GUDURA, gudur, vb. I. Refl. 1. (Despre caini; la pers. 3) A-si manifesta bucuria sau atasamentul fata de om, dandu-i tarcoale si miscand din coada. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fara demnitate in fata cuiva, a lingusi pe cineva (pentru a-i obtine favorurile). – Cf. alb. gudulis.

TREPADUS, trepadusi, s. m. Persoana fara astampar, care alearga incoace si incolo (agitandu-se pentru treburile altora). ♦ Om fara demnitate, lipsit de personalitate, care se pune in serviciul altuia, pentru treburi marunte, adesea injositoare. – Trepada + suf. -us.

TREPADUS ~i m. fam. 1) Persoana care treapada, alearga fara astampar. 2) Persoana fara demnitate si autoritate, care face servicii marunte si adesea injositoare. /a trepada + suf. ~us

POLTRON ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) livr. Care vadeste lipsa de curaj si demnitate; fara curaj si demnitate; fricos; las. /<fr. poltron

LICHEA, lichele, s. f. Om fara caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secatura. – Din tc. leke „nerusinare”.

PORTOFOLIU s.n. 1. Functie, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fara portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fara sa aiba un departament propriu. 2. Totalitatea actiunilor, a efectelor de comert etc. care se afla in evidenta operativa a unei banci. ♦ Totalitatea lucrarilor aflate la dispozitia unei edituri, urmand a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille].

PORTOFOLIU s. n. 1. functie, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fara ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fara sa aiba un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comert, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. in evidenta operativa a unei banci. 3. totalitatea lucrarilor la dispozitia unei edituri, urmand a fi publicate. (< it. portafoglio)

TRIBUNAT s.n. (Ist.) Functia si demnitatea de tribun; durata acestei functii. ♦ Adunare politica in Franta, instituita prin constitutia din 1799, care discuta legile fara a le vota. [< lat. tribunatus, cf. fr. tribunat].

TRIBUNAT s. n. 1. functia, demnitatea de tribun; durata acestei functii. 2. adunare politica in Franta, instituita prin constitutia din 179⁹, care discuta legile fara a le vota. (< fr. tribunat, lat. tribunatus)

vel adj. – Mare. Sl. velii (Cihac, II, 452). Termen administrativ, fara circulatie reala, s-a folosit numai pentru a desemna gradul cel mai inalt al unei functii sau demnitati, ca sp. mayor, vel logofar, mare cancelar; vel paharnic, mare paharnic etc. – Der. velit, s. m. (boier de rangul intii).

DICTATURA s. f. 1. (in Roma antica) demnitatea de dictator; timpul cat acesta exercita puterea. 2. forma de guvernare in care puterea suprema apartine unui dictator. 3. conducere a socitatii exercitata de o clasa sociala dominanta. ◊ (fig.) putere absoluta, fara control; purtare despotica, tiranica. (< fr. dictature, lat. dictatura)

ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. Romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul Razboiului Civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („Zile birmane”, „fara un ban la Paris si Londra”).