GAUNOS, -OASA, gaunosi, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gaurit, gol, mancat pe dinauntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fara miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinti, masele) Cariat (intr-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Care este lipsit de continut, de temei. [Pr.: ga-u-] – Gauna (inv. „gaura mica” < lat.) + suf. -os.

SOLENOID, solenoizi, s. m. Bobina electrica cilindrica fara miez feromagnetic. – Din fr. solenoide.

GAUNOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre arbori) Care are (multe) gauri pe dinauntru; cu (multe) gauri pe dinauntru; bosturos; scorburos. 2) (despre dinti) Care este gaurit de carie; cariat. 3) (despre nuci) Care este fara miez; sec. 4) (despre manifestari ale oamenilor) Care este lipsit de probe sigure. /reg. gaun + suf. ~os

SOLENOID ~zi m. fiz. Bobina electrica de forma unui cilindru fara miez feromagnetic. /<fr. solenoide

scorobaie, scorobai, s.f. (reg.) 1. coaja de dovleac (fara miez). 2. vale adanca si ingusta.

secaret¹, secareata, adj. (reg.; despre boabele de cereale; despre cereale) care este fara miez sau cu miezul uscat, nedezvoltat.

secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.

BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

SUPERFICIAL, -A, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, ramane la suprafata unui obiect, a unei fiinte; fig. care apare, se produce, ramane la suprafata, fara sa atinga miezul, esenta lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care trateaza problemele fara sa le adanceasca, care trece usor peste lucruri; lipsit de adancime. ♦ Fig. (Adverbial) fara a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.

TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tine strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar.

DESERT¹ ~arta (~erti, ~arte) 1) (despre recipiente, incaperi) Care nu are nimic in interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminte) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are continut; fara sens. Minte ~arta. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Sperante ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie, de populatie; pustiu. /<lat. desertum, fr. desert

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi

SAMBURE ~i m. 1) Samanta din interiorul unor fructe (cu sau fara invelisul dur care o protejeaza). ~ de caisa. 2) fig. Parte esentiala a unui lucru; miez; nucleu. 3) fig. Parte minimala din ceva; pic; farama. Un ~ de adevar. /Cuv. autoht.

PELINCA, pelinci, s. f. (Reg.) Scutec. ◊ Expr. A iesi (sau a fi scos) din pelinci = a depasi varsta alaptarii; p. ext. a fi foarte tanar, fara experienta. ♦ Pelincile Domnului = turte subtiri si rotunde din aluat nedospit, indulcite cu miere sau cu zahar si presarate cu miez de nuci, traditionale la unii crestini in ajunul Craciunului. – Din magh. pelenka, ucr. pelinka.

TEMEI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importanta din ceva; temelie, fundament, baza. ◊ Loc. adj. De temei = de baza, solid, serios; insemnat, important. fara (sau lipsit de) temei = fara baza reala, neintemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. si adv. Cu temei = a) intemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricina, cauza; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei actiuni, al unui interval de timp). Temeiul noptii. 4. (Inv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.

UNT s. n. 1. Grasime naturala, solida, extrasa din lapte si folosita ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fara efort, usor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlagui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau sa-i iasa) untul = a-l bate tare, rau (pe cineva). ♦ (Urmat de determinari care indica provenienta) Grasime solida extrasa din semintele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = planta erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate si cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse in ciorchine la varful tulpinii; untisor (Orchis morio). – Lat. unctum.

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.