ♦ Limitat, redus ca numar. – V. numara.

VARIANTA, variante, s. f. 1. numarul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fara ca numarul de faze sa se modifice. 2. Media aritmetica a patratelor abaterilor valorilor individuale ale unui sir statistic de experiente, de la media aritmetica a sirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime conventionala, folosita in arhitectura clasica pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absoluta a unui numar real (fara a se tine seama de semnul algebric). ♦ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor elementelor unui numar complex. 3. Fiecare dintre partile principale (si detasabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunara. 4. Parte componenta a unui ansamblu (cu functionalitate proprie). – Din fr. module.

RAU, rauri, s. n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.

VARIANTA s.f. 1. numarul factorilor de echilibru care pot varia independent fara ca numarul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat sa se schimbe. 2. (Statist.) Patratul abaterii standard. [< fr. variance].

IMPAR, -A adj. (Despre numere intregi) fara sot. [< lat. impar].

ALEUCEMIE s. f. leucemie fara cresterea numarului leucocitelor in sange. (< fr. aleucemie)

IMPAR, -A adj. (despre numere intregi) fara sot. (< lat. impar)

VARIANTA s. f. 1. numar maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fara ca numarul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat sa se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile in jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare in jurul mediei. (< fr. variance)

SOT, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

IMPAR ~a (~i, ~e) (despre numere intregi) Care nu se imparte la doi fara rest si fara a da numere fractionare; nedivizibil cu doi; fara sot. /<lat. impar, ~ris, fr. impair

GHIOTURA s. f. art. (Pop. si fam.; in loc. adv.) Cu ghiotura = in numar, in cantitate mare; fara nici o deosebire; cu gramada. – Din tc. goturu.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.

DIVIZIBIL, -A, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere intregi, polinoame etc.) Care se imparte exact (fara rest) cu alt numar, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

AMEIOZA s. f. diviziune nucleaza, fara meioza, care nu asigura numarul de cromozomi. (< fr. ameiose)

PSEUDOPOLIPLOIDIE s. f. multiplicare a numarului de baza al cromozomilor, fara cresterea corespunzatoare a materialelor genetice. (< fr. pseudopolyploidie)

DIVIZIBILITATE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a doua numere de a se imparti exact (fara rest) intre ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilitatii] /<fr. divizibilite

NOIAN ~e n. 1) Cantitate sau numar mare; multime. ~ul anilor. 2) Intindere fara margini; nemarginire; nesfarsit; imensitate. 3) Adancime foarte mare; neant; prapastie; abis; hau. [Sil. no-ian] /cf. alb. ujane

ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus

SOMAJ s. n. fenomen social-economic caracteristic economiei de piata, constand in inactivitatea fortata a unui numar mare de oameni, care raman fara lucru. (< fr. chomage)

MONOTON, -A adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care pastreaza mereu acelasi ton, lipsit de variere in intonatie. ♦ (Fig.) Uniform, fara variatie; plictisitor. 2. (Mat.; despre siruri de numere sau despre functii) Care este fie crescator, fie descrescator. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton].

IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

SOMAJ s.n. Fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, constand in inactivitatea fortata a unui numar mare de oameni ai muncii care raman fara lucru; situatia celui care nu are unde munci. [< fr. chomage].

abstract, -a adj. (lat. abstractus; abs, de la, si trahere, a trage). Care arata calitatea unui lucru facind abstractiune de el = albeata bunatate. Metafizic, greu de inteles: stiinte abstracte, scriitor abstract. Preocupat: spirit abstract. Aritm. numar abstract, care spune numai cite unitati sint fara sa le spuna felu. S. n. Ceia ce e abstract, in opoz. cu concret. Adv. In mod abstract.

IMPAR, -A, impari, -e, adj. (Despre numere intregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fara sot. – Din lat. impar Cf. fr. impair.

ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.

DISCRET, -A I. adj. 1. care stie sa pastreze un secret, o taina. ◊ rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaza in salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. 4. (fig.) greu, putin perceptibil. II. adv. fara sa atraga atentia. (< fr. discret, lat. discretus)

MINUS, (l, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau pentru caracterizarea numerelor sau marimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsa. 3. Adv. Mai putin, fara. – Din lat. minus.

DIVIZIBILITATE s. f. Insusirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a doua numere intregi, a doua polinoame etc. de a se imparti exact (fara rest) intre ele. – Din fr. divisibilite.

INFINIT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are nici o limita; fara capat; nelimitat; nesfarsit; nemarginit. 2) Care nu are sfarsit; fara sfarsit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul marimii, intensitatii, duratei, numarului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini

SUBSTANTIV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumeste lucruri, fiinte sau notiuni abstracte si care se modifica, in cele mai multe limbi, dupa numar si caz. 2. Adj. (In sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopseste fibrele fara ajutorul mordantilor; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.

A ROI ~iesc intranz. 1) (despre albine) A parasi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, pasari) A zbura in numar mare (ca un roi). 3) fig. (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a misuna; a fojgai; a fosni. /<bulg. roja, sb. rojiti

DIVIZIBILITATE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a putea imparti, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) Proprietate a doua numere intregi, a doua polinoame etc. de a se imparti exact intre ele (fara rest). ◊ Divizibilitatea obligatiilor = principiu de drept civil potrivit caruia drepturile de creanta si obligatiile corelative lor se divid de plin drept intre creditori si/sau intre debitori, atunci cand apartin / incumba mai multor persoane sau cand sunt dobandite in comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi inlaturate de parti prin stipularea solidaritatii sau a indivizibilitatii.

A INSIRA insir tranz. 1) (diferite obiecte) A aseza in sir, in rand; a randui. ~ rufele (la uscat). 2) (margele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ata, facand sirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A numara sau a expune pe rand a enumera. ◊ ~ verzi si uscate a spune lucruri fara rost; a palavragi. 4) (obiecte) A imprastia in dezordine. /in + sir

MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. Semn grafic asemanator cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsa. // adv. fara, mai putin, scazand. [< lat. minus].

MINUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. semn ca cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsa. II. adv. mai putin, fara. (< lat. minus)

A TRANCANI ~esc 1. intranz. 1) A vorbi mult si fara rost; a flecari; a palavragi; a barfi. 2) v. A TRONCANI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita in numar mare. /tranc + suf. ~ani

CICLOCONVERTOR (‹ engl., fr.) s. n. Dispozitiv electronic de putere, care transforma direct, fara a utiliza un circuit intermediar din curent continuu, energia electrica de curent alternativ cu anumiti parametri (ex. numar de faza, frecventa) in energie electrica de curent alternativ de alti parametri.

beilic n., pl. uri (turc. beilik, calitatea de bei, guvern, dijma de animale). Vechi. Conacu (casa, palatu) inaltilor demnitari ai Portii in Bucuresti si Iasi. Rechizitiune vexatorie care consista in luarea anuala a unui numar de oi p. Poarta. Claca (corvoada, prestatiune, angara) in folosu domnului. Azi. Fig. Munca grea, gratuita si fara placere: a lucra de beilic. Vita de beilic, vita supusa la munci grele. V. havalea, jold, oierit.

ORDINATOR, ordinatoare, s. n. Calculator numeric universal, compus dintr-un numar variabil de unitati specializate si comandate de acelasi program inregistrat, care permite efectuarea unor operatii aritmetice si logice fara interventia omului in timpul lucrului si rezolva probleme de calcul stiintific, de gestiune a intreprinderilor comerciale sau industriale etc. ◊ Ordinator familial = computer familial. – Din fr. ordinateur.

ECHIVALENT, -A I. adj. 1. (si s.) care are aceeasi valoare, semnificatie, acelasi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeasi arie, fara a coincide ca forma. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. 2. marime, numar, etc. care caracterizeaza egalitatea de valoare sau de semnificatie a doua efecte sau actiuni. 3. marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia. (< fr. equivalent, lat. aequivalens)

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

COMPRIMARE (‹ comprima) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp prin exercitarea unei apasari asupra lui, ◊ (METEOR). C. adiabatica = scaderea volumului unui gaz datorata cresterii presiunii si avind ca efect incalzirea lui fara aport de caldura dinspre mediul inconjurator. 2. (INFORM.) Metoda de codificare a informatiei, bazata pe frecventa de aparitie a simbolurilor unui alfabet; numarul de cifre cu care se codifica un simbol este invers proportional cu frecventa sa de aparitie. ◊ (ELT.) Comprimarea imaginii = metoda utilizata in transmisia la mare distanta a datelor sau imaginilor prelevate cu un dispozitiv special.

PATRU² m. 1) numar constand din patru unitati. Aduna ~ cu trei. 2) Cifra 4 sau IV. ◊ Cu ochii in ~ foarte atent. Intre ~ ochi (sau pereti) in mare taina; fara martori. A despica (sau a taia) firul (de par) in ~ (sau in sapte, in noua) a cerceta foarte amanuntit. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. quatuor

DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)

SUTA² ~e f. 1) numar constand din o suta de unitati. ◊ La ~ raportat la o suma de o suta de unitati. ~ la ~ a) in intregime; complet; b) exact; sigur; fara indoiala; cu siguranta. ~e si mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<sl. suto

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

A MISUNA pers. 3 misuna intranz. 1) (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a forfoti; a roi; a fosni; a foi; a fojgai; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, pasari etc.) A fi in numar mare. /cf. misina

RADICAL⁴ ~i m. 1) mat. numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radacina. 2) mat. Simbol care indica operatia de extragere a radacinii. 3) chim. Grup de atomi care se comporta in reactiile chimice ca un element unic, fara a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvant, dotata cu sens lexical, care este comuna tuturor cuvintelor din aceeasi familie; radacina. /<fr. radical, germ. Radikal

ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

CONVERSIUNE s.f. 1. Schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

DISCRET, -A, discreti, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care stie sa pastreze o taina ce i s-a incredintat; care este rezervat, retinut in vorbe si in actiuni. ♦ (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) fara a atrage atentia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atentia, nu socheaza. II. 1. (Mat.; despre marimi) Format din unitati distincte, obtinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. – Din fr. discret.

RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. Mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].

LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

CRESTERE, cresteri, s. f. Actiunea de a creste. Dezvoltare, marire treptata. 2. Sporire, marire a numarului, volumului, intensitatii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prasire, inmultire. ◊ Cresterea animalelor = ramura a agriculturii care are ca obiect inmultirea si cresterea animalelor si pasarilor, a viermilor de matase, a pestilor si stuparitului. 4. Educare, educatie. ◊ Loc. adj. fara crestere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Buna crestere = educatie aleasa. – V. creste.

NEHOTARAT, -A, nehotarati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotarat, care este lipsit de hotarare; sovaitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; in sintagmele) Adjectiv nehotarat = adjectiv pronominal care insoteste substantivul fara sa individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotarat = pronume care da indicatii imprecise asupra obiectului al carui nume il inlocuieste. Articol nehotarat = articol care indica obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotarat = numeral care exprima un numar nedeterminat de obiecte sau de fiinte. – Ne- + hotarat.

ORDINAR, -A, ordinari, -e, adj. 1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ◊ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi. Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ◊ Loc. adv. (Frantuzism inv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv.; substantivat, in expr.) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei. 2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar.

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

MARCA¹, marci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie. Marca de automobil. ◊ Loc. adj. De marca = de calitate superioara. ♦ (Inv.) Stema; blazon, emblema. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seama; marcant, distins. 2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite. 3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din ngr. marka, fr. marque. Cf. germ. Marke.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

CADENTA, cadente, s. f. 1. Miscare ritmica si uniforma; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ numarul de lovituri pe care o arma de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecventa; viteza de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmica a unor unitati poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei incheieri intr-o compozitie muzicala. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistica dintr-un concert instrumental, interpretat fara acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) dezbraca in pielea goala. ♦ A (se) desfrunzi; a lasa sau a ramane fara verdeata. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prada. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curata de coaja; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicatie etc. tot ce prezinta interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urna si a numara voturile obtinute intr-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

COMBINATIE (‹ fr.) s. f. 1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ (Fam.) Aranjament, plan, calcul. 2. (CHIM.) Substanta omogena compusa din doua sau mai multe elemente chimice diferite, prezente in proportii definite; compus (2); corp compus. ◊ C. complexa = combinatie care se obtine prin legarea la un ion metalic a unui numar definit de molecule de aceeasi specie sau de specii diferite, neutra din punctul de vedere al reactivitatii chimice. ◊ C. organometalica = c. organica continind un atom al unui metal legat printr-un atom de carbon de radicalul organic. ◊ C. de incluziune = c. moleculara constituita din doi componenti, in care moleculele unuia dintre componenti sint capabile sa retine moleculele celui de-al doilea, fara ca intre ele sa se stabileasca legaturi chimice obisnuite, ci numai forte de interactiune, slabe de tip Van der Waals (ex. aducti, clatrati).

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

RULETA s. f. 1. panglica de panza sau de otel gradata, folosita pentru masurarea distantelor, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate. 2. obiect in unele jocuri de noroc, dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. ♦ ~ ruseasca = joc de noroc cu puternica implicatie psihopatologica, in care partenerii mizeaza pe insasi viata lor, indreptand spre tampla un pistol automat incarcat cu un singur glonte, care are o pozitie necunoscuta. 3. mic instrument dintr-o rotita dintata, in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, in bucatarie la taierea aluatului etc. 4. curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa, cu care este coplanara. (< fr. roulette)

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare