Rezultate din textul definițiilor
CAPRICIU, capricii, s. n. 1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana1, farafastacuri (2), bazdac. 2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter de improvizatie, cu treceri neasteptate de la o stare emotionala la alta. [Var.: (inv.) caprit s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.
INFORM, -A, informi, -e, adj. Care nu are o forma determinata sau un contur precis. fara forma; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivita, bruta, dizgratioasa. ♦ Fig. Imperfect, nedesavarsit. – Din fr. informe, lat. informis.
AMORF, -A, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substante), Care nu prezinta o structura cristalina, regulata; p. ext. fara forma precisa. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. – Din fr. amorphe.
OTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcata; fara forma. ♦ Fig. Monoton, uniform. – Et. nec.
CAPRICIU s.n. 1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana. 2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Var. caprit, capritiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio].
IMATERIAL, -A adj. Existent numai in constiinta; spiritual, nematerial; (p. ext.) fara consistenta, fara forma precisa. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immateriel, it. immateriale].
AMORF, -A adj. 1. (despre substante solide) care nu are forma cristalizata proprie. 2. fara forma precisa. 3. (fig.) nediferentiat; inform. 4. (fam.) indiferent, nepasator, apatic. (< fr. amorphe, gr. amorphos)
DIFORM, -A adj. care nu are forma, figura sau proportiile pe care ar trebui sa le aiba; pocit, monstruos; inform. ◊ fara forma precisa. (< fr. difforme, lat. difformis)
IMATERIAL, -A adj. existent numai in constiinta; spiritual. ◊ fara consistenta, fara forma precisa; impalpabil. (< fr. immateriel, lat. immaterialis)
INFORM, -A adj. 1. fara forma precisa; cu o forma nepotrivita. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesavarsit. (< fr. informe, lat. informis)
AMORF, -A, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substante) Care nu prezinta o structura cristalina; p. ext. fara forma precisa. 2. Fig. Neorganizat, nediferentiat. – Fr. amorphe (< gr.).
CAPRICIU, capricii, s. n. 1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana. 2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter ritmic pronuntat (si cu un tempo viu). [Var.: (inv.) caprit s. n.] – Fr. caprice (it. capriccio).
CRIPTOMITOZA (‹ fr.) s. f. Diviziune celulara fara formare aparenta de cromozomi.
ceremonie si -ie f. (lat. ceremonia si caeri-; fr. ceremonie). Forma cultului. Pompa, gala, aparat, solemnitate: tinuta de ceremonie. Politeta [!], deferenta [!]: vizita de ceremonie. A face ceremonii, a te arata foarte politicos. Fara ceremonii, fara formalitati, intim. – Vechi teremonie, pop. tirmonie (pol. ceremonia, rus. -oniia). V. parada.
AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare; a fi, a exista in realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a se amesteca, a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = (sa) nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.
IZOTIPIE s. f. Proprietate a unor substante chimice de a cristaliza in aceleasi forme, fara a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie.
PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (In Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit. 2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (dupa scrie).
PROSCRIPTIE, proscriptii, s. f. 1. (In Roma antica) Punere in afara de lege sau osandire la moarte a cuiva, fara forme de judecata, pentru infractiuni politice. ◊ Lista de proscriptie = lista afisata care cuprindea numele persoanelor declarate in afara legii. 2. Pedeapsa la care autoritatea publica supunea pe cineva pentru o vina politica; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
IZOTIPIE s.f. Proprietate a unor substante chimice de a cristaliza in aceleasi forme, fara a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].
DIFORM, -A adj. Care nu are forma, figura sau proportiile pe care ar trebui sa le aiba; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) fara forma precisa. [< fr. difforme, cf. lat.t. difformis].
PROSCRIE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare, publicand pe o lista speciala numele celui osandit. 2. A indeparta in mod fortat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
IZOTIPIE s. f. proprietate a unor substante chimice de a cristaliza in aceleasi forme, fara a forma cristale mixte. (< fr. isotypie)
JUNIMISM s. n. miscare literar-culturala si politica din a doua jumatate a sec. XIX, care a pledat impotriva „formelor fara fond” si a oricaror excese. (< „Junimea” + -ism)
PARTENOGAMET s. m. gamet format fara conjugare. (< fr. parthenogamete)
PROSCRIPTIE s. f. (in Roma antica) punere in afara legii, condamnare la moarte sau la exil si confiscarea averii fara forme judiciare, pentru infractiuni politice, inscriind numele celui osandit pe o lista care se afisa. (< lat. proscriptio, fr. proscription)
AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = sa nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A nascoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca sa nu uite cursul anului (DRAGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.
aciuiez, a aciuia si aciua v. tr. (lat. accello, -are adapostesc in celula, d. cella, celula, camaruta, poiata. Din accello vin formele fara l, ca aciuiez, iar din accellare vine aciolez). Adapostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordei, in care se aciua cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se aciuase acolo (Rebr. 2, 61). In Vc. Arg. aciolez si aciurez. In Trans. si Olt. ma aciuiesc: ramas numai cu casuta, s' a aciuit pe linga Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.
GROTESC, -A, grotesti, adj., GROTESC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul c*********l, neobisnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situatii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostaza estetica reflectand realitatea in forme fantastice, bizare, disproportionate, c*********le. 2. S. n. Corp de litera de tipar fara picioruse, format din arce si segmente de dreapta de aceeasi grosime. – Din fr. grotesque.
C********J, c*********e, s. n. Convietuire a unui barbat cu o femeie fara indeplinirea formelor legale de casatorie; casatorie nelegitima. – Din fr. c*********e.
POTCAP, potcapuri, s. n. 1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. 2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse in capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podukapu.
LOGATOM, logatomi, s. m. Cuvant artificial monosilabic, fara semnificatie, format din trei sunete (consoana-vocala-consoana), folosit pentru aprecierea unei transmisiuni telefonice sau a auditiei intr-o sala. – Din fr. logatome.
TOCA, toci, s. f. 1. Caciulita sau palarioara fara boruri, purtata de femei. 2. Acoperamant pentru cap, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de magistrati si de avocati in exercitiul functiunii. – Din fr. toque.
COMANAC1, comanace, s. n. 1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, confectionat din lana sau din pasla, purtat de calugari si de calugarite. ◊ Expr. (Glumet) A-si pune capul sub comanac = a se calugari. 2. Acoperamant al capului asemanator cu comanacul1 (1) purtat odinioara de barbati. ♦ Caciulita de matase sau de stofa scumpa, purtata altadata de femei. [Var.: comanac s. n.] – Et. nec.
SECURIT s. n. Geam de siguranta cu o rezistenta mecanica marita si care, datorita tensiunilor interne obtinute in urma unui tratament termic, se transforma la spargere in pulbere, fara a forma cioburi si aschii. – Din germ. Sekurit.
COMANAC ~ce n. 1) Acoperamant pentru cap, de forma cilindrica fara boruri, asemanator cu potcapul, pe care-l poarta calugarii. ◊ A-si pune capul sub ~ a se duce la calugarie. 2) Acoperamant pentru cap de matase sau de stofa scumpa, purtat, in trecut, de barbatii si de femeile din paturile nobile. /Orig. nec.
CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis
IMATERIAL ~a (~i, ~e) 1) Care nu are natura materiala; existent numai in constiinta; nematerial; spiritual; ideal. 2) Care nu are o forma precisa; fara contur. [Sil. -ri-al] /<lat. immaterialis, fr. immateriel
TOCA ~ci f. 1) Acoperamant pentru cap de forma cilindrica, fara boruri, purtat de magistrati. 2) Palarie mica, fara boruri, purtata de femei. [G.-D. tocii] /<fr. toque
AMORF, -A adj. 1. (Despre corpuri) Care nu cristalizeaza, nu are forma precisa. 2. (Fig.) Nediferentiat, inform, moale; apatic; neorganizat. [< fr. amorphe, cf. gr. a – fara, morphe – forma].
GOBELET s.n. (Ant.) Vas de baut de forma evazata, fara picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].
gobleu s.n. (ant.) Vas de baut de forma evazata, fara picior sau toarte. (< fr. gobelet)
BOMBAJ s.n. Deformare a unei placi care are cel putin o suprafata de forma convexa, fara muchii. ♦ Deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve in urma alterarii continutului. [< fr. bombage].
PROCUMBENT, -A adj. (despre tulpini) care sta culcat pe pamant fara sa formeze radacini adventive. (< lat. procumbens)
SUMAR, -A I. adj. redat in putine cuvinte; pe scurt, succint. ◊ expeditiv, facut in fuga, superficial, fara respectarea formelor obisnuite. ◊ (despre imbracaminte) redus la strictul necesar. II. s. n. 1. cuprins, tabla de materii. 2. rezumat (al unei lucrari, dezbateri etc.). (< lat. summarium, dupa fr. sommaire)
soc (-ci), s. m. – Arbust cu flori hermafrodite care au proprietati sudorifice (Sambucus nigra, S. racemosa). – Mr. sug. Lat. sabūcus, forma inv., fara infix nazal, in loc de sambūcus (Cihac, I, 256; Koerting 8241; Puscariu 1605; Spitzer, Mitt. Wien, 330; REW 7561; Rohlfs, Differenzierung, 14; P. Aesbischer, Vox rom., XII, 82-94), cf. alb. stok (Skok, ZRPh., XLIV, 332-7), sicil. savuku, prov. saiuc, cat. sauc, port. sabugo.
ANTRACIT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „carbune”) s. n. Varietate de carbune natural, foarte bogat in carbon (89,5-96,5 la suta), sarac in apa si materii volatile, avind o putere calorica de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacara scazuta, fara fum, formeaza cocs pulverulent si este un combustibil pretios.
BORCAN, borcane, s. n. Vas (de sticla, de forma cilindrica) fara toarta, larg la gura, folosit pentru pastrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Bg. burkan.
CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa1 (1). ♦ Baraca (de lemn) unde se adapostesc muncitorii care lucreaza la camp sau la padure. 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. 3. Element de constructie in forma de cutie (fara funduri sau cu un singur fund), confectionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatra, cu pamant etc. si care se asaza in albie sau pe malul unei ape in scopul executarii unui baraj, a unui dig etc. [Var.: casoi s. n.] – Casa + suf. -oaie.
INSUMI, INSAMI, pron. de intarire. 1. (Pe langa un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Inv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fara ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. insuti, insati, pers. 3 sg. insusi, insasi, pers. 1 pl. insine, insene, pers. 2 pl. insiva, inseva, pers. 3 pl. insisi, insesi] – Ins(ul) + -mi, -ti, -si.
ORTOSCOPIC, -A, ortoscopici, -ce, adj. (Despre un sistem optic) Care formeaza imagini corecte, fara distorsiuni; rectiliniar. – Din fr. orthoscopique.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
PUF3, pufuri, s. n. Scaun scund, fara spatar, de forma cilindrica, capitonat sau facut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf.
TONSURA, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.
RECTILINIARITATE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fara distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.
BONETA ~e f. 1) Acoperamant pentru cap, confectionat din panza sau stofa, fara boruri, cu doua panglici care se leaga sub barbie. ~ de noapte. ~ pentru s****i. 2) Tichie din panza alba, de forma cilindrica sau conica, purtata mai ales de personalul medical si de bucatari, in scopuri igienice. 3) Chipiu fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. /<fr. bonnet
INFORM ~a (~i, ~e) 1) Care nu are o forma bine determinata; fara contur precis. 2) fig. Care nu este desavarsit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesavarsit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis
OBOROC oace n. inv. 1) Recipient cilindric larg la gura, facut, de obicei, din coaja de tei, servind la pastrarea si la transportarea cerealelor. 2) Continut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de masura a capacitatii folosita, de regula, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealta primitiva de pescuit, in forma de cilindru fara fund, impletita din nuiele. /
SOLENOID ~zi m. fiz. Bobina electrica de forma unui cilindru fara miez feromagnetic. /<fr. solenoide
TILINCA ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, fara gauri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc
ANAPLAZIE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompleta sau anormala a unei celule sau a unui tesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fara, plassein – a forma].
APOMIXIE s.f. (Biol.) formare a zigotului fara unirea gametilor. [Gen. -iei. / < fr. apomixie].
ERGOMETRIC, -A adj. Referitor la ergometrie. ◊ Bicicleta ergometrica = aparat in forma de bicicleta fara roti, servind pentru aprecierea adaptarii la efort in diferite sectoare de munca si discipline sportive. [< fr. ergometrique].
PIVOT s.n. 1. Piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].
PLATBANDA s.f. 1. (Rar) Fasie de teren cu flori care margineste despartiturile unei gradini; peluza de flori. 2. (Metal.) Produs obtinut prin laminare. 3. Traversa, grinda orizontala din piatra; lintou. 4. Mulura plata neteda sau putin proeminenta. ♦ Arhitrava formand o banda fara ornamente. [< fr. platebande].
potracali, potracalesc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi intruna despre lucruri fara importanta. 2. (in forma: potrocoli) a ocoli adevarul.
AGAMOSPERMIE s. f. formare a semintelor fara fecundatie. (< fr. agamospermie)
CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)
COPEPODE s. n. pl. subclasa de crustacee mici cu corpul fara carapace, care formeaza planctonul din apele dulci sau marine. (< fr. copepodes)
ERGOMETRIC, -A adj. referitor la ergometrie. ♦ bicicleta ~a = aparat in forma de bicicleta fara roti, pentru aprecierea adaptarii la efort in diferite sectoare de munca si discipline sportive. (< fr. ergometrique)
PACHET1 s. n. 1. reunire de obiecte legate sau invelite laolalta in hartie, in carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fara voia lui. 2. forma intermediara a semifabricatului la producerea tablei subtiri prin laminare periodica. 3. grup de doua-patru trenuri care circula in acelasi sens intre doua statii. 4. (sport) pack (2). 5. set, multime de probleme, legi, masuri etc. ♦ ~ de nervi = persoana nervoasa, care se agita continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)
PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)
PLATBANDA s. f. 1. fasie de teren cu flori care margineste despartiturile unei gradini, ale unui parc. 2. semifabricat de otel, cu sectiune dreptunghiulara, obtinut prin laminare. ◊ piesa de tabla de otel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru intarirea talpilor acestora. 3. traversa, grinda orizontala din piatra; lintou. 4. mulura plata neteda sau putin proeminenta. ◊ arhitrava, formand o banda fara ornamente. (< fr. plate-bande)
TONSURA s. f. ceremonie a tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui calugar catolic; locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)
ofili (ofilesc, ofilit), vb. – 1. A se vesteji. – 2. A slabi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fara indoiala in forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu acelasi sens.
BONETA, bonete, s. f. 1. Scufie innodata sub barbie. ♦ Tichie de panza alba purtata de medici, de laboranti, de bucatari etc. 2. Acoperamant de cap fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. 3. (In expr.) Boneta frigiana = acoperamant de cap, purtat in antichitate de sclavii eliberati si adoptat in timpul revolutiei franceze din 1789, ca simbol al libertatii. – Fr. bonnet.
amorf, -a adj. (vgr. amorphos d. a-, fara, si morphe, forma. V. di- si poli-morf). Inform.
corig, a -ige v. tr. (lat. cor-rigo, -rigere). forma mai latinizata, fara participiu, ild. corectez, corijez, indrept. V. dirig.
BOL, boluri, s. n. 1. Cocolos. ◊ Bol alimentar = cocolos rezultat din mestecarea alimentelor cu saliva in cavitatea bucala. 2. Vas de forma semisferica cu sau fara picior. – Din fr. bol.
ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii); a intrezari. ◊ Expr. A zari ca prin sita (sau ca printr-o panza) = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. si refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. 4. Intranz. (Pop.) A straluci, a lumina. – Din zare.
MAGNEZIE s. f. Oxid de magneziu in forma de praf alb, fara gust si fara miros, intrebuintat in medicina ca laxativ. – Din fr. magnesie.
PICRIC adj. (In sintagma) Acid picric = acid corosiv si toxic, sub forma de cristale galbene, fara miros si cu gust amar, folosit ca exploziv, la prepararea unor substante colorante etc. – Din fr. picrique.
LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tine strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
TELETIP, teletipuri, s. n. Aparat telegrafic la care receptarea semnalelor transmise se face sub forma de caractere tipografice, fara a mai fi necesara prezenta unui operator. – Din fr. teletype, germ. Teletyp.
SARAFAN, sarafane, s. n. Obiect de imbracaminte femeiasca, in forma de rochie decoltata, fara maneci (si fara umeri), care se poarta peste bluza. – Din rus. sarafan.
SARAFAN ~e n. Obiect de imbracaminte femeiasca, in forma de rochie decoltata, fara maneci, care se poarta peste bluza. /<rus. sarafan
A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere
AZONAL, -A adj. (Geogr.) fara zone, care nu formeaza zone. [Cf. germ. azonal].
ECHIVALENT, -A adj. De valoare egala. ♦ (Despre cuvinte, locutiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu alta figura, fara a coincide ca forma. // s.m. Cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. [Cf. fr. equivalent, lat. aequivalens].
sanceu, sanceie, s.n. (reg.) 1. sanie (cu care se transporta poveri); sanie cu talpile scurte folosite ca suport, in urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi. 2. (in forma: sanciu) sanie mare (fara sine pe talpi). 3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea bustenilor.
stori, storasc, vb. IV 1. (refl.; inv. si reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui, a cauza o durere insuportabila, a seca, a epuiza (sufleteste). 3. (inv. si reg.) a nimici. 4. (reg.; despre fiinte) a stalci, a bate zdravan. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omori. 7. (refl.; fig.; inv. si reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strange, a aduna laolalta. 10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila, distrugand, rupand; a stinge. 11. (reg.; in forma: sturi) a fura.
ceapsa (cepse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Boneta, scufita, comanac. – Var. ceapta. Etimonul trebuie sa fie un cuvint sl. (cepici „mitra”), care pare sa fi intrat in rom. prin intermediul sb. cepac, slov. cepica sau mag. csapsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Galdi, Dict., 87); cf. si rus. cepec „boneta”, pol. czepiec „boneta”. Edelspacher 11 deriva forma mag. din rom., fara a fi insa probabil acest fapt. Cf. sapca. – Der. cepita, s. f. (Trans., rar, boneta militara), din mag. csapica.
TELETIP s.n. Aparat telegrafic la care receptarea semnelor transmise se face sub forma de caractere tipografice, fara a mai fi necesara prezenta unui operator. [< fr. teletype, cf. germ. Teletyp].
APOD, -A I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fara lipsa membrelor si forma alungita (holoturii, pesti ososi, amfibieni). (< fr. apode/s/)
ECHIVALENT, -A I. adj. 1. (si s.) care are aceeasi valoare, semnificatie, acelasi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeasi arie, fara a coincide ca forma. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. 2. marime, numar, etc. care caracterizeaza egalitatea de valoare sau de semnificatie a doua efecte sau actiuni. 3. marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia. (< fr. equivalent, lat. aequivalens)
TELEVANZARE s. f. forma moderna de comert, fara magazine, constand in a retine si pregati pentru consumatori o seama de marfuri pe care sa le ridice la anumite ore, pe baza unor comenzi prealabile prin telefon. (< tele1- + vanzare)
ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii). ◊ Expr. (Intranz.) A zari ca prin sita = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea; a vedea neclar, ca prin ceata. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. (Rar) A vedea. ◊ Refl. impers. De la maria-ta se zarea la el si de la el la maria-ta (DELAVRANCEA). 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. impers. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. Incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum (COSBUC). 4. Intranz. (Pop.) A straluci. Casele lui Dobriseanu... zaresc ca soarele (TEODORESCU). – Din zare.
KARATE (‹ fr.; cuv. japonez „arta mainilor goale”) subst. forma straveche de lupta fara arme, aparuta (c. sec. 4) in China si Japonia (practicata de samurai) si bazata pe stiinta concentrarii si a loviturilor decisive in punctele vitale ale corpului, ea avand o eficacitate rapida in aparare si contraatac. A devenit sport in 1926, fiind transformata intr-un gen de lupta care imbina pregatirea fizica (o mare varietate de procedee care exclud loviturile in punctele vitale) cu cea spirituala. In 1968 a fost fondata Federatia Internationala de K., primele campionate mondiale incepand sa se desfasoare din 1970, iar cele europene din 1971.
INDELETE adv. (Mai ales in forma pe indelete) Cu incetul, fara graba. – In + de4 + lete (reg. „timp liber, liniste”, et. nec.).
ODOROB, odoroabe, s. n. (Reg.) Cos de nuiele in forma unui trunchi de con, fara fund, care serveste la pescuit. – Din rus. udoroba „oala sparta”.
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, in straturi, in scoarta pamantului. ♦ Albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui rau. – Din sl. prondu.
LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.
TEOBROMINA, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semintele arborelui de cacao, care se prezinta sub forma de pulbere cristalina, alba, fara miros, putin solubila in apa, avand o actiune puternic diuretica si fiind un stimulent c*****c. [Pr.: te-o-] – Din fr. theobromine.
NAPARCA ~ci f. 1) Sarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru in forma de V; vipera. 2) Soparla fara membre, cu corp cilindric, solzos, raspandita prin poieni si locuri umede. 3) fig. Persoana foarte rea, perfida si extrem de periculoasa. ◊ Pui de ~ om rautacios. /cf. alb. neperke, nepertke
SOT ~i m. 1) Persoana de s*x masculin casatorita privita in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; barbat. 2) la pl. Cuplu constand dintr-un barbat si o femeie uniti prin casatorie. 3) Fiecare dintre cele doua elemente care formeaza o pereche. ◊ Cu ~ (sau fara ~) cu (sau fara) pereche. A nu avea ~ a) a fi fara pereche; b) a fi fara seaman; neobisnuit; exceptional. /<lat. socius
TELETIP [pr.: teletaip] ~uri n. Aparat telegrafic care inregistreaza automat, fara operator, informatia receptionata sub forma unui text dactilografiat. /<fr. teletype, germ. Teletype
ACONDROPLAZIE s.f. (Med.) Boala congenitala caracterizata prin oprirea in dezvoltare a oaselor membrelor in timp ce restul corpului se dezvolta normal. [Gen. -iei. / < fr. achondroplasie, cf. gr. a – fara, chondros – cartilaj, plassein – a forma].
AMIOPLAZIE s.f. Lipsa congenitala a tesutului muscular. [< fr. amyoplasie, cf. gr. a – fara, mys – muschi, plassein – a forma].
CANAPEA s.f. Felie de paine fara coaja, de grosime si forma variabile (patrata, rotunda, triunghiulara), unsa de obicei cu unt, apoi garnisita divers; poate fi servita rece, painea fiind prajita sau nu in prealabil, sau calda, gratinata dupa ce a fost garnisita; fr. canape; germ. Canape.
OMLETA, omlete, s.f. Preparat culinar realizat din oua desfacute din coaja, batute, apoi prajite in tigaie fara a fi amestecate, avand forma unei clatite pufoase; poate fi sarata sau dulce, plata (natur sau cu diferite ingrediente incorporate) sau rulata cu o umplutura la mijloc (o compozitie sarata, dulceata, fructe etc.), fiind servita ca preparat de mic dejun, ca antreu sau ca desert.
MISCELANEU s.n. (Liv.) Carte, rubrica intr-o publicatie periodica, care cuprinde articole, studii etc. cu un continut variat. ♦ Culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. // adj. format din lucrari diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanees, lat. miscellanea – amestecate].
SCIFOZOARE s.n.pl. Clasa de celenterate marine, cuprinzand polipii in forma de cupa si meduzele fara val; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -zo-a-., sg. scifozoar. / < fr. scyphozoaires, cf. gr. skyphos – ceasca, zoon – animal].
advocat (advocati), s. m. – Persoana care are profesiunea de a acorda asistenta juridica. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fara d (si der. sai). forma mr. provine direct din it. – Der. advocatesc, adj.; advocatie, s. f. (avocatura); advocatime, s. f. (adunare de advocati); advocatura, s. f.
LUMPENPROLETARIAT s.n. (In ideologia marxista) Categorie de oameni declasati, fara ocupatie precisa, care se formeaza in societatea capitalista ca urmare a somajului, descalificarii si pauperizarii si care devin adeseori unelte in mana exploatatorilor. [< germ. Lumpenproletariat].
storat, -a, adj. (reg.) 1. (despre obiecte; in forma: sturat) care a fost prefacut cu violenta in bucati; faramitat, zobit. 2. (despre fiinte; in forma: sturat) stalcit, batut rau. 3. (despre lucruri de mancare; in forma: sturat) care este luat fara mila, distrugand, rupand.
H*********C, -A adj. 1. care provine din celule similare. 2. fara trecere evidenta de la forma juvenila la cea adulta. (< fr. h***********e)
LUMPENPROLETARIAT s. n. categorie de oameni declasati, fara ocupatie precisa, care se formeaza in societatea capitalista ca urmare a somajului, descalificarii si pauperizarii; lumpen. (< germ. Lumpenprotelariat)
SCIFOZOARE s. n. pl. clasa de celenterate marine: polipii in forma de cupa si meduze fara val; acalefe. (< fr. scyphozoaires)
NELUPTAT s. n. (In expr.) Pe neluptate (rar, pe neluptat) = fara lupta, fara efort; de-a gata. [forma gramaticala: (in expr.) neluptate] – Din ne- + luptat.
BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.
anfiox m., pl. csi (vgr. amphioxos, ascutit la capete). Zool. Un peste cu un organizm foarte simplu si fara creier si care formeaza treapta de la ascidii la vertebrate. – Fals amf-.
DALTA, dalti, s. f. Unealta de otel in forma de pana taioasa, cu sau fara maner, folosita de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la taiat. – Din sl. dlato.
PLONJON, plonjoane, s. n. forma speciala de salt, cu sau fara obiect de joc, practicata in unele sporturi (fotbal, handbal, volei etc.) – Din fr. plongeon.
VRAC, vracuri, s. n. Mod de depozitare si de transport in gramezi neordonate si fara ambalaj al unor materiale sub forma de pulbere, granule sau bucati. – Et. nec.
DEforma, deformez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) modifica, a(-si) strica forma; a (se) sluti, a (se) urati, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decat este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fara a desprinde material din el, ci numai prin influenta unor miscari interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. deformer, lat. deformare.
DIAFAN, -A, diafani, -e, adj. (In limbaj poetic) Foarte putin dens, foarte subtire, lasand sa strabata lumina, fara a permite distingerea clara a formelor si a contururilor; (despre fata si mainile omului) cu pielea fina, delicata, palida (lasand sa se stravada vinisoarele albastre). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane
DOMOL ~oale (~oli, ~oale) 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de iuteala, de repeziciune; incet; linistit; bland; blajin. 2) fig. (despre senzatii, sentimente) Care este de o intensitate scazuta; moderat. 3) (despre clima, vant, atmosfera) Care nu provoaca senzatii violente sau dezagreabile; bland. 4) si adverbial Care este fara graba; incet; lin; alene. 5) (despre forme de relief) Care este putin inclinat; cu un unghi mic de inclinatie; lin. /a domoli
FLANEA ~ele f. pop. Obiect de imbracaminte de lana (mai rar, de bumbac), tricotat in forma de camasa sau de vesta, fara guler. /<fr. flanelle
FLANELA ~e f. 1) Tesatura de bumbac sau de lana, moale, pufoasa si calduroasa, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. 3) Obiect de imbracaminte de lana (mai rar, de bumbac), tricotat in forma de camasa sau de vesta, fara guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle
USCACIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre terenuri) Care este lipsit de umezeala. 2) (despre timp, regiuni) Care se caracterizeaza prin seceta; fara precipitatii; secetos. 3) rar (despre persoane) Care are corp format numai din muschi si oase (fara nici un pic de grasime); uscativ. /a (se) usca + suf. ~acios
CONVERSIUNE s.f. 1. Schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].
GERUNZIU s.n. (Gram.) forma verbala care exprima o actiune fara referire la o persoana sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio].
APTER, -A adj. 1. (despre insecte) lipsit de aripi. 2. (despre tulpina, petiol, peduncul) fara expansiuni foliolare sau membranoase in forma de aripi. 3. (despre temple antice) fara colonade laterale. (< fr. aptere, gr. apteros)
DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)
FASCICULAT, -A adj. dispus in forma de fascicul. ♦ radacina ~a = radacina fara pivot, formata din radacini fine; (arhit.) coloana ~a = coloana formata dintr-un fascicul de mici coloane. (< fr. fascicule)
H******F, -A adj. (biol.) 1. care prezinta aceeasi forma. 2. (despre insecte) care se dezvolta fara metamorfoza. (< fr. h********e)
OMONIM, -A I. adj. 1. care are acelasi nume. 2. (muz.; despre relatia dintre doua tonalitati) care au aceeasi tonica, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvant identic ca forma si pronuntare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri, fara a i se schimba nici forma grafica, nici accentul. II. s. m. f. cel care poarta acelasi nume cu altcineva. (< fr. h******e)
PERFECTIUNE PERFECTIE/ s. f. insusirea, caracterul a ceea ce este perfect; desavarsire. ♦ (in forma perfectie) la ~ = in mod desavarsit; fara cusur. (< lat. perfectio, fr. perfection)
AUTODIDACT, -A, autodidacti, -te, s. m. si f. Persoana care si-a insusit, fara ajutorul unui profesor sau al unei forme de invatamant, cunostinte stiintifice si o anumita cultura. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.
PIRAMIDON, piramidoane, s. n. Preparat farmaceutic sub forma de (comprimate din) pulbere cristalina alba, fara miros, solubila in apa, folosit ca medicament impotriva febrei, a durerilor de cap, a nevralgiilor etc. – Din fr. pyramidon.
STERS2, STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.
DORIC, -A, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.
R***T, r******i, s. n. Produs de cofetarie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahar, amidon si diferite substante aromatice si prezentat de obicei in forma de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fara importanta – Din tc. r***t[lokum].
BORCAN ~e n. 1) Vas de forma cilindrica (de sticla sau din plastic), fara torti si larg la gura, folosit pentru pastrarea diferitelor produse. 2) Continutul unui asemenea vas. /<bulg. burkan
DIAFAN ~a (~i, ~e) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasa sa patrunda prin sine razele de lumina fara a permite sa se distinga clar forma obiectelor; translucid. Panza ~a. 2) fig. Care este foarte gingas; transparent; aerian. Piele ~a. Maini ~e. [Sil. di-a-] /<fr. diaphane
USCATIV ~a (~i, ~e) (despre persoane) Care are corp format numai din muschi si din oase (fara nici un pic de grasime); costeliv. /uscat + suf. ~iv
APTER, -A adj. fara aripi. ♦ (Arhit.; despre temple antice) fara colonade laterale. ♦ (Despre insecte) fara aripi. ♦ (Bot.; despre tulpina, petiol sau peduncul) fara expansiuni foliolare sau membranoase in forma de aripa. [< fr. aptere, cf. gr. a – fara, pteron – aripa].
TALOFITE s.f.pl. Increngatura a regnului vegetal care cuprinde plante fara radacina, tulpina si frunze, cu corpul format dintr-un tal; (la sg.) planta din aceasta increngatura. [Sg. talofita. / < fr. thallophytes, cf. gr. thalos – tal, phyton – planta].
chilimie sf
[
Atestare: revista „Ion Creanga”, VIII, 89 ;
Varianta: chilmie ;
Plural: chilimii ;
Etimologie: кулимия
]
(Regional)
1. Speteaza la car de care e legata leuca.
2. Bucata de lemn cu doua brate in forma de „U” intrebuintata la un car fara loitre atunci cand se tranporta lemne.
3. Tepi (ca la sanie) pusi la carul lungit, pentru a se putea transporta lemnele mari, netaiate.
4. Carul fara loitre.
5. Lemnele incarcate pe un car fara loitre.
DIAFAN1, -A adj. 1. foarte putin dens, lasand lumina sa strabata, fara a permite sa se distinga clar formele si contururile; transparent, foarte subtire. 2. (despre oameni) palid, straveziu; fin. (< fr. diaphane)
GALETA s. f. / galet s. m. 1. prajitura rotunda si plata din faina, unt si oua. ◊ biscuit fara sare, pentru marinari; pesmet. 2. obiect in forma de galeta (1). (< fr. galette)
AUTODIDACT, -A, autodidacti, -te, s. m. si f. Persoana care si-a insusit prin forte proprii, fara ajutorul unui profesor sau al unei forme de invatamant in scoala, o serie de cunostinte de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autodidacte (< gr.).
azot n. (vgr. azotos, fara viata). Chim. Un gaz care formeaza vre-o patru cincimi (79%), din aeru atmosferic si care nu poate intretinea nici respiratiunea, nici arderea, din care cauza Lavoisier l-a si numit asa. Are o greutate atomica de 14. – Se numeste si nitrogen.
CALOMEL s. n. Clorura de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile in apa, fara gust, fara miros, avand actiune purgativa si vermifuga; clorura mercuroasa. – Din fr. calomel.
GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.
HABAUC, -A, habauci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. [forma gramaticala: (adverbial, in expr.) habauca] – Contaminare intre magh. dial. haboka si nauc.
SULFURIC, -A, sulfurici, -ce, adj. 1. Combinat sau compus cu sulf. ◊ Acid sulfuric = acid anorganic obtinut prin combinarea trioxidului de sulf cu apa, in forma de lichid incolor, uleios, cu gust acrisor, fara miros si foarte corosiv, care se inrebuinteaza in industria chimica; vitriol. 2. Privitor la sulf. – Din sulfurique.
CUSCA, custi, s. f. 1. Adapost in forma de casuta sau de cutie, cu sau fara gratii, pentru unele animale (domestice sau salbatice). ♦ Fig. Incapere stramta. 2. Incapere mica, sub nivelul scenei, rezervata sufleorului in timpul spectacolului. – Din ucr. kucka.
INFINITIV ~e n. gram. forma nominala a verbului, care denumeste actiunea lui, fara a indica modul, timpul sau persoana. /<lat. infinitivus, fr. infinitif
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
VRAC ~uri n. forma de depozitare si de transportare in gramezi, fara ambalaj, a materialelor solide. /cf. fr. vrac
PALUDRINA s.f. Preparat farmaceutic sub forma de pulbere alba cu gust amarui si fara miros, folosit contra paludismului. [< fr. paludrine].
BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.
aglutinant, -a (lat. agglutinans, -antis; fr. -nant). Care uneste, care incheie: substanta aglutinanta. Limbi aglutinante sau aglomerante, cele in care radacinile se aglomereaza fara a se topi de tot, ca sa formeze compusi care exprima combinatiuni de idei si relatiuni de ori-ce fel, precum e ungureasca. S. n., pl. e. Substanta aglutinanta.
care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?
BRANCA1 s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) bradisor (2). 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta, prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. si fam.) Situatie neplacuta, incurcata. In care se afla cineva; belea, incurcatura, necaz. ♦ Cearta, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neinsemnate, fara mare valoare) pe care le poseda cineva, care formeaza bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.
MAZIL, mazili, s. m. 1. Domn sau inalt demnitar scos din functie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fara functie publica). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scosi din functie. 4. Persoana insarcinata cu strangerea birurilor; vatasel in slujba boierilor, platit din banii birului. – Din tc. mazul.
VERSIUNE, versiuni, s. f. 1. Traducere a unei opere literare sau stiintifice dintr-o limba in alta. ◊ Loc. adj. si adv. In versiune originala = care nu a fost sau fara a fi tradus in alta limba. 2. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificari (in raport cu o forma considerata de baza). 3. Maniera (personala) de a prezenta, de a interpreta o intamplare, un fapt, o afirmatie. 4. Manopera care consta in schimbarea pozitiei fatului in uter pentru a facilita nasterea. [Pr.: -si-u-] – Din fr. version.
SOT, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.
BANCHETA ~e f. 1) Banca mica, capitonata (cu sau fara speteaza), montata in unele vehicule. 2) Portiune orizontala, in forma de treapta, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette
A MOTA ~ez tranz. 1) (parul) A aranja in forma de mot. 2) fig. fam. A gati excesiv si fara gust. /Din mot
chilimie, chilimii, s.f. (reg.) speteaza de care e legata leuca unui car; bucata de lemn cu doua brate in forma de u, folosita la aducerea lemnelor cu carul fara loitre.
asin (asini), s. m. Magar. – Var. (inv.) asen, asin. – Istr. Ǫsir. Lat. asinus, al carui rezultat normal a fost asin (Puscariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvint curent in sec. XVI-XVIII, a fost inlocuit de magar si reactualizat, desi fara forta, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizata. forma f., asina, s. f. (inv., magarita), poate reda direct lat. asina, cf. it. asina, sp., port. asna.
ENDOMIXIE s. f. formare a macronucleului dintr-un produs al diviziunii micronucleului, fara a fi precedata de o fuziune nucleara. (< fr. endomixie)
LINIAR, -A adj. 1. dispus in linie dreapta; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relatii, operatori) a carui variatie poate fi reprezentata geometric printr-o dreapta. ♦ forma ~a = polinom omogen si de gradul intai in raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen in care se folosesc numai linii si contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunostintelor in programe scolare) care consta in insusirea notiunilor in forma definitiva si in intreaga lor sfera de cuprindere, fara reluari succesive. (< fr. lineaire, lat. linearis)
RICERCAR s. n. (muz.) compozitie instrumentala polifonica cu forma libera in stil de contrapunct, care se canta fara intrerupere; capriciu, fantezie. (< it. ricercare)
scrisni (-nesc, -it), vb. – A crisca, a scirtii. – Var. crisni, (s)cirsni. Megl. crasnes, crasniri. Creatie expresiva, cf. (s)cirsca, si sl. skruzitati (Cihac, II, 329), bg. skrasna (Conev 91). Der. din sl. (cf. si Miklosich, Slaw. Elem., 45; Tiktin) este posibila fara a fi o ipoteza necesara. Var. crisni, este forma cea mai foolosita in limba vorbita (ALR, I, 89). – Der. scrisnet, s. n. (scrisnire).
CABLU1 (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de sustinere si de tractiune, realizat prin cablare. ♦ C. fara fine = c. cu capetele legate astfel incit sa formeze un circuit inchis, folosit in transmisiuni, in transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtator = c. de sustinere constituind elementul conducator in tractiunea electrica feroviara. 2. Conducta electrica alcatuita dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutura si imbracate intr-o manta etansa, acoperita (la c. armate) cu invelisuri metalice protectoare; sint utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecventa industriala (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicatii (c. electrice de telecomunicatii) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial.
BRANCA1 s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) pedicuta. 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum).
SICANA, sicane, s. f. 1. Actiune prin care cineva sacaie, agaseaza pe altcineva cu cereri si cu pretentii neindreptatite; sacaiala fara motiv. ♦ Pricina neintemeiata, subtilitate falsa; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micsora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dandu-i astfel posibilitatea sa se raceasca, sa depuna suspensiile pe care le poarta etc. – Din fr. chicane.
FAR, faruri, s. n. 1. Constructie inalta prevazuta cu o sursa de lumina puternica, pentru semnalarea la distanta a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigatie maritima. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza lumina intr-o anumita directie sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.
GERUNZIU ~i n. forma nominala a verbului care exprima o actiune in desfasurare fara referire la momentul vorbirii. /<lat. gerundium
ORB2 oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus
ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].
PROTOAMIBA s.f. Prima forma de amiba, alcatuita dintr-o globula simpla de albumina, fara nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amiba].
ATREMIE s. f. forma ereditara de neuroastenie caracterizata prin lipsa de energie psihica, fara astenie musculara. (< fr. atremie)
apatrid, -a adj. (format ca si ngr. apatris, gen. apatridos, d. vgr. a-, fara, si patris, patrie. V. eupatrid). fara patrie, fara cetatenie, ca mai toti Jidanii.
BANCHETA, banchete, s. f. 1. Banca1 mica (capitonata) fara speteaza; banca1 sau canapea montata in vehicule. 2. Portiune orizontala, in forma de treapta, intr-o lucrare de terasament. 3. (In echitatie) Obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba – Din fr. banquette.
INFINITIV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului si care denumeste actiunea exprimata de verb fara referire la nuantele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus.
ECLOZIUNE, ecloziuni, s. f. 1. Iesire a puiului din ou in urma incubatiei. 2. Fig. Iesire la iveala; inflorire. 3. (Med.; in forma ecluziune) Interventie chirurgicala prin care o portiune dintr-un organ, fara a fi extirpata, este scoasa din circuitul fiziologic. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ecluziune s. f.] – Din fr. eclosion.
BALON ~oane f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un invelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ◊ A lua in ~ (pe cineva) a lua in ras (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constand dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit in laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone
PARTENOGENEZA f. forma de reproducere sexuata la unele organisme (de exemplu, la albine) fara fecundarea ovulului sau oosferei. /<fr. parthenogenese
PELERINA ~e f. 1) Pardesiu larg, fara maneci, care se incheie numai la gat. 2) Accesoriu vestimentar de forma unui guler lat, care acopera umerii (si bustul), purtat de femei peste palton sau peste rochie. /<fr. pelerine
HENOTEISM s.n. forma de religie in care credinciosii se inchina unui singur zeu, fara a exclude existenta altora. [Pron. -te-ism. / < fr. henotheisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu].
LIANT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) Lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. (Text.) Substanta folosita la fixarea pigmentilor coloranti, fara afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nti, (s.n.) -nturi. / < fr. liant].
CLACA (‹ bg., scr.) s. f. 1. forma a rentei in munca prestata de tarani serbi si liberi, fara pamint, in Tara Romaneasca si Moldova, in beneficiul stapinilor de pamint. A cunoscut o permanenta crestere, ajungind in sec. 19 la 56 de zile in Tara Romaneasca si 84 in Moldova. Desfiintata prin reforma agrara din 1864, ea s-a mentinut sub forme deghizate pana in sec. 20; (in Moldova) boieresc (2). 2. Munca colectiva benevola pe care o fac taranii, unii in folosul altora, si care de obicei este insotita de o mica petrecere cu povestiri, glume, jocuri etc. V. sezatoare (1).
LACUL fara FUND, lac antropologic, heliotermic, situat in perimetrul orasului Ocna Sibiului, format in cadrul unei saline parasite in 1775. Supr.: 1.665 m2; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafata este de 96 g/l, iar la 6 m adancime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafata este de 24,5ºC, la 2,5 m adancime 31,4ºC, iar la sub 3 m adancime scade 12-14ºC, devenind constanta catre fundul lacului. Declarat rezervatie naturala hidrogeologica.
PLANETA, planete, s. f. 1. Corp ceresc fara lumina proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectarii luminii solare; p. restr. Pamant (1). ♦ Orice corp ceresc fara lumina proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (in care se naste cineva). ♦ Bilet care contine preziceri naive privitoare la viitor si pe care il vand flasnetarii extragandu-l la intamplare dintre altele de acelasi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui soarece dresat). [Var.: (inv.) planet s. m.] – Din fr. planete, lat. planeta.
CLACA, claci, s. f. 1. forma caracteristica a rentei feudale, constand din munca gratuita pe care taranul, fara pamant, era obligat sa o presteze in folosul stapanului de mosie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima, de mantuiala, prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tarani pentru a se ajuta unii pe altii si care adesea este insotita ori urmata de o mica petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. – Din bg. tlaka.
METAN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fara culoare si fara miros, care arde in aer cu flacara albastruie si care se formeaza din materia organica in descompunere. – Din fr. methane.
HIMERA s.f. 1. Monstru inchipuit cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 2. forma bizara care apare la plante, intrunind insusirile a doua varietati deosebite, fara sa fie rezultatul unei incrucisari naturale. 3. Inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. [Var. chimera, imera s.f. / cf. it. chimera, fr. chimere, lat. Chimaera].
HENOTEISM s. n. forma primitiva de religie in care credinciosii se inchina unei singure divinitati, fara a exclude existenta altora. (< fr. henotheisme)
MINISTERIAL, -A adj. care tine de un ministru, de un minister. ♦ banca ~a = loc unde sunt grupati membrii guvernului la sedintele parlamentului; hartie (sau coala) ~a = hartie (coala) de format obisnuit pentru cereri; plic ~ = plic mare, in care se pastreaza acte fara a fi indoite. (< fr. ministeriel)
plocat (plocate), s. n. – Cuvertura, patura, macat, care serveste si ca valtrap. – Var. poclad(a), plocad(a). Sl. pokladu „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. cladi, naclad; pentru metateza, cf. plocon. forma placat, folosita in limbajul modern (Gib Mihaescu), este gresita, si datorata fara indoiala confuziei cu fr. plaquer. Plocau (var. poclau), s. n. (Bucov., plasa de pescuit) pare var. aceluiasi cuvint (dupa Scriban, din mag. pokhalo „pinza de paianjen”). – Cf. poclit.
RAITA, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fara oprire (mari), trecere in graba pe undeva, vizita scurta. 2. Interj. (Inv.; in forma raita) Cuvant de recunoastere rostit de paznicii de noapte, cand se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.
STAT1, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. Statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).
OTOVA adj. invar. pop. 1) (despre obiecte) Care n-are forma bine conturata; lipsit de orice forma; inform. 2) (despre persoane) A carui talie nu se distinge. 3) fig. Care este fara nici o variatie; constant in timp si in spatiu; uniform. /Orig. nec.
AORIST s. n. forma verbala a unei limbi care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)
FLUID, -A I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulatia rutiera) fara ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-si modifica forma sub actiunea unor forte oricat de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanatie. (< fr. fluide, lat. fluidus)
MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.
PELERINA, pelerine, s. f. 1. Haina larga de lungimi variabile, fara maneci, adesea cu gluga, care se poarta peste alta imbracaminte. 2. Imbracaminte femeiasca in forma de guler mare, care acopera umerii (si bustul) si care se poarta peste palton sau peste rochie. – Din fr. pelerine.
SLUGA, slugi, s. f. I. 1. Persoana angajata pentru a munci in gospodaria sau in mica intreprindere a altuia, fiind retribuita in bani sau in natura. ◊ Expr. (Inv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastra), formula de salut sau de raspuns la salut. ♦ Fig. Persoana care sustine sau apara orbeste interesele altuia, in schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoana subordonata alteia si obligata, din cauza conditiilor sociale in care se afla, sa-i execute vointa. 3. (Inv.) Slujitor inarmat de pe langa casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scandura scobita la un capat, care se foloseste la scoaterea cizmelor fara ajutorul cuiva; tragatoare. – Din sl. sluga.
ROTUND, -A, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fara muchii sau colturi. ♦ (Mat.; despre o curba plana sau despre o suprafata) Care are toate punctele la aceeasi distanta de un punct dat; in forma de cerc. 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Implinit, grasut, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantitati) fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg, complet. 4. Incheiat2 (II). II. S. n. Figura, suprafata in forma de disc sau de cerc. [Var.: (inv. si reg.) ratund, -a adj.] – Lat. retundus (= rotundus).
INTUITIE ~i f. 1) forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientei si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationamente logice preliminare. 2) Sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample; instinct. [G.-D. intuitiei; Sil. -tu-i-ti-e] /<fr. intuition, lat. intuitio, ~onis
PARA2 pere f. 1) Fruct al parului. ◊ A-i cadea (sau a-i pica) cuiva para in gura a obtine ceva fara eforturi. Cand va face plopul pere si rachita micsunele niciodata. 2) Obiect care are forma unui asemenea fruct. [G.-D. perei] /<lat. pira
ECLUZA, ecluze, s. f. Constructie hidrotehnica speciala, executata pe traseul unei cai navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o portiune a traseului cu nivel de apa mai ridicat in alta portiune cu nivel de apa mai scazut si invers. ◊ Ecluza de salvare = camera metalica, de forma tronconica, montata pe corpul unui submarin, care permite iesirea echipajului in caz de naufragiu fara inundarea submarinului. – Din fr. ecuse.
PARA2, pere, s. f. 1. Fructul parului1. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para2 (1). – Lat. pira.
MINISTERIAL, -A, ministeriali, -e, adj. Care apartine unui ministru sau unui minister, privitor la un ministru sau la un minister, emis de un ministru sau de un minister; de ministru sau de minister. ◊ Banca ministeriala = locul pe care il ocupa reprezentantii guvernului in incinta unui parlament. Coala (sau hartie) ministeriala (sau de format ministerial) = coala de hartie de format obisnuit pentru cereri. Plic ministerial = plic de dimensiuni mari, in care pot incapea acte fara sa fie indoite. [Pr.:-ri-al] – Din fr. ministeriel.
CLISA, clise, s. f. 1. Pamant argilos imbibat cu apa, cu care formeaza o pasta cleioasa; p. gener. argila. 2. (Reg.) Paine nedospita sau necoapta bine; aliment cleios, fara gust. 3. (Reg.) (Bucata de) slanina. – Din bg. klisa.
ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.
CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka
EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)
mine pron. pers. – forma a cazurilor prepozitionale a pron. de persoana intii, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, intr-o compunere mai putin clara (dupa Philippide, Principii, 78 si Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; dupa Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeasi forma flexionara care indica acuzativul, in *tatanem › tatine, v. aici. Inv. se folosea pentru acuzativul fara prepozitie: cine uraste mine (Coresi). Cf. sine.
BANCHETA, banchete, s. f. 1. Banca mica (capitonata) fara speteaza; banca sau canapea montata in vehicule, pe care stau oamenii. 2. Portiune orizontala, de forma unei trepte, intr-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.
TAVAN ~e n. 1) Suprafata plata care formeaza partea de sus a unei incaperi; pod; plafon. ◊ A sta cu ochii in ~ a sta fara treaba; a trandavi. 2) tehn. Partea superioara a unei excavatii miniere subterane. /<turc. tavan
EXCEPTIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformeaza unei reguli generale; abatere de la o norma (generala); ceea ce nu este obisnuit, normal. ◊ Cu exceptia = afara de...; fara exceptie = fara deosebire. 2. Mijloc de aparare in justitie care tinde sa schimbe solutionarea cazului sau sa atace forma de judecata. [Gen. -iei, var. esceptiune, exceptiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
DISCRET, -A adj. 1. Care poate pastra un secret, o taina. ♦ Rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). ♦ (Mat.; despre marimi) format din unitati distincte (in opozitie cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, putin perceptibil. // adv. fara sa atraga atentia. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat].
ANONIM, -A, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-si da pe fata numele; al carui nume ramane necunoscut; (despre un text) fara nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnata. ♦ Fig. Nestiut, necunoscut. ♦ Societate anonima = societate reprezentand principala forma de organizare a intreprinderilor capitaliste, alcatuita prin asocierea mai multor actionari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus).
carcalete si -et m. (bg. skakalec, lacusta). Sud. Om fara capatii (in est „amant”). Sprit compus din sirop, vin, apa gazoasa [!] si putin rom (numai forma -ete).
SILIT2, -A, siliti, -te, adj. 1. Care este facut fara voie, fara tragere de inima, cu sila; fortat, constrans, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de forma. 2. (Despre actiuni, miscari etc.) Zorit2, grabit. – V. sili.
PACHET, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte stranse la un loc sau infasurate intr-o invelitoare de protectie (si legate) pentru a se putea pastra sau transporta mai usor; legatura. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid si fara voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alaturate si legate intre ele pentru a forma o singura piesa folosita intr-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.
DISCRET, -A, discreti, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care stie sa pastreze o taina ce i s-a incredintat; care este rezervat, retinut in vorbe si in actiuni. ♦ (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) fara a atrage atentia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atentia, nu socheaza. II. 1. (Mat.; despre marimi) format din unitati distincte, obtinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. – Din fr. discret.
CAS ~uri n. 1) Produs alimentar obtinut din lapte (de oaie) inchegat si stors de zer. 2) Substanta galbuie care se formeaza in colturile ciocului la puii de pasari. ◊ A fi cu ~ la gura a fi tanar si fara experienta. /<lat. caseus
figura (figuri), s. f. – 1. Chip, fata, obraz. – 2. Imagine plastica. – 3. Persoana, tip. – Mr. figura. Fr. figure, in mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figure. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurina, s. f. (statueta); configura, vb. (a lua o anumita forma); configuratie, s. f. (infatisare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratie, s. f. (actiunea de a prefigura).
FLAMBOAIANT, -A adj. stralucitor, scanteietor. ♦ stil ~ = forma particulara a stilului gotic caracterizat printr-o bolta de ogive, arcele pierzandu-se direct in stalp, fara a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)
COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi
REPEDE2 ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide
ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus
TRANSformaTOR2 ~oare n. Aparat sau instalatie care modifica forma, tipul sau unele proprietati esentiale ale energiei. ◊ ~ electric aparat care mareste sau micsoreaza tensiunea unui curent alternativ fara a-i schimba frecventa. /<fr. transformateur
CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].
secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.
EXCEPTIE s. f. 1. ceea ce nu se conformeaza unei reguli generale; abatere de la o norma (generala); o complement circumstantial de ~ = complement care desemneaza obiectul sau faptul ce exprima o exceptie in raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propozitie de ~ = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de exceptie; cu a = afara de...; fara ~ = fara deosebire; de ~ = exceptional. 2. mijloc de aparare in justitie care tinde sa schimbe solutionarea cazului sau sa atace forma de judecata. (< fr. exception, lat. exceptio)
bigi-bigi n., fara pl. (turc. gigi-bigi, pompon, egreta, pin aluz. la tremuratura. V. gigea). Fam. Gelatina in forma de fisicuri pe care adecalarii o vindeau cu 5 bani bucata inainte de 1916.
MAR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.
CONTRAR, -A, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Notiuni contrare = notiuni care se afla intr-un raport in care acceptarea uneia presupune inlaturarea celeilalte fara ca inlaturarea uneia sa presupuna admiterea celeilalte. 2. Adv. Impotriva, in contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; in forma contrarii) Denumire data notiunii care desemneaza laturi, insusiri sau tendinte ale obiectelor si proceselor opuse unele altora, astfel incat se exclud reciproc, aceasta opozitie constituind forta motrice si continutul principal al dezvoltarii acelui obiect sau proces; (si la sg.) fiecare din termenii unei contradictii (1). 4. Prep. Contra, impotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.
BLOC1 ~uri n. 1) Bucata mare dintr-o materie solida si grea. ~ de piatra. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formeaza un tot omogen. ◊ ~ de desen mapa cu foi de hartie, prinse impreuna si folosite la desen. In ~ impreuna; fara a desparti; in totalitate; laolalta; global. /<fr. bloc
LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
TIRADA s.f. 1. Fragment dintr-un discurs in care oratorul dezvolta pe larg o singura teza, o idee etc. 2. Fragment de larga intindere dintr-o opera dramatica, spus fara intrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plina de lucruri comune debitate pe nerasuflate. ♦ (Muz.) Pasaj in forma de gama sau apogiatura compusa din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata].
LINIAR, -A adj. 1. In linie dreapta; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen in care se folosesc numai linii si contururi (fara umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A carui variatie poate fi reprezentata printr-o dreapta. ♦ (Despre ecuatii) De gradul intai. [Var. linear, -a adj. / cf. fr. lineaire].
sleau2, sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.
TIRADA s. f. 1. parte a unui discurs in care oratorul dezvolta pe larg si cu emfaza o teza, o idee. 2. fragment dintr-o opera dramatica spus fara intrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plina de lucruri comune debitate pe nerasuflate. 3. (muz.) pasaj in forma de gama sau apogiatura din mai multe sunete. (< fr. tirade)
tarm (-muri), s. n. – Mal, coasta, riviera. – Var. inv. tarmure. Lat. termen (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Puscariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datoreaza unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 306), ipoteza improbabila; unui acuz. vulgar terminem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteza insuficienta; unui dim. *termulus › tarmur (Puscariu 1715; cf. Puscariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termina asimilat cu pl. in *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilari n › r. forma moderna este un sing. regresiv, dupa pl. tamuri (Byck-Graur 28). Der. tarmuri, vb. (a limita); netarmurit, adj. (infinit, fara limite); tarmuros, adj. (stincos, abrupt).
AORIST s.n. forma temporala a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericeasca etc.) care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fara, oristos – marginit, determinat].
PSILOMELAN (‹ fr. {i}; {s} gr. psilos „fara par” + melan „negru”) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, care apare in mase foarte fin cristaline, adesea sub forma de stalactite, eflorescente etc. de culoare neagra si cu luciu semimetalic sau mat. Este un minereu de mangan.
TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.
BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base
CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum
A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma
VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga
FLAMBOIANT adj. n. Stil flamboiant = forma particulara a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizeaza printr-o bolta de ogive, arcele pierzandu-se direct in stalp fara a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant (in DEX flamboaiant). / < fr. flamboyant].
CICLOIDA s.f. Curba descrisa de un punct al unui cerc mobil, care se rostogoleste fara alunecare pe o dreapta fixa situata in planul cercului. [Pron. -clo-i-. / < fr. cycloide, cf. gr. kyklos – cerc, eidos – forma].
ciuperca f., pl. i (ung. cseperke, csiperke, csop;orke si csuporka, ceh. pecarka, pecirka, sirb. bg. pecurka si cepurka, d. vsl. pesti-pekon, a coace. V. pitarca). O planta criptogama de forma unei umbrele (a******s). Fig. Iron. Palarie moale. Revista ori gazeta proasta. Paguba (ori jaf) in ciuperci, paguba de lucruri fara valoare. A rasari ca ciupercile dupa ploaie, se zice despre revistele si ziarele proaste care apar si dispar rapede [!]. – In Bts. Dor. Bucov. ciuparca, pl. -arci, in Dolj ciupearca, pl. -erci. Is multe feluri de ciuperci (bureti, ghebe, hribi, opintici, riscovi, zbitciogi s. a.), unele bune de mincat, altele veninoase. In caz de otravire, pina la venirea medicului, trebuie sa iei un vomitiv, nu purgativ, si sa te feresti de a bea otet, eter sau apa sarata, care raspindesc otrava in trup.
2) brut, -a adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoi, stupid). Care nu e format, necioplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahar brut, nerafinat. Corp brut, inert, fara viata, ca o peatra. Produs brut, acela din care nu s’au scos cheltuielile, in opoz. cu net. Greutate bruta, aceia din care nu s’a scazut daraua. Adv. In mod brut: a socoti brut.
DICTATURA s. f. 1. (in Roma antica) demnitatea de dictator; timpul cat acesta exercita puterea. 2. forma de guvernare in care puterea suprema apartine unui dictator. 3. conducere a socitatii exercitata de o clasa sociala dominanta. ◊ (fig.) putere absoluta, fara control; purtare despotica, tiranica. (< fr. dictature, lat. dictatura)
va vb. – A merge. Lat. vadere (Puscariu 1847; REW 9117). Ca si in celalate idiomuri romanice este vb. defectiv, practic fara conjug. Se pastreaza in expresia mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”. Inv., in Trans., (sec. XVI) se citeaza formele de imperativ va, pl. va(re)ti. Desi exista parerea generala ca viitorul rom. se formeaza cu auxiliarul a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui va, confundat pe urma cu a voi (voi, vei, va, vom, veti, vor). Pentru aceasta formare a viitorului, cf. fr. si sp. (voi cinta, cf. fr. je vais chanter, sp. voy a cantar) si Puscariu, Dacor., VI, 387-93.
RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru intreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba, pe baza comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fata locului conditiile in care s-a petrecut o infractiune. 3. A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta, in desen sau in spatiu, pe baza de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.
COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.
LINIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis
C*******A s.f. Curba descrisa de un punct al unui cerc care se rostogoleste fara alunecare pe un cerc fix exterior si de aceeasi raza. [Pron. -di-o-i-. / < fr. c*******e, cf. gr. kardia – inima, eidos – forma].
porcan1, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.
PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].
MINUS, (l, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau pentru caracterizarea numerelor sau marimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsa. 3. Adv. Mai putin, fara. – Din lat. minus.
MOLATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste incetineala; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fara energie; molau; mamaligos. 3) Care exprima atentie si duiosie; gales; tandru. Privire ~ca. 4) Care are o intensitate redusa. Cantec ~. 5) Care calmeaza, linisteste; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are panta mica; cu inclinatie mica. /moale + suf. ~atic
cotorosi (-sesc, -it), vb. refl. – 1. A scapa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbara. – 2. A disparea, a se face nevazut. – Mr. cutursire. formatie expresiva (Graur, BL, IV, 105); probabil fara legatura cu tc. kurtarmak „a elibera” (Seineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indica drept forma de baza este destul de rara. – Der. descotorosi, vb. (a scapa de ceva sau cineva); cotoroseala, s. f. (actiunea de a disparea). Cf. cotroci.
pereche (perechi), s. f. – 1. Grup de doua obiecte sau persoane. – 2. Tovaras; sot. – 3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. pareche. Mr. pareacl’e, megl. parecl’a. Lat. paricula (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); imperechia, vb. (a forma un cuplu; inv., a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, s. f. (inv., discordie, vrajba); desperechia, vb. (a decupla, a lasa fara pereche).
darim si daram, a -ima si (ob.) -ama v. tr. (lat. de-ramo, -are, a da jos ramurile, d. ramus, ramura. Formele cu acc. pe tulpina au a ori i, iar cele-lalte a, rar i. Cp. cu farim). Dau jos ramurile: am cules nucile fara sa darim nucu. Dobor, dau jos distrugind (vorbind de ziduri si de alte constructiuni): a darama casa, zidu, podu. Dobor, rapun, trintesc: sacu ma darama de greu ce e. Fig. Inving pin uneltiri: a darama un adversar politic. – Rar si lit. darm, a darma (nord), ca sfarm.
INTINS2, -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit2. 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.
MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.
SURDINA, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, in forma de gheara la instrumentele cu coarde, sau in forma de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensitatii sonoritatii unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. In surdina = a) cu surdina pusa, incet; b) fara zgomot, inabusit; cu glas scazut; in taina. – Din fr. sourdine.
PIUA pive f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatra etc.), de diverse forme, in care se piseaza diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa in ~ (sa se aleaga untul) a) a flecari; b) a munci fara nici un folos. 2) Masina sau instalatie pentru impaslirea tesuturilor de lana. 3) inv. Tun primitiv care se incarca pe la gura tevii. [G.-D. pivei; Sil. -ua] /<lat. pilla
SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi
ASTROIDA s.f. Curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroide, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, forma].
BANCHETA s. f. 1. banca mica fara speteaza; canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. suprafata orizontala, platforma pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fasie orizontala de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba. 4. ~ litorala = platforma de abraziune ingusta la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)
GROTESC, -A I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetica reflectand realitatea, contrar sublimului, in forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentatie de origine romana, reintrodus in epoca Renasterii, din pictura sau sculptura decorativa cu figuri grotesti. 3. litera de tipar fara picioruse, din combinatii cu arce si segmente de dreapta. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco)
SINTERIZARE s. f. procedeu de lipire a unui material granular fara ajutorul unui liant, numai prin incalzire si, eventual, prin presare. ◊ operatie de realizare a unor piese prin incalzirea unor pulberi si presarea lor in forme speciale; concretionare. (< sinteriza)
BAN1 ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.
COLNIC ~ce n. 1) Ridicatura de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; deal mic; colina. 2) Drum ingust care trece peste un asemenea deal sau printr-o padure. 3) Teren fara copaci (acoperit cu iarba si flori) intr-o padure; poiana; luminis. /<bulg., sb. kolnic
SIMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Proba la jocurile de tenis, disputata intre doi jucatori. 2. Usor de facut, de priceput etc. ♦ fara ornamente, neincarcat, necautat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. Care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (Despre oameni sau manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex].
REVOLVER s. n. 1. arma de foc cu un butoias cilindric unde se tin cartusele, cu care se pot trage mai multe focuri fara a reincarca. 2. ciocan pneumatic. 3. sistem-~ = dispozitiv care declanseaza automat miscarile succesive ale unei piese de masina. ♦ strung-~ = strung universal la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. (< fr. revolver, germ. Revolver)
BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „Masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).
CALARE adv. (Adesea adjectival) Incalecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De-a (sau de) calare = calarind; din fuga calului; fig. fara odihna. Nici calare, nici pe jos = nici asa, nici asa; nici in car, nici in caruta. A fi calare pe situatie = a fi stapan pe situatie. [forma gramaticala: pl. (adjectival) calari] – Lat. caballaris.
SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.
DIRECT1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
SIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira
MISCELANEU, -EE I. adj. format din lucrari diferite. II. s. n. pl. carte, rubrica intr-o publicatie periodica cuprinzand articole, studii etc. cu un continut variat. ◊ culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. – var. miscelanea s. n. pl. (< lat. miscellaneus, /II/ fr. miscellanees)
JUMARA s.f. (In special la pl.) Bucatele de slanina obtinute dupa topirea si stoarcerea acesteia de grasime; se consuma rece, ca atare sau sub forma de pasta unsa pe paine de casa, ca gustare; prin ext. jumari de oua sau oua-jumari = oua amestecate in timp ce sunt prajite, avand aspect asemanator, dar fara a contine jumari.
RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. Mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].
DISCRET, -A I. adj. 1. care stie sa pastreze un secret, o taina. ◊ rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaza in salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. 4. (fig.) greu, putin perceptibil. II. adv. fara sa atraga atentia. (< fr. discret, lat. discretus)
GRAFIC, -A I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ♦ arte e = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematica a raportului dintre marimi variabile; diagrama. III. s. f. arta scrisului, a desenului fara culori si a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)
CALARE adv. (Adesea adjectival) incalecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) calare = a) calarind, incalecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fara odihna. Nici calare, nici pe jos = nici asa, nici asa. A fi calare pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur intr-o anumita imprejurare (grea). [forma gramaticala; pl. (adjectival) calari] – Lat. caballaris, -em.
PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. Semn grafic asemanator cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsa. // adv. fara, mai putin, scazand. [< lat. minus].
OMONIM, -A adj. Care are acelasi nume, cu acelasi nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvant asemanator ca forma (aspect grafic, pronuntare etc.) cu altul, dar deosebit ca inteles. 2. (Rar) Persoana care poarta acelasi nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri fara a i se schimba nici grafia literala, nici accentul. // s.m. si f. (Rar) Cel care poarta acelasi nume cu altcineva. [Cf. fr. h******e, lat. h*******s, gr. h*******s < h***s – asemanator, onoma – nume].
copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.
VERS ~uri n. 1) Rand de poezie format dintr-un sir de cuvinte, asezate potrivit unor anumite reguli de masura si cadenta. 2) Scurta creatie literara in versuri; poezie. ◊ ~uri libere versuri care au diferite masuri. ~uri albe a) versuri fara rima; b) poezie continand astfel de versuri. /<lat. versus, fr. vers, it. verso
PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat
AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].
lingav (lingava), adj. – (Munt.) Scirbit, fara pofta de mincare. – Var. ligav. Sl. lęgavu „babos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legatura cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnavicios” (Cihac, II, 171) nu e posibila; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lingav (Loewe 31) cu atit mai putin.
PONTON ~oane n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platforma de scanduri sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele. 2) Ambarcatie care sustine platforma unui astfel de pod. 3) Platforma construita pe o ambarcatie si destinata acostarii navelor. 4) Vas fara motor si fara punte, care, fiind remorcat, serveste la transportul marfurilor. /<fr. ponton
GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. Mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.
PANORAMIC, -A, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de panorama (1), privitor la panorama, de panorama. ◊ Fotografie panoramica = fotografie, luata de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de forma semicirculara, cu latimea mult mai mare in raport cu inaltimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzator obtinut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune in jurul unui ax orizontal sau vertical, fara ca operatorul sa-si paraseasca locul. – Din fr. panoramique.
OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.
EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. Spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.
o pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f., forma atona. Lat. illam, cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astazi se confunda complet (cf. prin mari furtuni trecut-ai, o stiu, Alecsandri; fara sa mi-o ceara nimeni, Camil Petrescu) si care pare sa provina din lat. hoc, cf. poitev. o (elle etait belle, elle o savait, cintec popular din Parthenay). Dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron. ar fi de origine dacica. Der. din lat. ullam (Cretu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabila.
DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + inainte.
OBRAZ1 ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
AMAZOANA s.f. 1. Femeie care facea parte dintr-un trib razboinic legendar, format numai din femei, bune calarete, care isi taiau sanul drept pentru a putea manui mai usor arcul. 2. (Rar) Femeie care stie sa calareasca (bine), care practica cu predilectie calaria. [< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – fara, mazos – mamela].
PARPALI, parpalesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucata de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a incalzi ceva superficial, la repezeala. 2. Refl. A se incalzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales in forma perpeli) 1. A se zvarcoli, a se zbate, a se tavali de durere. ♦ Fig. A se framanta, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se rasuci (in asternut), a se intoarce de pe o parte pe alta fara a-si gasi locul (din cauza unei stari fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.
crivala (-le), s. f. – 1. Ramura in forma de furca avind trei sau mai multe brate; se infige de obicei in pamint si serveste drept suport pentru bulgarii de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furca mica pentru a prinde serpii fara a-i omori. – 3. Curea de transmisie la ferastraul mecanic. – 4. Cirlig de hamal. – 5. Surub de timplarie. – 6. Traversa, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivu „rasucit”, prin urmare dublet al lui crivac.
ata (ate), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibra, filament. – 3. (adv.) Direct, fara oprire. – 4. (Fam.) Intendenta militara. Lat. acia (Puscariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atsa). – Sensul 4 este o interpretare umoristica a cuvintului administratie, care inainte se prescurta de obicei sub forma a-tie. Der. atica, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeala, facut din doua fire rasucite); atist, s. m. (ofiter de intendenta); atos, adj. (care are ate; necioplit, infumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acu (Capidan, Raporturile, 220).
FRUNZA, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care ii serveste la respiratie, la transpiratie si la asimilatie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsa de tulpina printr-o codita (petiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza si ca iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatie serioasa, a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunza-de-potca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor si cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor, provocata de un virus si manifestata prin ingustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luand infatisarea frunzelor de feriga. – Lat. frondia (< frons, -ndis).
TRANSMISIUNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiatiilor, a undelor dintr-un loc in altul, fara deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonica. ♦ Trupe (sau unitati etc.) de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoana la alta. II. (In forma transmisie) Ansamblu de organe de masini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul carora se transmite miscarea de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmisie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
PSIHOLOGISM s. n. tendinta de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale prin factorul psihologic; exagerare a importantei factorului psihologic in literatura. ♦ ~ lingvistic = curent in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. (< fr. psychologisme)
CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).
AICI adv. (Si in forma aci) 1. In acest loc, in aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. Pe-aici ti-e drumul! = pleaca! sterge-o!; a plecat, a fugit, a sters-o. (Fam.) Pana aici! = destul! ajunge! A se duce pe-aici incolo = a pleca fara urma; a disparea. 2. In acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotarator. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., cand... cand..., ba... ba... 3. (In expr.) Cat p-aci = aproape sa..., mai ca... [Var.: aci, acia, acilea, acie, aciea adv.] – Lat. ad-hicce.
