INERM, -A, inermi, -e, adj. (Despre plante) Lipsit de spini, de tepi. ♦ (Despre animale) Lipsit de ace, fara dinti ascutiti. – Din fr. inerme.

FOL interj. (Adesea repetat) Cuvant care reda zgomotul produs de oamenii fara dinti cand mesteca. – Onomatopee.

MISTACOCET, -A, mistacoceti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Peste) fara dinti. 2. S. n. (La pl.) Specie de cetacee asemanatoare balenei; (si la sg.) animal din aceasta specie. – Din fr. mystacocetes.

CLOANTA, cloante, s. f. 1. (Pop.) Baba urata, fara dinti, rea. 2. (Fam., peior.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). – Cf. clont.

EDENTAT, -A, edentati, -te, adj., s. n. (Mamifer) fara dinti sau cu dintii atrofiati. – Din fr. edente.

TATU, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fara dinti, cu corpul acoperit de placi osoase si cornoase mobile, care traiesc in America Centrala, de Sud si in Mexic; animal apartinand unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

BABANA s. (reg.) botoasa, (prin Mold.) boanca, harstioaga. (Oaia batrana fara dinti se numeste ~.)

CIPRINID ~e n. 1) la pl. Familie de pesti dulcicoli cu corpul alungit si cu gura fara dinti, majoritatea avand mustati (reprezentanti: crapul, linul, platica etc.). 2) Peste din aceasta familie. /<fr. cyprinides

EDENTAT¹ ~ta (~ti, ~te) Care nu are dinti; fara dinti. /<fr. edente

GLIPTODON s.m. (Pal.) Mamifer urias din era cuaternara, fara dinti. [< fr. glyptodon].

MISTACOCETE s.n.pl. Specie de cetacee fara dinti, reprezentate prin balene: (la sg.) animal din aceasta specie. [Sg. mistacocet, -a. / < fr. mystacocetes, cf. gr. mystax – mustata, ketos – cetaceu].

INERM, -A adj. (Despre plante) Lipsit de spini, de tepi. ♦ (Despre animale) Lipsit de ace; fara dinti ascutiti. [< fr. inerme, cf. lat. inermis – neinarmat].

PANGOLIN s.m. Mamifer din regiunile tropicale fara dinti, cu corpul acoperit de solzi tari si taiosi si cu o coada lunga. [< fr. pangolin].

ANODONT, -A I. adj. fara dinti. II. s. f. molusca bivalva de apa dulce cu sarniera fara dinti. (< fr. anodonte)

EDENTAT, -A I. adj. fara dinti. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinti. (< fr. edente/s/)

MISTACOCET, -A I. adj. (despre pesti) fara dinti. II. s. n. pl. subordin de cetacee fara dinti: balene. (< fr. mystacocete/s/)

PTERANODON s. m. pterozaurian fosil cu aripi enorme si craniul foarte alungit, terminat printr-un cioc fara dinti, prelungit inapoi cu o creasta osoasa. (< fr. pteranodon)

BABAN, -A, babani, -e, adj. (Pop.) Mare, voinic. Gaina babana. ♦ (Substantivat, f.) Oaie batrana fara dinti. – Din baba + suf. -an.

cloanta (oa dift.) f., pl. e (d. clont, fiind-ca babele au adese-ori numai un dinte ori doi, cum ar avea pasarea ciocu). Fam. Baba fara dinti si rea. Baba cloanta, baba rea din povesti.

ANODONT, -A adj. fara dinti. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fara, odous – dinte].

EDENTAT, -A adj. fara dinti. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite partial sau total de dinti. [< fr. edente(s)].

ANODONTIE s.f. Lipsa a dintilor. [Gen. -iei. / < fr. anodontie, cf. gr. an – fara, odous – dinte].

PTERANODON s.m. Reptila zburatoare fosila cu aripi enorme si lipsita de dinti, avand inapoia capului o creasta foarte lunga. [< fr. pteranodon, cf. gr. pteron – aripa, an – fara, odous – dinte].

AGNATE s. f. pl. subincrengatura de cordate primitive, acvatice, fara falci si dinti ososi; agnatostomi. (< fr. agnathes)

A MOLFAI molfai 1. tranz. 1) A mesteca in gura cu saliva, fara a musca cu dintii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu in gura, numai cu gingiile si cu limba din cauza lipsei dintilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A manca, scotand un zgomot (urat) in timpul mestecarii alimentelor in gura; a clefai. 2) fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

A MORFOLI ~esc 1. tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (in gura), numai cu gingiile si cu limba (din cauza lipsei dintilor); a molfai. 3) (lucruri necomestibile) A invarti intre dinti; a roade cu dintii. 4) fig. fam. (lucruri) A face sa se morfoleasca; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdarie; a manji; a murdari; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a molfai. /Onomat.

A MOZOLI ~esc tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a morfoli. 2) A face sa se mozoleasca; a murdari; a manji. 3) (rufe) A spala rau, de mantuiala. /<ung. majszol

GAUNOS, -OASA, gaunosi, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gaurit, gol, mancat pe dinauntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fara miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinti, masele) Cariat (intr-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Care este lipsit de continut, de temei. [Pr.: ga-u-] – Gauna (inv. „gaura mica” < lat.) + suf. -os.

MOLFAI, molfai, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment in gura cu greutate (din cauza lipsei dintilor); a clefai, a morfoli; p. ext. a manca incet, fara pofta. ♦ A roade in dinti sau a invarti prin gura un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslusit; a ingaima. [Prez. ind. si: molfaiesc] – Formatie onomatopeica.

MOZOLI, mozolesc, vb. IV. 1. Tranz. A framanta ceva in gura cu saliva, fara a musca sau a sfarama cu dintii; a molfai, a morfoli. 2. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Tranz. A spala prost, de mantuiala, superficial. – Din magh. majszol.

MARSUIN (‹ fr.) s. m. Mamifer cetaceu din familia delfinidelor, cu dinti izodonti, aplatizati lateral, cu varfuri crenelate fara un rostru distinct, avand 1,30-1,80 m lungime (Phocaena phocaena). Traeste in Oc. Atlantic, M. Mediterana si Marea Neagra; specie bentonica, prezenta in apropierea tarmului, mai ales vara. Sin. porc de mare.

MORFOLI, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, in lipsa dintilor; a molfai; p. ext. a manca incet, cu greutate, fara pofta, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslusit, a ingaima, a bolborosi. ♦ A invarti intre dinti, a roade un lucru necomestibil. 2. P. a**l. A suci si a rasuci un lucru pe toate partile; a framanta, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a intina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formatie onomatopeica.

A DEVORA ~ez tranz. 1) (despre animale) A manca sfasiind cu dintii. 2) (despre persoane) A manca repede si cu lacomie (inghitind fara a mesteca). 3) (despre flacari) A arde pana la temelie; a mistui. 4) fig. A citi repede si cu aviditate. /<fr. devorer, lat. devorare

SOMN² ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

INERM, -A adj. 1. (despre plante) fara spini sau varf intepator. 2. (despre animale) lipsit de ace, dinti. (< fr. inerme, lat. inermis)

GAUNOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre arbori) Care are (multe) gauri pe dinauntru; cu (multe) gauri pe dinauntru; bosturos; scorburos. 2) (despre dinti) Care este gaurit de carie; cariat. 3) (despre nuci) Care este fara miez; sec. 4) (despre manifestari ale oamenilor) Care este lipsit de probe sigure. /reg. gaun + suf. ~os

SOMN¹, somni, s. m. Peste teleostean rapitor cu corpul lung, fara solzi, latit in partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armata de dinti puternici si cu mustati lungi (Silurus glanis). – Din sl. somu. Cf. bg., rus. som.

RANJI, ranjesc, vb. IV. Intranz. si (reg.) refl. 1. (Despre animale) A-si arata amenintator dintii, a marai aratandu-si dintii. 2. (Despre oameni) A-si arata dintii intr-o grimasa de rautate, de batjocura, de prostie etc. ♦ A rade silit, fortat, fara veselie. ♦ (Rar) A-si bate joc de cineva. – Din bg. ramza „a marai”.

DOR, doruri, s. n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) Durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a manca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) mananci si frunzele. 6. Atractie e*****a. 7. (Pop.; in loc. adv.) In dorul lelii = fara tinta hotarata, fara rost, la intamplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)

PIVOT s.n. 1. Piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].

A CLANTANI ~esc intranz. 1) (despre dinti) A se ciocni repetat si cu zgomot unul de altul (de frig, de frica etc.). 2) (despre obiecte metalice sau de sticla) A produce un clantanit; a face „clant-clant”. 3) fig. A vorbi mult si fara rost; a clampani; a flecari; a palavragi; a trancani. /clant + suf. ~ani

dinte ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

buza f., pl. e (de orig. romana, ruda cu fr. bouder, a fi bosunflat, norm. boudsoufler, a unfla pelea; sp. buz, sarutare de impacare; alb. buza, buza. D. rom. vine bg. buza, buza, obraz. V. bosunflu). Parte de afara a gurii si care acopera dintii. Marginea unui vas, unei tevi: a ajunge in buza tunului. A raminea cu buzele unflate, a raminea pacalit. inselat, mofluz. A bate din buze la nevoie (ca calu flamind), a avea mare nevoie de un lucru. A raminea batind din buze, a raminea fara cele necesare.

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. Vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. Panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].