CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o directie data. 2. Fig. A se indeparta de la subiectul in discutie; a se abate de la calea buna (comitand erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. devier, lat. deviare.

TICALOS, -OASA, ticalosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Persoana) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Inv.) (Persoana) care se gaseste intr-o stare jalnica; (om) vrednic de mila, sarman, nenorocit. – Ticala (inv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os.

TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; p. gener. d**c. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

RABDA, rabd, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A suporta (fara impotrivire si cu resemnare) greutati, neplaceri fizice sau morale; a indura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica usor. 2. Tranz. si intranz. A accepta, a ingadui, a permite, a tolera. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu)-l rabda (pe cineva) inima (sa...) = a (nu) se putea stapani (sa nu...), a (nu) se indura sa... Cum il rabda locul (sau pamantul)? se spune despre un om rau, care savarseste fapte reprobabile. A (nu)-l mai rabda (pe cineva) puterile sa... = a (nu) mai putea sa... 3. Intranz. A-si infrana nelinistea, enervarea, a avea rabdare, a-si pastra calmul. – Et. nec.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a savarsit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoana sau o echipa dintr-o competitie sportiva pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportiva. 3. Refl. A-si pierde calificarea (profesionala). – Des¹- + califica.

COMPLICE, complici, -ce, s. m. si f. Persoana care participa in mod secundar la savarsirea unei infractiuni sau, p. ext., care inlesneste, tolereaza, ascunde savarsirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.

scarba s. f., g.-d. art. scarbei; (fiinte marsave, fapte reprobabile, necazuri) pl. scarbe

ACOLIT ~ti m. 1) Persoana care urmeaza sau care ajuta pe cineva intr-o actiune. 2) Persoana care participa sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyte

BUH n. pop. : A-i merge (cuiva) ~ul a ajunge de pomina (pentru anumite fapte reprobabile); a-i merge (cuiva) vestea. /Onomat.

CANALIE ~i f. Persoana care savarseste fapte reprobabile; misel. [Art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia

A COCOLOSI ~esc tranz. 1) A face sa se cocoloseasca. 2) (fapte reprobabile) A tainui in mod intentionat, prezentand intr-o lumina favorabila; a musamaliza. 3) (mai ales copii) A imbraca in haine multe si groase (pentru a feri de frig); a infofoli; a incotosmana. /Din cocolos

A COMITE comit tranz. (greseli, fapte reprobabile) A face sa aiba loc; a transpune in fapt; a savarsi; a faptui. /<lat. committere

COMPLICE¹ ~i m. Persoana care participa sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. ~ele asasinului. /<fr. complice

A SE DESCALIFICA ma descalific intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-si pierde calificarea profesionala. /des- + a (se) califica

A DEVIA ~ez intranz. 1) A se abate de la directia data (sub influenta vantului sau a curentilor). Mingea ~at. 2) A se abate de la calea buna (comitand fapte reprobabile). 3) fig. A se indeparta de la subiectul discutiei. [Sil. -vi-a] /<fr. devier, lat. deviare

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

A IMPUTA imput tranz. 1) (actiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca invinuire; a reprosa. 2) (persoane) A obliga sa plateasca o imputatie. /<fr. imputer, lat. imputare

A ISPASI ~esc tranz. 1) (pacate, greseli, fapte reprobabile etc.) A rascumpara prin suferinta. 2) (pedepse privative de libertate) A rascumpara prin condamnare. 3) inv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

A IUDI ~esc tranz. reg. (persoane) A instiga la fapte reprobabile.

A SE MANJI ma ~esc intranz. 1) A deveni murdar; a se acoperi de pete; a se pata; a se murdari. 2) fig. A-si pata onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se murdari. 3) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mancare pe fata, maini, haine; a se mozoli. /<sl. mazati

MISEL ~ea (~ei, ~ele) si substantival 1) Care comite fapte reprobabile; cu comportare josnica; canalie. 2) inv. Care are o conditie sociala modesta; de rand. 3) inv. Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer; nevoias. /<lat. misellus

A SE MURDARI ma ~esc intranz. 1) A deveni murdar; a se umple de murdarie; a se manji; a se pata. 2) fig. A-si pata onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se manji. /Din murdar

A MUSAMALIZA ~ez tranz. 1) (fapte reprobabile) A tainui in mod intentionat, prezentand intr-o lumina favorabila. 2) (lucruri neplacute) A tine sub tacere pentru a da uitarii. /musama + suf. ~iza

POVESTE ~sti f. 1) Creatie epica populara, mai ales in proza, in care se redau diferite intamplari fantastice, cu personaje imaginare aflate in lupta cu forte supranaturale; basm. ~ umoristica. ◊ Ca in (sau din) ~ (sau ~sti) cum nu exista in realitate. A sta la (sau a se apuca de) ~sti a palavragi; a flecari. ~stea cu cocosul rosu v. COCOS. A ajunge (sau a se face, a ramane) de ~, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea si ~stea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a pataniilor sau a vietii cuiva; istorie. ◊ (Asta-i) ~ veche este o istorie cunoscuta, rasuflata. 3) Afirmatie nesocotita; scornitura. ◊ (Toate astea-s) ~sti (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a indruga la) ~sti a spune (la) minciuni. 4) Intamplare deosebita; eveniment. ◊ Ce (mai) veste-~? ce noutati mai sunt? Asa ti-e ~stea? a) asa imi esti?; asa stau lucrurile? [G.-D. povestii] /<sl. povesti

A PRINDE prind 1. tranz. 1) (despre fiinte) A apuca tinand strans. ◊ ~ in brate a imbratisa. 2) (despre mecanisme, instrumente etc.) A apuca imobilizand si retinand. Usa mi-a prins rochia. 3) A sesiza prin simturi si cu ajutorul gandirii; a percepe. A prins repede miscarile. ~ un gand. ◊ A (nu) ~ de veste a (nu) observa; a (nu) baga de seama. ~ firul a intelege; a pricepe. 4) (fiinte in miscare) A ajunge din urma apucand. ◊ Cine alearga dupa doi iepuri, nu prinde nici unul v. IEPURE. Pisica cu clopotei nu prinde soareci v. PISICA. 5) (persoane care au comis fapte reprobabile) A retine, privand la libertate; a captura. 6) A descoperi in momentul savarsirii unei fapte condamnabile. ◊ ~ (pe cineva) cu minciuna a constata ca (cineva) a mintit. ~ cu mata-n sac (sau cu ocaua mica) v. MATA. 7) (vehicule sau persoane gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a apuca. ◊ ~ momentul (sau ocazia, prilejul) a nimeri momentul (ocazia sau prilejul) potrivit. 8) (despre evenimente, fenomene ale naturii) A apuca pe neasteptate. L-a prins furtuna in padure. 9) (despre stari fizice sau morale) A cuprinde in intregime; a coplesi. L-a prins o dorinta de plecare. Nu-l prinde somnul. ◊ ~ tovarasie a se intovarasi. 10) (obiecte) A alatura fixand. ~ o brosa in piept. ◊ ~ in jug a injuga. 11) (despre imbracaminte) A se potrivi dand o infatisare placuta. 12) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a incepe. A prins a vorbi. 13) (insusiri sau stari noi) A capata transformandu-se. ~ mucegai. ◊ ~ la putere a deveni mai puternic. ~ la carne a se ingrasa. ~ radacini a se stabili definitiv intr-un loc. ~ la minte v. MINTE. A-si ~ pofta (sau foamea, setea etc.) a-si satisface cat de cat pofta (sau foamea, setea etc.). A-i ~ cuiva bine a-i fi de folos. 14) A face sa se prinda. 15) (animale salbatice) A lua in stapanire folosind diferite mijloace; a captura. 2. intranz. fig. fam. (despre manifestari umane) A fi luat drept valabil. Siretenia a prins. /<lat. pre[he]ndere

REGRET ~e n. Parere de rau cauzata de o nereusita sau de savarsirea unei fapte reprobabile; remuscare; cainta. /<fr. regret

REMUSCARE ~ari f. Parere de rau cauzata de o nereusita sau de savarsirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; cainta; regret. ◊ A avea ~ari a-l mustra constiinta pe cineva. /re- + muscare

A REPROSA ~ez tranz. (actiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca repros; a imputa. /<fr. reprocher

A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa; a ierta. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitarii; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare

TARTOR ~i m. 1) rel. Capetenie a d******r. 2) fig. Conducator despotic al unei gasti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgand la teroare. /Din tartar

A TARI ~asc tranz. 1) (obiecte sau fiinte) A face sa se miste, ducand cu greu (dupa sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trai foarte greu. ~ pe cineva in noroi a face sa comita fapte reprobabile; a compromite. 2) A face sa se tarasca. /<sl. treti

A URZI ~esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) fig. (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg. A face sa se urzeasca. /<lat. ordire

IMPUTA vb. I. tr., refl. a(-si) reprosa purtari, fapte reprobabile. II. tr. a obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse in gestiune etc. (< fr. imputer, lat. imputare)

ABJECT, -A, abjecti, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticalos. ♦ Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.

TRADARE, tradari, s. f. Actiunea de a (se) trada si rezultatul ei; infractiune, fapta reprobabila comisa de cel care tradeaza. – V. trada.

COCOLOSI, cocolosesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) face cocolos, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greselile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A rasfata, a razgaia. 4. Refl. si tranz. A (se) infofoli. – Din cocolos.

SCANDAL, scandaluri, s. n. 1. Zarva, valva produsa de o fapta reprobabila, rusinoasa; indignare, revolta provocata de o asemenea fapta. ♦ Zgomot mare, galagie, taraboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Intamplare care tulbura ordinea publica; fapta urata, rusinoasa, care provoaca indignare. ♦ Situatie rusinoasa; rusine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

ISON isoane n. Acompaniament muzical monoton, constand din sunete prelungi. ◊ A-i tine cuiva ~ul a) a acompania pe cineva care canta o melodie; b) a sustine pe cineva in vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison

NELEGIUIRE ~i f. fapta reprobabila, condamnata de lege; faradelege. /ne- + legiuire

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

METASTAZA s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului in alta parte; localizare secundara, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. [< fr. metastase, cf. gr. metastasis – deplasare].

patra¹, patrez, vb. I (inv.) a faptui, a savarsi, a comite (o fapta reprobabila).

METASTAZA s. f. 1. localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta, pe diferite cai, a unei tumori maligne. 2. figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. 3. faza a detentei in articularea oclusivelor. (< fr. metastase)

BOAITA ~e f. 1) Vita slaba. 2) fig. fam. Om care comite fapte nedemne, reprobabile; nemernic; marsav; ticalos; netrebnic. [Sil. boai-ta] /<ung. bojti

NEDREPTATE ~ati f. (negativ de la dreptate) fapta nedreapta, reprobabila. ◊ A face cuiva o ~ a nedreptati pe cineva. [G.-D. nedreptatii] /ne- + dreptate

OBIDA ~e f. 1) Amaraciune provocata de o nedreptate. 2) inv. fapta nedreapta, reprobabila; nedreptate. /<sl. obida

A OSANDI ~esc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a supune unei osande; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a stigmatiza; a blama; a infiera. 3) (persoane) A face sa se osandeasca. /<sl. osonditi

A RECRIMINA ~ez tranz. rar (fapte, actiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. recriminer

A STIGMATIZA ~ez tranz. 1) inv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a insemna cu un fier rosu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a osandi; a infiera; a blama. ~ o tradare. /<fr. stigmatiser

BANUIALA ~ieli f. 1) pop. Parere bazata numai pe fapte aparente; presupunere; prezumptie; supozitie. 2) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbala, adresata cuiva in semn de nemultumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; repros; imputare. [G.-D. banuielii] /<a banui + suf. ~eala

IMPUTARE ~ari f. 1) v. A IMPUTA. 2) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire (pentru fapte sau vorbe reprobabile); repros; banuiala; dojana; mustrare. [G.-D. imputarii] /v. a imputa

REPROS ~uri n. Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; banuiala; imputare; mustrare; dojana. Nu merita nici un ~. /<fr. reproche

COMPLICITATE s.f. Participare la faptuirea unei infractiuni. ♦ Inlesnire, ascundere a unei fapte penale sau reprobabile, savarsite de cineva. [Cf. fr. complicite].

COMPLICITATE s. f. participare la savarsirea unei fapte penale sau reprobabile. (< fr. complicite)

BUH s. n. (Pop. si fam.; in expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge sa fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva ca... – Et. nec.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

A faptUI ~iesc tranz. (actiuni, mai ales reprobabile) A transpune in fapt; a face sa aiba loc; a savarsi; a comite. /fapt + suf. ~ui

COMPLICE s.m. si f. Participant la savarsirea unei infractiuni. ♦ Cel care inlesneste sau ascunde o fapta (de obicei penala, reprobabila) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat.med. complex].

A DEZAPROBA dezaprob tranz. (actiuni, fapte, afirmatii) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a gasi rau. /<fr. desapprouver

VINOVAT adj. 1. (JUR.) culpabil, (inv.) culpes, gresit. (Arestatul a fost gasit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neingaduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rusinos, urat, (livr.) reprehensibil, (inv.) ocarnic, ocarator, rusinator. (O fapta ~.)

CONDAMNABIL adj. blamabil, criticabil, neinga-duit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rusinos, urat, vinovat, (livr.) reprehensibil, (inv.) ocarnic, ocarator, rusinator. (O fapta ~.)