ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

SINE QUA NON loc. adj. (conditie) fara de care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non)

BATOJIT, -A, batojiti, -te, adj. (Reg.) fara putere; stors, istovit (de batranete). Cf. rus. batojit.

INABUSIT, -A, inabusiti, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) fara putere, stins, inecat. 2. (Despre alimente) Fiert in aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. inabusi.

INMUIAT, -A, inmuiati, -te, adj. 1. Introdus in apa sau in alt lichid; umezit, imbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Inlacrimat. 2. Devenit moale (prin incalzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. fara vlaga, fara putere. 3. Fig. (Despre oameni si starile lor sufletesti) Potolit, calmat, linistit; p. ext. imblanzit. ♦ Induiosat, miscat. – V. inmuia.

ZACAS, -A, zacasi, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav in pat; fara putere; p. ext. lenes, trandav. 2. Fig. Rau, rautacios, invidios; razbunator. – Zacea + suf. -as.

OFTICOS, -OASA, ofticosi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ◊ Fig. fara putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigos, -oasa adj.] – Oftica + suf. -os.

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

SARBEZI, sarbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-si pierde culoarea, stralucirea. 3. Fig. (Despre oameni) Adeveni slab, palid, fara putere. – Din sarbad (= searbad).

ADUNATURA ~i f. 1) Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fara nici un discernamant; stransura. 2) depr. Multime de oameni adunati intamplator. ~ de gura-casca. /a aduna + suf. ~atura

BATOJIT ~ta (~ti, ~te) fig. Care este fara putere (din cauza batranetii); stors de puteri; istovit. /<rus. batojit'

CADUC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre frunze) Care cade de timpuriu. 2) fig. Care nu este vesnic; sortit pieirii. 3) (despre acte juridice) Care a cazut in desuetudine; fara putere legala. /< fr. caduc, lat. caducus

DOAR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) Cum se stie. ~ n-ai plecat! 3) Dupa cum se pare; poate; probabil. Va reusi ~ pana la urma! ◊ fara ~ si poate fara nici o indoiala; numaidecat; neaparat. Intr-o ~a la intamplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora

GLOABA ~e f. 1) Cal (batran) slab si fara putere; martoaga. 2) inv. Amenda platita de persoana care savarsea un delict sau o crima. /<sl. globa

IMPOTENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fara putere; neputincios. 2) (despre barbati) Care nu este apt de a savarsi un act s****l. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis

A putea pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE putea. ◊ poate ca e cu putinta; e posibil. fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere

RABLA ~e f. 1) Lucru vechi si deteriorat; hleab. 2) fig. Animal batran si fara putere; gloaba. 3) fig. peior. Om batran si sleit de puteri. [Sil. -bla] /<bulg. hrabla

RAPCIUGA f. 1) Boala contagioasa a unor animale (cai, magari, catari etc.), transmisibila si omului, care se manifesta prin ulceratii, mai ales pe mucoasa nazala; morva. 2) fig. Animal (mai ales cal) batran si fara putere; martoaga; gloaba. /Orig. nec.

SLAB¹ adv. 1) fara putere; fara intensitate. A canta ~. A vedea ~. 2) Cu incetineala; incet. A citi ~. /<sl. slabu

STRANSURA ~i f. 1) : ~ de mana strangere de mana. 2) peior. Ceea ce a fost strans de pe unde s-a putut, fara nici un discernamant; adunatura. Oaste de ~. ◊ De ~ a) de tot felul; b) din ceea ce a ramas la urma. 3) Cantitate de produse agricole stranse dintr-o recoltare. /strans + suf. ~ura

pioncai, pioncai si pioncaiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a pioncani. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subtire, pitigaiala. 3. a vorbi incet, slab, stins, a pioci. 4. a slabi, a se topi (de boala sau batranete); a deveni moale, fara putere. 5. a merge, a se deplasa greu. 6. a nu mai vedea bine. 7. a (se) mocosi, a (se) mocai.

pioncait², -a, adj. (reg.) 1. slab, topit de boala sau de batranete; care este fara putere, fara vlaga. 2. care merge, care se deplaseaza greu.3. care are vederea slaba.

pioncani, pioncan si pioncanesc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigatul caracteristic speciei; a pioncai. 2. a vorbi cu voce subtire, pitigaiata; a pioncai. 3. a vorbi incet, slab, stins; a pioncai, a pioci. 4. a slabi, a se topi (de boala sau de batranete); a deveni moale, fara putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncai. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocosi, a se mocai.

pioncanit², pioncanita, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boala sau de batranete); care este fara putere, fara vlaga; pioncanit. 2. care merge, care se deplaseaza greu. 3. care are vedere slaba. 4. mocosit, mocait.

plamanos, -oasa, adj. (reg.; despre oameni) fara putere, slab.

NUL, -A adj. 1. Redus la zero, fara nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. fara putere, fara valoare (legala); inexistent. 3. (Despre oameni) Lipsit de merite, fara nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus].

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

tang, -a, tangi, -e, adj. (reg.) bleg, fara putere, amortit; plin de jale, intristat.

martafoi (martafoi), s. m. – Smecher, potlogar. Origine necunoscuta. Din pol. marcovy „flacau tomnatic” (Cihac, II, 189), pare putin probabil, data fiind extensiunea cuvintului. Relatia cu mag. marcafank „gogoasa” (Scriban) e intimplatoare. poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fara putere”. – Der. martafoaica, s. f. (vagaboanda).

INNABUSIT, -A, innabusiti, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) fara putere, stins, inecat. 2. (Despre alimente) Fiert in aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. innabusi.

BATOJIT, -A, batojiti, -te, adj. (Reg.) fara putere; stors, istovit (de batranete). – Comp. rus batozit´.

ZACAS, -A, zacasi, -e, adj. (Reg.) Care zace bolnav in pat, fara putere; p. ext. lenes, trandav. ♦ Fig. Rau, rautacios, invidios; razbunator. – Din jacas (inv.; dupa zacea).

becisnic, -a adj. (vsl. becistiniku, d. bezu, fara si cisti, cinste). Slab, fara energie sau fara putere trupeasca ori si sufleteasca. In est bi-.

conditional, -a adj. (mlat. conditionalis, cl. -cionalis). Supus unor conditiuni: promisiune conditionala. S. n., pl. e. Gram. Un mod care serveste sa arate ca actiunea e supusa unei conditiuni: as veni dac´as putea (fara virgula!); dac´as putea, as veni (V. optativ). Particula conditionala, care arata o conditiune, ca daca. Adv. In mod conditional.

debil, -a adj. (lat. debilis, d. debere, [din de-habere], a avea mai putin, a fi debitor). Slab, fara putere, vorbind de fiinte. – Fals debil (fr. debile).

AEROB, -A, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trai fara oxigen; aerobiotic. [Pr.: a-e-] – Dupa fr. aerobe.

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A impacheta ceva intr-un material protector, in vederea usurarii manipularii lui si a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor sa devina mai mare decat viteza lui nominala. 3. Refl. (Despre cai) A incepe sa fuga tare (fara a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lasa purtat de manie, de entuziasm, a se avanta intr-o discutie aprinsa; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

FUGAR, -A, fugari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana, fiinta) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scapa de o primejdie, de o constrangere, de o situatie grea sau penibila; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fara a putea fi retinut; fugitiv, nestatornic, trecator. ♦ Care nu se opreste mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

PUTINTA, putinte, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putinta = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putinta = posibil. Dupa putinta = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitatile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putinta (sa...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (sa...) Cel mai... cu putinta = cel mai... posibil, extrem de..., in cel mai inalt grad. A face tot ce-i sta in putinta = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi in putinta cuiva sa... sau a-i sta (cuiva) in putinta = a corespunde cu posibilitatile de realizare ale cuiva. fara putinta de... = fara a putea sa... 2. (Fiz.; inv.) Putere. – Lat. potentia.

CORELATIE, corelatii, s. f. 1. Relatie, legatura reciproca intre doua sau mai multe lucruri sau fenomene; relatie in care unul dintre termeni nu poate exista fara celalalt. 2. Dependenta reciproca, relatie a doua fenomene sau procese intre variatiile carora exista o anumita legatura. – Din fr. correlation.

LAVABIL, -A, lavabili, -e, adj. (Despre tesaturi) Care se poate spala fara a-si pierde calitatile. – Din fr. lavable.

NESECAT, -A, nesecati, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seaca sau nu poate seca; fara sfarsit, mereu viu; inepuizabil; nesecatuit. – Ne- + secat.

NESIMTIT¹ s. n. (in loc. adv.) Pe nesimtite = incetul cu incetul, fara a putea fi perceput. – Ne- + simtit.

NESIMTIT², -A, nesimtiti, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simt, de buna crestere, de cuviinta, de delicatete. ♦ Care denota, tradeaza nesimtire (2). 2. Care nu este simtit, perceput; care scapa simturilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot. tiptil; pe furis. – Ne- + simtit.

DECOMANDATE adj. pl. (In sintagma) Camere decomandate = camere in care se poate intra fara a trece din una in cealalta, camere cu intrari separate. – Din fr. decommande.

ANAEROB ~a (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trai fara aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc intr-un mediu fara aer. [Sil. an-a-e-] /<fr. anaerobe

BECISNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizica; fara vigoare; neputincios; slabanog. 2) Care este lipsit de individualitate si de inteligenta; cu capacitati intelectuale reduse. /<sl. betistiniku

A SE IMPOTMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc (in namol, nisip, zapada), fara a putea sa inainteze; a se infunda. ~ in mlastina. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se ingloda. ~ in treburi. 3) (despre albia unei ape) A se ingusta din cauza aluviunilor; a se innamoli. /in + podmol

A SE INFUNDA ma infund intranz. 1) (despre santuri, conducte) A se inchide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi intrerupt; a se inchide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adanc (in namol, glod, zapada, nisip), fara a putea sa inainteze; a se impotmoli. 4) fig. fam. A se izola intr-un loc ascuns de ochii lumii; a se ingropa. /<lat. infundare

A INGHITI inghit tranz. 1) (mancaruri, bauturi, medicamente etc.) A face sa treaca din gura in stomac. ◊ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplacut fara a putea riposta. A-si ~ lacrimile (sau plansul) a-si stapani plansul. 2) rar A manca in graba; a imbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage in piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desisuri, intuneric etc.) A face sa nu se mai vada, captand in sine. 6) (carti, scrieri etc.) A citi foarte repede si cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fara riposta. ◊ ~ galusca a suporta o neplacere fara a cracni. 8) (cuvinte, parti de vorbire, sunete) A omite la pronuntare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire

A SE INGLODA ma ~ez intranz. pop1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc in glod (fara a putea inainta); a se innamoli; a se infunda. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se impotmoli. /in + glod

A SE INNAMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se infunda in namol (fara a putea sa inainteze); a se ingloda; a se noroi. 2) (despre albia unui rau) A-si micsora sectiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apa; a se ingusta din cauza aluviunilor; a se impotmoli. /in + namol

A SE NOROI ma ~iesc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adanc in noroi (fara a putea inainta); a se ingloda; a se innamoli; a se impotmoli. /Din noroi

PRACTICABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi practicat; care poate fi introdus in practica. 2) (despre drumuri) Care este intr-o stare buna; pe care se poate merge fara dificultati. /<fr. praticable

VENTRILOC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. adjectival Persoana care poate vorbi fara a misca buzele, cu o voce infundata, ce pare a veni din burta. /<fr. ventriloque

ADINAMIE s.f. (Liv.) Debilitate, slabiciune; prostratie completa fizica si morala. [Gen. -iei. / < fr. adynamie, cf. gr. a – fara, dynamis – putere].

AEROBIONTE s.n.pl. Bacterii care nu pot trai fara oxigen. [Pron. -bi-on-. / < germ. Aerobionten, cf. gr. aer – aer, bios – viata].

DECOMANDAT, -A adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere in care se poate intra fara a trece din una in cealalta; camere cu intrari separate. [Cf. fr. decommande].

DUBLIN s.n. (Mar.) Mod de legare a unei nave la tarm sau de o geamandura, astfel incat dezlegarea sa se poata face fara a cobori de pe punte. [< engl. dublin].

AEROMODEL s.n. Model de avion cu dimensiuni reduse, care poate zbura fara pilot la oarecare distanta. [< fr. aeromodele].

ASTENIE s.f. Slabire generala a organismului; slabiciune, istovire. [< fr. asthenie, cf. gr. a – fara, sthenos – putere].

VENTRILOC, -A s.m. si f. Cel care poate vorbi fara a misca buzele si gura, dand impresia ca vorbeste din abdomen. [Var. ventrilog, -a s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi].

CONTONDENT, -A adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fara a taia. [Cf. fr. contodant].

cam adv. – Putin, aproximativ, aproape; indica faptul ca o anumita afirmatie nu trebuie inteleasa in sensul sau strict, ci cu o oarecare restringere. Lat. quam (Cipariu, Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 202). Dupa Puscariu 264, s-ar explica mai bine prin lat. quam magis, al carui rezultat normal ca mai (mr. cama) s-ar fi redus ulterior la cam. Spitzer, Mitt. Wien, 140, a atras atentia asupra corespondentei cu ngr. ϰἄν ‹ ϰαi ἄν (in expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fara a putea preciza insa daca modismul este propriu rom. sau ngr.

U****L s.n. Vas de sticla folosit in spitale pentru ca bolnavii sa poata u***a fara sa se dea jos din pat. [< fr. u***al, cf. lat. u***al].

AEROB, -A adj. (despre organisme) care nu poate trai fara oxigen; aerobiotic. (< fr. aerobe)

AUTOCOLANT s. n. eticheta care se poate lipi fara a fi umezita. (< fr. autocollant)

DICTATURA s. f. 1. (in Roma antica) demnitatea de dictator; timpul cat acesta exercita puterea. 2. forma de guvernare in care puterea suprema apartine unui dictator. 3. conducere a socitatii exercitata de o clasa sociala dominanta. ◊ (fig.) putere absoluta, fara control; purtare despotica, tiranica. (< fr. dictature, lat. dictatura)

DUBLIN s. n. (mar.) mod de legare a unei nave la tarm sau de o geamandura, astfel incat deslegarea sa se poata face fara a cobori de pe punte. (< engl. dublin)

VENTRILOC, -A s. m. f. cel care poate vorbi fara a misca buzele si gura, dand impresia ca vorbeste din abdomen. (< fr. ventriloque)

otova adj. – Plan, egal, uniform. Origine necunoscuta. Numai Cihac, II, 234 presupune o origine sl. fara sa poata indica etimonul. Legatura cu rus. ot tog „de asta” (Tiktin) sau cu bg. ot tova „al ei” (Scriban) e dubioasa.

AEROB, -A, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trai fara oxigen. – Fr. aerobe.

AEROMODEL, aeromodele, s. n. Model de avion de dimensiuni reduse, care poate zbura, fara pilot, o anumita distanta. – Fr. aeromodele.

TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducator, tradator – Joc de cuvinte avand sensul ca transpunerea dintr-o limba intr-alta nu se poate face fara sacrificarea unor nuante sau subtilitati imposibil de exprimat.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot infundat (prin cadere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (In expr.) A bufni in (sau de) ras (ori plans) sau (tranz.) a-l bufni rasul (ori plansul) = a incepe sa rada (sau sa planga) brusc, zgomotos, fara sa se poata stapani. 3. Intranz. A bombani suparat, rau dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se napusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

INCURABIL, -A, incurabili, -e, adj. (Despre boli) Care nu poate fi vindecat, fara leac; (despre fiinte) care sufera de o boala nevindecabila, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat. – Din fr. incurable.

INGLODA, inglodez, vb. I. Refl. A se infunda in noroi (fara a mai putea iesi); a se innamoli, a se impotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (inv.) inglodi vb. IV] In + glod.

VARIANTA, variante, s. f. 1. Numarul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fara ca numarul de faze sa se modifice. 2. Media aritmetica a patratelor abaterilor valorilor individuale ale unui sir statistic de experiente, de la media aritmetica a sirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance.

MARCA¹, marci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie. Marca de automobil. ◊ Loc. adj. De marca = de calitate superioara. ♦ (Inv.) Stema; blazon, emblema. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seama; marcant, distins. 2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite. 3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din ngr. marka, fr. marque. Cf. germ. Marke.

VENTRILOC, -A, ventriloci, -ce s. m. si f. Persoana care poate rosti cuvintele fara a misca buzele si fara a deschide gura, dand impresia ca vorbeste din abdomen. [Var.: ventrilog, -a s. m. si f.] – Din fr. ventriloque.

NENUMARAT, -A, nenumarati, -te, adj. Care este in cantitate atat de mare incat nu poate fi numarat; fara numar, imens. ◊ Loc. adv. De nenumarate ori sau in nenumarate randuri = de foarte multe ori, foarte des. – Ne- + numarat.

RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. Persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ Persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.

ANTIDEFLAGRANT, -A, antideflagranti, -te, adj. (Despre unele utilaje electrice) Care poate fi folosit fara pericol in spatii in care se gasesc materiale explozive. – Din fr. antideflagrant.

MINISTERIAL, -A, ministeriali, -e, adj. Care apartine unui ministru sau unui minister, privitor la un ministru sau la un minister, emis de un ministru sau de un minister; de ministru sau de minister. ◊ Banca ministeriala = locul pe care il ocupa reprezentantii guvernului in incinta unui parlament. Coala (sau hartie) ministeriala (sau de format ministerial) = coala de hartie de format obisnuit pentru cereri. Plic ministerial = plic de dimensiuni mari, in care pot incapea acte fara sa fie indoite. [Pr.:-ri-al] – Din fr. ministeriel.

SMICIULA, smiciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clatina cu putere, a agita. 3. A face bucati, a rupe. (din smac¹ prin incrucisare cu bici [; sau derivat in mod direct din bici, fara a-i putea insa explica semantismul])

ZBUCIUMA, zbucium, vb. I. ~ (din smac, prin intermediul evolutiei: smacina > *sbacina > *sbucina si incrucisare formala evidenta cu bucium¹ [; sau din lat. bucināre; sau din bucium¹, fara a-i putea insa explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)

NEGRESIT adv. fara nici o indoiala; fara doar si poate, desigur, sigur; in mod neaparat. – Ne- + gresit.

EXTENSIBIL, -A, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fara a se rupe. – Din fr. extensible.

TUNER, tunere, s. n. Radioreceptor de calitate, fara amplificator de putere, proiectat pentru a fi inglobat intr-un sistem audio de inalta fidelitate. [Pr.: tiunar] – Din engl. tuner.

ROTOTECA, rototeci, s. f. Catalog mecanic cu fise puse pe placi situate intr-o toba rotativa, care pot fi consultate fara a fi scoase de la locul lor. – Din fr. rototheque.

DECK, deckuri, s. n. Magnetofon, casetofon etc. fara amplificator de putere. – Din engl. deck.

CURAT³ ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ◊ A scapa cu obrazul ~ a iesi nepatat dintr-o situatie dubioasa. 2) Care iubeste curatenia. 3) fig. Caruia nu i se poate reprosa nimic; fara prihana; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apa, pietre pretioase) Care este fara impuritati; limpede; straveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspat. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~. ◊ Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este in ordine. /cf. lat. curare

EXCES ~e n. Lipsa de masura; tot ce depaseste limitele normale; abuz. ~ de viteza. ◊ Cu ~ fara masura; exagerat. fara ~ moderat. ~ de putere actiune care depaseste prevederile legii. /<fr. exces, lat. excessus

EXTENSIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi extins; care poate fi intins fara a se rupe. /<fr. extensible

INCOMENSURABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi masurat; fara masura; de proportii foarte mari; de nemasurat. 2) mat. (despre marimi) Care nu este comensurabil; fara o masura comuna. /<fr. incommesurable

LAVABIL ~a (~i, ~e) livr. (despre tesaturi) Care poate fi spalat, fara sa-si schimbe aspectul. /<fr. lavable

MAT² n. Situatie in cadrul unei partide de sah, in care regele uneia dintre parti nu-si poate parasi locul fara a fi prins, determinandu-se in felul acesta sfarsitul partidei in valoarea partii adverse. /<fr. mat, germ. Matt

A MOCNI ~esc intranz. 1) (despre foc) A arde inabusit, fara flacara si putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viata lipsita de activitate si de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti

PAT² n. (la jocul de sah) Situatie cand unul dintre jucatori, avand celelalte piese blocate, nu-si poate deplasa regele fara a-l pune in pozitie de sah. /<fr. pat

MOLECULA s.f. Cea mai mica particica dintr-o substanta care are compozitia chimica si structura la fel cu a substantei respective si care (in cazul elementelor) poate fi descompusa fara sa se distruga constitutia sau proprietatile substantei. ◊ Molecula-gram = cantitatea unei substante masurata in grame, egala cu greutatea ei moleculara; mol. [< fr. molecule, cf. it., lat. molecula – mica masa de materie].

ROTOTECA s.f. Catalog mecanic cu fise puse pe placi situate intr-o toba rotativa, care pot fi consultate fara a fi scoase. [Var. rotateca s.f. / < fr. rotatheque].

VENIAL, -A adj. (Liv.; despre pacate, greseli) Usor, care se poate ierta; scuzabil; fara gravitate. [Cf. it. veniale, fr. veniel, lat. venialis < venia – indulgenta].

ANTIDEFLAGRANT, -A adj. Care poate fi folosit fara pericol in spatii unde exista posibilitatea de explozie. [< fr. antideflagrant].

VARIANTA s.f. 1. Numarul factorilor de echilibru care pot varia independent fara ca numarul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat sa se schimbe. 2. (Statist.) Patratul abaterii standard. [< fr. variance].

inomis, -a, adj. (reg.) care nu este sau nu poate fi omis; neaparat, nesmintit; (adv.) fara doar si poate, desigur.

nelecuit, -a, adj. (inv.) care nu poate fi lecuit, fara leac, incurabil.

cega (-gi), s. f. – Varietate de sturion de Dunare (Acipenser ruthenus). – Var. Ciga. Origine incerta. Exista si in sb. ciga, kecika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. ciga, fara a se putea preciza care ii este provenienta. – Der. cegarnita, s. f. (virsa). Cf. caciuga.

AEROMODEL s. n. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fara pilot. (< fr. aeromodele)

ANTIDEFLAGRANT, -A adj., s. n. (mijloc) care poate fi folosit fara pericol in spatii unde exista posibilitatea de explozie. (< fr. antideflagrant)

CASSEDECK s. n. casetofon fara amplificator de putere. (< engl. cassedeck)

COMPATIBIL, -A adj. 1. care se impaca sau care poate exista impreuna cu altceva; corespunzator, potrivit. ◊ (despre o functie, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (mat.; despre un sistem de ecuatii) care admite (aceleasi) solutii. 3. (inform.; despre doua limbaje sau materiale) care poate schimba informatiile fara intermediar. (< fr. compatible)

DECK s. n. magnetofon, casetofon etc. fara amplificator de putere. (< engl. deck)

HIPOTAXIE s. f. stare de hipnoza in care subiectul aude cuvintele ce i se adreseaza, fara insa a putea reactiona la ele. (< germ. Hypotaxis)

ROTOTECA s. f. catalog cu fise aplicate pe placi situate intr-o toba rotativa, care pot fi consultate fara a fi scoase. (< fr. rototheque)

VARIANTA s. f. 1. numar maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fara ca numarul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat sa se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile in jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare in jurul mediei. (< fr. variance)

AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre masini) A trece peste turatia obisnuita. ◊ Tranz. Soferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-si lua vant, a scapa fara a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lasa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.

CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

adinamie f. (vgr. adynamia, d. a-, fara, si dynamis, putere). Debilitate, slabiciune.

asimptota f., pl. e (vgr. asymptotos, care nu coincide, d. a 6 si sympipto, coincid. V. simptoma). Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curba fara s´o poata ajunge vre-odata. V. limita.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

contrazicere f. Actiunea de a sau de a te contrazice. Spirit de contrazicere, care contrazice (combate) tot. fara contrazicere (dupa fr. sans contredit), sigur, fara sa se poata spune ceva contrar.

INFAILIBIL, -A, infailibili, -e, adj. Care nu poate gresi, care nu se poate insela; perfect, desavarsit, fara cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

USCATURA, uscaturi, s. f. 1. Creanga subtire si uscata. ♦ Aschie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mancare uscata, care se poate manca rece (si fara o pregatire speciala). ♦ Uscatea, v. uscatel (3). – Usca + suf. -atura.

FRAU, fraie, s. n. Totalitatea curelelor, impreuna cu zabala, care se pun pe capul si in gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mana. ◊ Loc. adj. fara frau = neinfranat, lasat (prea) liber; dezmatat. ◊ Expr. A-si pune frau limbii (sau gurii) sau a-si pune frau la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) in sapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana, a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. si frane, (rar) frauri] – Lat. frenum.

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

STRAPONTINA ~e f. Scaun fara speteaza, care se poate ridica si lasa in jos, instalat suplimentar (intr-o sala de spectacole, in tren, in trasura etc.). [G.-D. strapontinei] /<fr. strapontin, it. strapuntino

PELAGIANISM s.n. Doctrina eretica crestina care nega urmarile pacatului originar, sustinand ca oamenii pot savarsi binele si fara gratia divina. [Pron. -gi-a-. / < fr. pelagianisme].

SPION, -OANA s.m. si f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. Cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii; iscoada. // s.m. Oglinda oblica instalata in fata unei ferestre sau lentila mica introdusa intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. [Pron. spi-on, spi-oa-na, var. spion, -oana s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].

BANCA³ s.f. Scaun lung, cu sau fara rezematoare, pe care pot sedea deodata mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii in clasa. [< fr. banc, cf. germ. Bank].

necovarsit, necovarsita, necovarsiti, necovarsite, adj. (inv. si reg.) 1. foarte mare, imens, nesfarsit, nemarginit, fara seaman. 2. care nu poate fi invins, stapanit, domolit.

BANCA³ s. f. piesa de mobilier, cu sau fara rezematoare, pe care pot sedea deodata mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii in clasa. ♦ a sta in banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

EXTENSIBIL, -A adj. care poate fi extins, alungit, fara a se rupe. (< fr. extensible)

PELAGIANISM s. n. doctrina eretica crestina care nega urmarile pacatului originar, sustinand ca oamenii pot savarsi binele si fara gratia divina. (< fr. pelagianisme)

SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

CICLOCONVERTOR (‹ engl., fr.) s. n. Dispozitiv electronic de putere, care transforma direct, fara a utiliza un circuit intermediar din curent continuu, energia electrica de curent alternativ cu anumiti parametri (ex. numar de faza, frecventa) in energie electrica de curent alternativ de alti parametri.

absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvant o data spus zboara fara sa-l mai poti aduce inapoi – Horatiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

antimis n., pl. uri si e (vsl. antimisu, mgr. antiminsion, d. lat. antimensium). O bucata de stofa patrata sau rectangulara, pe care e zugravit Hristos mort, iar cele patru colturi cei patru evanghelisti si pe care se pune potiru. (fara antimis nu se poate oficia liturghia).

GRABNIC, -A, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grabeste, care arata graba; care se intampla repede, pe neasteptate; care nu poate astepta, nu poate intarzia, care trebuie facut fara intarziere. Mers grabnic. Moarte grabnica. Treaba grabnica. – Graba + suf. -nic.

IMUNITATE s. f. 1. Rezistenta a organismului fata de actiunea microbilor patogeni sau a produsilor toxici ai acestora. 2. (In societatea medievala) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stapanilor de pamant de a judeca, de a strange impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fara amestecul reprezentantilor puterii centrale. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucura unele categorii de persoane. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legislative de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. – Din fr. immunite, lat. immunitas, -atis.

IREPROSABIL, -A, ireprosabili, -e, adj. Caruia nu i se poate reprosa nimic; care este fara cusur, fara greseli; desavarsit, impecabil, perfect, nereprosabil. ♦ (Adverbial) fara cusur, in mod desavarsit. – Din fr. irreprochable.

SAT, sate, s. n. 1. Asezare rurala a carei populatie se ocupa in cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fara caini = loc fara stapan, fara control, in care oricine poate face ce doreste. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); satenii, taranii. ◊ Expr. A se supara ca vacarul pe sat, se spune celui care se supara (fara motiv) pe altul, dar supararea este spre propria lui paguba. ♦ Taranimea, cu specificul ei de viata economica si culturala. – Din lat. fossatum.

fara, conj., prep. I. (Urmat de o propozitie circumstantiala de mod sau de un infinitiv care ii tine locul, are valoarea unei negatii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitie concesiva sau de un infinitiv care ii tine locul) Desi nu..., cu toate ca nu... fara sa fie desavarsit, e multumitor. 2. (Reg.; dupa negatie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat, (in) afara de...; exceptand pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantiale de mod si atribute, continand ideea de excludere) Lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura, indicand cat lipseste pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatii aritmetice de scadere) Minus, mai putin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantiale sociative negative) Pot eu sa traiesc si fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantiale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleste. – Lat. foras „afara”.

DISPAREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevazut, a iesi din campul vizual, a nu mai putea fi vazut (desi continua sa existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fara urma, a nu mai putea fi gasit. 2. A inceta sa mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinte) A muri. [Var.: dispare vb. III] – Din fr. disparaitre (dupa parea).

DIVAN, divane, s. n. I. Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. II. 1. (In Imperiul Otoman) Consiliu cu atributii politice, administrative si juridice, alcatuit din cei mai inalti demnitari; (in tarile romanesti) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, sedinta a divanului (II 1). ♦ Sala, cladire in care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare si de consfatuire. 2. (Inv.) Judecata, proces. ◊ Expr. (Glumet) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postuma de versuri apartinand unui poet oriental. [Pl. si: divanuri] – Din tc. divan.

RIT, rituri, s. n. Crestatura liniara facuta pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi indoita mai usor fara sa plesneasca. – Din germ. Ritz.

ABRACADABRA f. 1) Cuvant cabalistic caruia i se atribuie putere magica. 2) Ingramadire de cuvinte fara sens. [Sil. a-bra-] /<fr., it. abracadabra

DIVAN ~e n. 1) Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. 2) (in Moldova si in Muntenia medievala) Sfat domnesc. 3) Adunare, sedinta a acestui sfat. /<turc. divan

IMPONDERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care si-a pierdut greutatea (datorita lipsei fortelor ce actioneaza asupra lor in campul gravitational al Pamantului); fara greutate. 2) fig. Care nu poate fi sesizat. /<fr. imponderable

INCOMOD ~da (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu usurinta; fara comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjeaza, stinghereste. /<fr. incommode, lat. incommodus

INTELES² ~easa (~esi, ~ese) v. A INTELEGE. ◊ De ~ cu care te poti intelege. De la sine ~ fara indoiala; sigur; negresit. /v. a intelege

PARLAMENTAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e. ◊ Imunitate ~a privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestati sau judecati fara consimtamantul acestui organ. 2) Care are la baza un parlament. Republica ~a. /<fr. parlementaire, it. parlementario

REPLICA ~ci f. 1) Raspuns scurt si prompt in contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; riposta. ◊ fara ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare in ~ci a gasi repede raspunsurile cele mai potrivite in cursul unei convorbiri (in contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie raspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. Raspuns al unei parti la cele sustinute de cealalta parte intr-un proces. 4) Opera de arta, care reproduce originalul si este execu-tata de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. replique, lat. replica

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

AUTOAGLUTINARE s.f. Proces prin care unii carbuni aglutinati pot fi brichetati, prin incalzire, fara lianti. [Dupa fr. auto-agglutination].

PRECAR, -A adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fara baza solida. ♦ (Rar; despre constructii) Subred. [Var. precariu, -ie adj. / cf. fr. precaire, lat. precarius].

DORMEZA s.f. Un fel de canapea fara speteaza, pe care se poate dormi. [< fr. dormeuse].

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

REVOLVER s.n. 1. Arma de foc asemanatoare pistoletului, cu care se pot trage mai multe focuri fara a o reincarca si care are o singura teava cu un butoias cilindric, unde se tin cartusele. 2. Ciocan pneumatic. 3. Sistem-revolver = tip de dispozitiv care declanseaza automat miscarile succesive ale unei piese de masina. ♦ Strung-revolver = strung universal care serveste la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. [< fr. revolver, cf. engl. revolve – a se reintoarce].

drepnea (drepnele), s. f. – Varietate de rindunica (Cypselus apus). Origine incerta. Este fara indoiala legat de gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui lat. *drepanella (Candrea, Rom., XXXI, 308; Puscariu 549; Diculescu, Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); insa cuvintul, comunicat de S. Fl. Marian de la Bucuresti pare suspect si ar putea fi foarte bine o interpretare neologica a gr.

AUTOAGLOMERARE s. f. proces prin care unii carbuni aglutinati pot fi brichetati, prin incalzire, fara lianti. (< auto¹- + aglomerare)

DORMEZA s. f. canapea fara speteaza, pe care se poate dormi. (< fr. dormeuse)

ELASTICITATE s. f. 1. proprietatea de a fi elastic. ♦ teoria ~tatii = capitol al mecanicii care se ocupa cu determinarea starii de tensiune si de deformare a corpurilor elastice supuse actiunii unor sarcini exterioare. 2. limita de ~ = tensiune maxima la care poate fi supus un corp fara a ramane cu deformatii permanente. 3. (fig.) suplete. 4. proprietate a unei variabile economice de a-si modifica marimea sub influenta altei variabile. (< fr. elasticite)

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

IREVERSIBIL, -A adj. 1. (despre fenomene, transformari, reactii) care nu se poate produce in sens invers, fara intoarcere. 2. (fiz.) care lasa urme ce nu pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. (< fr. irreversible)

IZOMETRIC, -A adj. 1. (despre cristale) de dimensiuni egale; (despre versuri) cu masura egala. 2. (mat.; despre o transformare punctuala) care pastreaza distanta a doua puncte oarecare; o (geom.) perspectiva ~a = perspectiva ale carei axe de comparatie sunt egale. 3. (med.) contractie ~a = contractie a unui muschi fara ca acesta sa se poata scurta, ramanand la aceeasi lungime. (< fr. isometrique)

REVOLVER s. n. 1. arma de foc cu un butoias cilindric unde se tin cartusele, cu care se pot trage mai multe focuri fara a reincarca. 2. ciocan pneumatic. 3. sistem-~ = dispozitiv care declanseaza automat miscarile succesive ale unei piese de masina. ♦ strung-~ = strung universal la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. (< fr. revolver, germ. Revolver)

leustean (-eni), s. m. – Planta umbelifera, Levisticum officinale. Origine indoielnica. Provine fara indoiala din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. lestvan, lestyan (Cihac, II, 511; Scriban; Galdi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. poate a influentat in rom. prezenta ngr. λιγοστεύω.

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

ATRIBUT, atribute, s. n. 1. Insusire inseparabila a unui obiect sau a unui fenomen, fara de care ele nu pot sa existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblema. 2. Parte secundara a propozitiei, care determina un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum).

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului national. Numeroasele sale piese, relevand conflicte acute, contradictii, caractere puternice si idealurile morale ale poporului sunt reprezentative pentru relatiile sociale din Rusia sec. 19. Comedii descriind lumea negustorilor si a aspiratiilor lor („Nu te aseza in sania altuia”), a birocratilor („Un post rentabil”) sau a nobililor („Padurea”, „Lupii si oile”); drame prezentand viata de familie zguduita de tragedii individuale („Furtuna” – capodopera sa, „”Nu poti trai cum vrei„, ”Fata fara zestre„, ”Orfana„, ”Si cei mai intelepti cad in lat„); drame istorice (”Vasilisa Melentieva„). Feerie sa folclorica ”Fetita de zapada„ este una dintre cele mai poetice ale dramaturgiei ruse.

INCOMPARABIL, -A, incomparabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate compara cu nimic (prin insusiri); fara pereche, fara seaman, neasemanat, extraordinar; necomparabil. – Din fr. incomparable, lat. incomparabilis.

IREMEDIABIL, -A, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, indrepta; neremediabil; care este fara leac. ♦ (Adverbial) Cu desavarsire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irremediable, lat. irremediabilis.

AMOVIBIL, -A, amovibili, -e, adj. 1. (Despre functionari) Care poate fi mutat, revocat, concediat. 2. (Despre obiecte, piese, organe de masini etc.) Care poate fi separat de restul ansamblului fara ca acesta sa se defecteze. – Din fr. amovible.

NECOMPARABIL, -A, necomparabili, -e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin insusiri); fara pereche, neasemanat, extraordinar, incomparabil. – Ne- + comparabil.

NESMINTIT, -A, nesmintiti, -te, adj., adv. (Inv. si reg.) 1. Adj. Care nu poate fi miscat din loc, care nu poate fi schimbat ori abatut. 2. Adv. fara abatere, fara schimbare; p. ext. in mod regulat, constant. 3. Adv. Neaparat, negresit; desigur. – Ne- + smintit.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

chilimie sf [ Atestare: revista „Ion Creanga”, VIII, 89 ; Varianta: chilmie ; Plural: chilimii ; Etimologie: кулимия ] (Regional) 1. Speteaza la car de care e legata leuca. 2. Bucata de lemn cu doua brate in forma de „U” intrebuintata la un car fara loitre atunci cand se tranporta lemne. 3. Tepi (ca la sanie) pusi la carul lungit, pentru a se putea transporta lemnele mari, netaiate. 4. Carul fara loitre. 5. Lemnele incarcate pe un car fara loitre.

INCONTESTABIL, -A adj. Care nu se poate contesta; de netagaduit; sigur. ♦ adv. fara indoiala, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].

berbinta (berbinte), s. f. – 1. Vas, putina, mai ales pentru a pastra branza. – 2. (Inv.) Taxa de intrare in breasla cizmarilor. – 3. Larva de furnici. Mag. berbence, de unde provine si rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Galdi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 si Wander., 12, cred ca termenul rut. provine din rom.; urmind pe acelasi drum, Draganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea ca mag. poate fi sursa cuvintului rom.; dar fara a oferi alta explicatie mai plauzibila; iar in Dacor., VII, 216, se refera la sl. ber „contributie”, cf. bir.

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

prohab (prohaburi), s. n. – 1. Fanta, deschizatura. – 2. Slit. Origine incerta. Este fara indoiala cuvint sl. S-ar putea porni de la sb. vabiti „a (se) increti”, de unde un *provab „cusatura incretita” ca strizati „a taia” fata de prostriz „fanta, deschizatura la imbracaminte”.

AZIL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva gaseste ocrotire sau adapost; refugiu. ◊ Drept de azil = protectie de care se bucura cineva in virtutea unei legi. 2. (In trecut) Institutie in care erau internati batranii, infirmii etc. fara familie sau de care nu puteau sau nu voiau sa se ingrijeasca familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum).

BARAI, barai, vb. IV. Tranz. A vorbi intr-una (fara ca cel care asculta sa poata prinde sirul vorbelor). ◊ Expr. A barai pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obtine ceva. – Din bar.

bezman n., pl. ane si ene (rut. bezmyn, rus. bezmen, cantar, balanta, cuv. strain, poate mongolic, nu d. sl. bezu, fara. si miena, schimbare. Bern. 1, 53). Vechi. Biru circiumilor de pe mosiile domnului, boierilor sau minastirilor. Biru de ceara si sapun dat curtii donnesti. Azi. Mold. Embatic. – Si bezmat in nord.

WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)

CONVERS, -A, conversi, -se, adj. (Despre judecati, rationamente) Al carui subiect poate fi transformat in atribut sau invers, fara a schimba sensul judecatii sau a altera adevarul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

REMORCHER, remorchere, s. n. Nava de dimensiuni mici si cu motor propriu de putere mare, care remorcheaza ambarcatii sau nave fara propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DESERT¹ ~arta (~erti, ~arte) 1) (despre recipiente, incaperi) Care nu are nimic in interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminte) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are continut; fara sens. Minte ~arta. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Sperante ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie, de populatie; pustiu. /<lat. desertum, fr. desert

DOI² doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

MACROSCOPIC ~ca (~ci, ~ce) Care se poate vedea si cerceta cu ochiul liber, fara a folosi microscopul sau alte aparate. /<fr. macroscopique

CONVERS, -A adj. (Despre judecati, rationamente) Al carui subiect poate fi transformat in atribut sau invers fara a schimba sensul judecatii sau a altera adevarul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].

dovedi (dovedesc, dovedit), vb. – 1. A arata, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A invinge, a razbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. dovezdam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovada, s. f. (proba, marturie, evidenta), postverbal (dupa Conev 98, din sl. dovadu, bg. dovod); dovadnic, s. m. (inv., martor); dovedeala, s. f. (demonstratie, marturie); doveditor, adj. (care dovedeste, care adevereste); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fara seaman).

CONVERS¹, -A adj. 1. (despre judecati, rationamente) al carui subiect poate fi transformat in atribut, sau invers, fara a schimba sensul judecatii sau a altera adevarul ei. 2. (bot.; despre organe) indreptat, intors spre... (< fr. convers, lat. conversus)

INCONTESTABIL, -A adj. care nu poate fi contestat; de netagaduit; sigur. ◊ (adv.) fara indoiala; indiscutabil. (< fr. incontestable)

VENIAL, -A adj. (despre pacate, greseli) care poate fi iertat, care are o scuza; fara gravitate. (< fr. veniel lat. venialis)

schije (-e), s. f. – 1. Fonta, tuci. – 2. Bucata de bomba sau de grenada. – Var. spije. Pol. spiza „aliaj, topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca si fonetismul, a putut fi influentat de ngr. σχίζα „aschie, tandara”, fara indoiala legat de tosc. schezza, it. scheggia.

AUTONOMIE s. f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati sau al unei minoritati nationale etc.) de a se administra singur, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ♦ Situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pana la care se poate deplasa un avion, o nava, un vehicul, fara a avea nevoie sa se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.

BANUIT, -A, banuiti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoana presupusa a fi savarsit o infractiune, fara a exista insa dovezi indestulatoare pentru a putea fi pusa sub invinuire. 2. (Reg.) Suparat, mahnit. – V. banui.

INFINIT, -A, (1, 3) infiniti, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfarsit², nemarginit, nemasurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat, fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. infinitus, fr. infini.

BUTOI ~oaie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

NEASTAMPARAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la astamparat) (despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; zbanghiu; zburdalnic; zvapaiat. ◊ De ~ care nu poate fi astamparat. [Sil. ne-as-] /ne- + astamparat

PASABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi acceptat; in stare sa fie acceptat (fara a fi suficient de bun); acceptabil; admisibil. /<fr. passabile

FENOMEN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativa cu esenta, desemnand aspectul exterior in care se manifesta esenta lucrurilor si a proceselor, care este perceput in mod direct prin organele senzoriale; ansamblul insusirilor unui lucru care pot sa se schimbe intre anumite limite specifice fara ca lucrul sa inceteze de a mai fi el insusi; orice aspect al naturii in miscare perceptibil prin simturi. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, intamplare, fiinta extraordinara. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phenomene, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].

HETEROTAXIE s.f. (Biol.) Dereglare a proprietatilor fizice ale unui organ, care poate avea loc fie prin alterarea lui, fie fara aceasta. ♦ Pozitie anormala a unui organ. [Gen. -iei- / < fr. heterotaxie, cf. gr. heteros – altul, taxis – ordine].

LIBER², -A adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercita o profesiune in afara unui contract de munca. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. ♦ (adv.) a vorbi ~ = a tine un discurs, o prelegere, fara a citi. 5. (despre gusturi, purtari, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune dupa voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fara ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuatie care nu contine necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)

-basa (turc. basy, sef. V. bas). In timpu Turcilor, particula care se punea dupa numele unei meserii ca sa arate sefia sau prioritatea: bacal-basa, ceaus-basa (sefu usieri-sultanului), haham-basa. Acestea erau masculine fara pl., gen al lui, sau, acc. -basa, puteau fi si feminine, ca pasa, pasale.

PAT², paturi, s. n. (La jocul de sah) Situatie in care un jucator, fara a fi in pozitie de sah, nu mai poate face nici o miscare si este obligat sa inceteze jocul, partida declarandu-se remiza. – Din fr. pat.

PATINA², patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheata cu patinele²; a practica patinajul. 2. (Despre rotile vehiculelor) A se invarti in loc fara sa inainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea sa inainteze sau a aluneca, abatandu-se de la directia de inaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafata lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

COPT², COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.

DORMEZA, dormeze, s. f. Canapea ingusta fara spatar, de obicei cu capatai, pe care se poate dormi. – Din fr. dormeuse.

DORMEZA ~e f. Canapea fara spatar, de obicei cu capatai, pe care se poate dormi. /<fr. dormeus

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].

CVASIDELICT s.n. (Jur.) Fapt ilicit care, comis fara intentia de a vatama, cauzeaza totusi o dauna, putand da nastere la o actiune civila pentru daune-interese. [< fr. quasi-delit].

OMLETA, omlete, s.f. Preparat culinar realizat din oua desfacute din coaja, batute, apoi prajite in tigaie fara a fi amestecate, avand forma unei clatite pufoase; poate fi sarata sau dulce, plata (natur sau cu diferite ingrediente incorporate) sau rulata cu o umplutura la mijloc (o compozitie sarata, dulceata, fructe etc.), fiind servita ca preparat de mic dejun, ca antreu sau ca desert.

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

CVASIDELICT s. n. fapt ilicit care, comis fara intentia de a vatama, cauzeaza totusi o dauna, putand da nastere la o actiune civila pentru daune-interese. (< fr. quasi-delit)

IRESPONSABIL, -A adj. care nu poate fi facut responsabil de actele sale; (p. ext.) fara simtul raspunderii. (< fr. irresponsable)

PERPETUUM MOBILE s. n. 1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea functiona la infinit, producand energie sau lucru mecanic fara a primi energie din exterior. 2. (muz.) piesa instrumentala cu pasaje de virtuozitate, bazata pe succesiunea rapida si continua a unor sunete de durata egala, cu revenire repetata a temei principale. 3. miscare continua. (< lat. perpetuum mobile)

SUPLETE s. f. 1. insusirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mladia dupa imprejurari. ♦ cu ~ = cu dezinvoltura, fara efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformatii nepermanente la incovoiere sau la torsiune sub solicitari relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)

AUTOMATISM (‹ fr. {i}) s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; miscare (ca) de automat. 2. (FIZIOL.; PSIH.) Inlantuire de reactii reflexe care se desfasoara fara controlul centrilor nervosi superiori (ex. a. medular). A. pot fi componente ale diferitelor deprinderi (ex. ale mersului, ale scrisului). 3. (ARTA) Modalitate de creatie a suprarealistilor, in care opera este realizata prin miscarea automata a miinii.

DEOSEBIRE, deosebiri, s. f. Actiunea de a (se) deosebi si rezultatul ei; lipsa de asemanare, diferenta. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) in mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cat se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) ca... = cu diferenta ca... fara deosebire = fara exceptie. Spre deosebire de... = in opozitie, in contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.

NEGLIJABIL, -A, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lasat la o parte sau trecut cu vederea (fara nici o pierdere); care nu trebuie luat neaparat in seama; fara insemnatate. – Din fr. negligeable.

TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

OINA f. (in unele tari) Joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.

SALBATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neimblanzit. 2) (despre plante) Care creste de la sine; necultivat. 3) (despre pamant) Care este lasat in parasire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) si substantival (despre persoane) Care se fereste de lume; nesociabil. 7) si substantival Care este lipsit de mila; fara mila; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifesta cu mare putere; violent. 9) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; barbar. /<lat. silvaticus

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

ZAHARINA s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. [cf. fr. saccharine].

SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

LINIAR, -A adj. 1. In linie dreapta; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen in care se folosesc numai linii si contururi (fara umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A carui variatie poate fi reprezentata printr-o dreapta. ♦ (Despre ecuatii) De gradul intai. [Var. linear, -a adj. / cf. fr. lineaire].

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

ZAHARINA s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. (< fr. saccharine)

ANTRACIT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „carbune”) s. n. Varietate de carbune natural, foarte bogat in carbon (89,5-96,5 la suta), sarac in apa si materii volatile, avind o putere calorica de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacara scazuta, fara fum, formeaza cocs pulverulent si este un combustibil pretios.

GATA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A carui confectionare, construire, realizare s-a indeplinit; ispravit, terminat, sfarsit. ◊ Haine (de) gata = haine confectionate care se pot cumpara direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fara sa munceasca, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a ispravi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zapaci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva facut de altul. ♦ Care a luat fiinta, a capatat existenta. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjectie) Ajunge! destul! 2. Care a facut toate pregatirile pentru ceva; pregatit. ♦ Dispus sa..., in stare sa... 3. Care este aproape sa..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

INCONTESTABIL, -A, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la indoiala; de netagaduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) fara indoiala, fara discutie, indiscutabil. – Din fr. incontestable.

PANA², pene, s. f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a ramane) in pana = a nu putea continua o activitate, a duce lipsa de ceva; a ramane fara bani. 2. Situatie in care se afla o nava cu vele care are vant din fata si nu poate inainta. – Din fr. panne.

LIPIT², -A, lipiti, -te, adj. 1. Prins, unit, impreunat, imbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secretii patologice; fig. care se inchide fara voie din cauza somnului. 2. (Si adv.) Foarte apropiat, alaturat strans de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamand. Sarac (sau calic) lipit(-pamantului) = foarte sarac. – V. lipi.

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

POTENTIAL² n. 1) fiz. Functie cu caracter scalar sau vectorial care caracterizeaza proprietatile energetice ale campurilor. 2) Capacitate (a unei persoane, societati, tari) de a realiza ceva intr-un anumit domeniu. 3) gram. Mod personal al verbului care prezinta actiunea ca posibila, fara a preciza, daca se realizeaza sau nu. 4) Forta de actiune; putere launtrica. ~ militar. [Sil. -ti-al] /<fr. potentiel

ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].

PACOTILA s.f. (In trecut) Marfa care putea fi imbarcata de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fara plata taxelor de transport. ♦ Marfa de calitate inferioara. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla].

PATINA¹ vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheata etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea inainta pe un teren alunecos, rotile invartindu-se pe loc fara a deplasa vehiculul inainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesa de ghidare. [< fr. patiner].

PLAN, -A adj. Neted, fara ridicaturi, fara accidente; plat. ◊ (Geom.) Suprafata plana = suprafata pe care o dreapta poate fi aplicata in orice sens; geometrie plana = parte a geometriei care studiaza suprafetele plane. [Cf. fr. plan, lat. planus].

FACIL, -A adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca usor. 2. Usuratic, superficial. ♦ Care creeaza, care face ceva usor, fara eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – usor de facut].

PACOTILA s. f. 1. (in trecut) marfa care putea fi imbarcata de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fara plata taxelor de transport. 2. marfa de calitate inferioara. (< fr. pacotille)

abuz s. n. 1. intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. 2. incalcare a legalitatii; fapta ilegala. ◊ ~ de putere = infractiune manifestata prin depasirea atributiilor; ~ de incredere = infractiune constand din inselarea increderii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)

DIVIZIBIL, -A, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere intregi, polinoame etc.) Care se imparte exact (fara rest) cu alt numar, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.

liur s. n. – Posirca, must. – Var. liura, liurca. Origine indoielnica. Dupa Cihac, II, 174 si Scriban, din rut. ljura (dupa Galdi, Dict., 142, din mag. lőre), ceea ce pare posibil, fiind cuvint uzual numai in N. tarii. fara indoiala, coincide cu leaorca, care este in mod evident expresiv, cum pot fi si cuvintele indicate ca izvoare.

NEMISCAT, -A, nemiscati, -te, adj. Care nu se misca sau care nu poate fi miscat din loc; neclintit, imobil; p. ext. imobilizat. ♦ Teapan, rigid, incremenit; fara viata, inert. – Ne- + miscat.

ciovei (-ie), s. n. – Hirb; se spune in general despre obiecte casnice vechi si fara valoare, si mai cu seama despre vasele de lemn. Origine incerta. Ar putea fi sl. cvani „galeata de lemn,” de unde si ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; galeata) si ciuvaie, s. f. (bute; oala); cf. ciobaca. Dupa Mindrescu si DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se refera la sb. civija „lemn”. Pentru ciubeica, cf. ciubuc.

AUTONOMIE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria vointa. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, in anumite domenii, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ◊ autoconducere. 3. distanta maxima pe care o poate parcurge o nava sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fara refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvant de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia)

POTPURIU s. n. 1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fara o stransa legatura intre ele. 2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam. (< fr. pot-pourri)

crocmala f. fara pl. (rut. krohmali, rus. krahmall, kruhmal, d. germ. kraft-mehl, scrobeala [kraft, putere, si mehl, faina]. V. mudmel). Mold. Scrobeala. – In nord si crohmala.

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

NEASEMANAT, -A, neasemanati, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemanat cu nimic; care nu are pereche deoarece depaseste limitele, insusirile obisnuite; fara seaman, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemanat.

A SE CRAMPONA ma ~ez intranz. 1) A se agata cu putere (tinandu-se ca un crampon). 2) fig. A sta cu fermitate pe aceleasi pozitii, fara a ceda. /<fr. se cramponner

regula (regule), s. f. – Norma. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui rigla, s. f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Galdi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s. n. (norma; Arg., copulatie); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a imbunatati, a pedepsi); regulator, s. m. din fr. regulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fara nici o regula). Ragula, s. f. (clasa, casta), cuvint folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, inteles de el ca „ordin”.

amazona si (ob.) -oana f., pl. e (vgr. amazon, -onos, d. a-, fara, si mazos, tita, ca, dupa traditiune, amazoanele isi nimiceau tita dreapta ca sa poata trage mai bine cu arcu; lat. amazon, amazonis). In mitologia greceasca, femeie razboinica din Scitia. Fig. Femeie razboinica. Femeie calareata. Haina femeiasca de calarie. V. vivandiera.

IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) Numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

POTPURIU, potpuriuri, s. n. Suita muzicala formata din fragmente cu caracter asemanator din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cantece, grupate fara o legatura stransa intre ele. ♦ Fig. Amestecatura, valmasag. [Var.: potpuri s. n.] – Din fr. pot-pourri.

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

IRESPONSABIL ~a (~i, ~e) 1) Care in fata legii nu poate fi facut responsabil (de actele sale). 2) (despre persoane) Care este lipsit de simtul raspunderii; fara raspundere; neresponsabil. /<fr. irresponsable

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

ROBOT s.m. Automat care poate indeplini lucrari complicate, asemanatoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudeste tot timpul (fara folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – munca].

DOGMA s. f. 1. invatatura, teza fundamentala a unei religii, obligatorie pentru toti adeptii ei, care nu poate fi supusa criticii. 2. teza considerata ca imuabila, care trebuie acceptata necritic si aplicata rigid, fara a tine seama de conditiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma)

REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)

INFIGE, infig, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu varf ascutit sa intre adanc In ceva; a implanta, a vari. ◊ Expr. A infige mana sau mainile (in ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A implanta ceva intr-un obiect ascutit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fara dreptul sau priceperea necesara), a intra sau a se amesteca undeva cu obraznicie. [Prez. s. infipsei, part. infipt] – Lat. infigere.

DICTA, dictez, vb. I. Tranz. 1. A pronunta rar si deslusit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultatorul sa le poata scrie intocmai. 2. A impune ceva in mod categoric, a obliga pe cineva sa accepte ceva fara conditii; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A indemna, a determina stringent la o actiune. – Din fr. dicter, lat. dictare.

A HUZURI ~esc intranz. A trai o viata fara de griji; a o duce in huzur; a se lafai. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur

LOPATA ~eti f. 1) Unealta constand dintr-o placa de tabla sau de lemn (usor concava), fixata pe o coada si folosita la incarcarea sau descarcarea unor materiale (pamant, nisip etc.). ◊ Cu ~ata in cantitate mare; fara masura. Sapa si ~ata moartea. A da la ~ a vantura. 2) Cantitate de material cat se poate lua cu aceasta unealta. 3) Unealta de lemn cu coada lunga cu care se da painea in cuptor. 4) Unealta de lemn constand dintr-o coada lunga cu o terminatie plata folosita pentru a conduce o ambarcatie; vasla. [G.-D. lopetii] /<sl. lopata

ASEPSIE s.f. (Med.) Lipsa a oricarui germen patogen care ar putea infecta o rana, un organism etc. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. asepsie, cf. gr. a – fara, sepsis – infectie].

MICROSCOPIC, -A adj. 1. Care poate fi vazut numai la microscop. ♦ Efectuat cu microscopul. 2. (Fig.) Extrem de mic, minuscul; (p. ext.) fara valoare, neinsemnat. [< fr. microscopique].

STERIL, -A adj. 1. Neroditor, neproductiv; sterp. ♦ Care nu poate face pui, copii; care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminte. 2. (Fig.) Care nu duce la nimic, fara folos; gol, desert. 3. Care a fost sterilizat, dezinfectat. // s.n. Material dintr-un minereu, fara valoare industriala. [< fr. sterile, cf. lat. sterilis].

STERIL, -A I. adj. 1. neroditor, neproductiv, sterp. ◊ care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminte. 2. (fig.) care nu duce la nimic, fara folos. 3. care a fost sterilizat, dezinfectat. II. s. n. partea nefolositoare dintr-un zacamant sau dintr-un produs minier. (< fr. sterile, lat. sterilis)

CONVERTIBILITATE (‹ fr., lat.) s. f. Caracteristica a unei monede de a putea fi schimbata de persoane particulare, companii, institutii financiare cu alte monede, devize-aur, devize-argint, fara restrictii sau control guvernamental. C. da dreptul detinatorului unei bancnote de a pretinde si obliga banca de emisiune de a accepta, la cerere si la paritatea oficiala, schimbarea bancnotei respective. C. presupune existenta unei economii dezvoltate sau a depozitelor de valori internationale (aur, dolari S.U.A. etc.).

TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.

ABUZ s.n. 1. Folosire fara masura, excesiva a unui lucru; exces. 2. Depasire a puterii, a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea pe care o are un functionar sau o institutie; abuz de incredere = delict constand din inselarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rau].

mintui (mintuiesc, mintuit), vb. – 1. A salva. – 2. A rascumpara, a elibera. – 3. A termina, a sfirsi. – 4. (Refl.) A se salva, a se lecui. – 5. (Refl.) A se elibera, a se izbavi. – 6. (Refl.) A se termina, a se sfirsi. Mag. menteni, din ment „liber” (Miklosich, Fremdw., 110; Cihac, II, 515; Weigand, Jb., XIII, 111; Tiktin; Iordan, Dift., 138; Berneker, II, 37; Galdi, Dict., 94), poate prin intermediul sl., cf. sb., cr., slov. mentovani. Der. mintuiala, s. f. (bun sfirsit, izbavire; adv., fara grija, dat rasol); mintuinta, s. f. (izbavire, rascumparare); mintuitor, adj. (salvator).

DUSCA, duste, s. f. Cantitate de bautura (alcoolica) care se poate bea dintr-o singura inghititura. ◊ Expr. A da (de) dusca = a bea dintr-o singura inghititura sau fara sa se opreasca. – Din scr. dusak (gen. duska).

DIVIZIBILITATE s. f. Insusirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a doua numere intregi, a doua polinoame etc. de a se imparti exact (fara rest) intre ele. – Din fr. divisibilite.

CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

CIVIL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Actiune ~a. ◊ Stare ~a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis

CANAPEA s.f. Felie de paine fara coaja, de grosime si forma variabile (patrata, rotunda, triunghiulara), unsa de obicei cu unt, apoi garnisita divers; poate fi servita rece, painea fiind prajita sau nu in prealabil, sau calda, gratinata dupa ce a fost garnisita; fr. canape; germ. Canape.

asin (asini), s. m. Magar. – Var. (inv.) asen, asin. – Istr. Ǫsir. Lat. asinus, al carui rezultat normal a fost asin (Puscariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvint curent in sec. XVI-XVIII, a fost inlocuit de magar si reactualizat, desi fara forta, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizata. Forma f., asina, s. f. (inv., magarita), poate reda direct lat. asina, cf. it. asina, sp., port. asna.

copca (-ci), s. f. – 1. Gaura, spartura; in special gaura facuta natural sau artificial in stratul de gheata care acopera apele iarna. – 2. Salt, saritura. – Var. cofta, s. f. (gaura, scobitura). Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati „a goli,” cf. copaie. Al doilea sens este mai putin clar, totusi cf. rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armasarului care pare sa sape cu copita pamintul. – De la var. provine fara indoiala coptori (var. coftori, coptora, coptorosi), vb. (a sapa, a excava, a adinci), care pare a se fi incrucisat cu copt, coptura (DAR; dupa Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteza neverosimila).

baragan n., pl. uri si e (poate d. baraga adica „tara lupilor”). Cimp imens, ca Ialomita. A mina ca pe Baragan, a mina iute fara sa iei in sama lumea de pe jos.

azot n. (vgr. azotos, fara viata). Chim. Un gaz care formeaza vre-o patru cincimi (79%), din aeru atmosferic si care nu poate intretinea nici respiratiunea, nici arderea, din care cauza Lavoisier l-a si numit asa. Are o greutate atomica de 14. – Se numeste si nitrogen.

PARAGENETIC, -A, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramura a geneticii care studiaza totalitatea factorilor ce influenteaza evolutia intrauterina din momentul fecundatiei pana la nastere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetica (1), de paragenetica (1). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificari ale genelor) Care se produce in urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fara a schimba structura genei. – Din fr. paragenetique.

PRECEDENT, -A, precedenti, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care preceda pe cineva sau ceva in timp sau in spatiu; premergator, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regula de conduita sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. fara precedent = asa cum nu a mai fost, asa cum nu s-a mai intamplat pana in prezent; nemaipomenit, nemaiintalnit, exceptional. – Din fr. precedent.

SOMAJ s. n. Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care consta in aceea ca o parte dintre salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca; situatia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilitatii de a gasi un loc de munca. – Din fr. chomage.

MICROSCOPIC, -A, microscopici, -ce, adj. l. Care nu se poate vedea sau cerceta decat cu miscroscopul. 2. Care apartine microscopului, privitor la microscop. 3. Fig. Foarte mic, minuscul; p. ext. fara valoare, neinsemnat. – Din fr. microscopique.

AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.

asijderea adv. – La fel, tot asa, de asemenea. – Var. asisdere(a), asijdere. Hibrid format din asis (forma veche a lui asa) si sb. takozdere „la fel” (Hasdeu 2004; Puscariu 133; DAR). Pare a fi fost vorba la inceput de o stingacie a vechilor traducatori din sl. (asa este sinonim cu tako, insa -zdere nu poate fi tradus, nici nu pare sa fi circulat numai in rom.). S-a pastrat datorita limbajului ecleziastic, dar fara circulatie populara.

chiondoris adv. – Chioris, cu ochii incrucisati. Origine necunoscuta. Apartine fara indoiala aceleiasi familii a lui chiomb; si, avind in vedere vb. inchiorcosa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresiva. In fonetismul sau a influentat probabil tc. kandiris „actiune si mod de a convinge”, sau, dupa Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „incretit”; dupa Seineanu, I, 115, ar trebui sa se gindeasca la contaminarea lui chiomb cu chioris. – Der. chiondoreala, s. f. (incruntare); (in)chiondora (var. (in)chiondori), vb. (a se incrunta). Acest ultim cuvint este fara indoiala identic cu incondura, vb. (a se umfla in pene, a se impauna, a se fuduli), cuvint care s-a referit probabil la inceput la paun (dupa Seineanu, II, 145, de la condur „pantof”; impotriva Graur, BL, VI, 153).

EXTRACTIV, -A adj. care (poate) extrage; referitor la extractie. ♦ industrie ~a = ramura a industriei care se ocupa cu extragerea materiilor prime din pamant fara a le prelucra. (< fr. extractif)

sfirnar (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscuta. Legatura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. in contra Rosetti, I, 161), nu pare probabila; explicatie pornind de la sfirla nu este clara. Ar putea avea o legatura cu sl. (bg.) svarati „a amagi”, caci se foloseste in general cu nuanta de „negustor fara scrupule”. – Der. sfirnarie, s. f. (comert, negot). Mai ales in Trans.