abuz s. n. 1. intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. 2. incalcare a legalitatii; fapta ilegala. ◊ ~ de putere = infractiune manifestata prin depasirea atributiilor; ~ de incredere = infractiune constand din inselarea increderii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Incalcare a legalitatii; (concr.) fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict savarsit de cineva prin depasirea atributiilor sale. Abuz de incredere = inselaciune care consta din insusirea ilegala, instrainarea sau refuzul de restituire a unui obiect incredintat spre pastrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care consta in exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului sau social-economic. 2. Intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care consta din exagerarea unui fapt, a unei pareri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.

ILEGALITATE, ilegalitati, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; fapta ilegala. 2. Situatie ilegala in care se afla o persoana. – Din fr. illegalite.

ABUZ ~uri n. 1) Lipsa de masura; tot ce depaseste limitele normale; exces. ~ de medicamente. 2) jur. Incalcare a legalitatii; fapta ilegala. ◊ ~ de putere fapta savarsita de cineva prin depasirea imputernicirilor sale. Prin ~ in mod abuziv. /<fr. abus, lat. abusus

ABUZ s.n. 1. Folosire fara masura, excesiva a unui lucru; exces. 2. Depasire a puterii, a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea pe care o are un functionar sau o institutie; abuz de incredere = delict constand din inselarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rau].

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Depasire a legalitatii; (concr.) fapta ilegala. ♢ Abuz de putere = delict savarsit de cineva prin depasirea atributiilor sale. Abuz de incredere = delict constand din insusirea, instrainarea sau folosirea, in alte scopuri decat cele indicate, a unui obiect incredintat cuiva de cineva. 2. Intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. – Fr. abus (lat. lit. abusus).

ANTECEDENT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre fenomene, intamplari) Care preceda ceva in timp; anterior; premergator; precedent. ◊ ~e penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /<fr. antecedent, lat. antecedens, ~entis

CERTAT, -A, certati, -te, adj. Care a rupt relatiile (de prietenie) cu cineva; suparat, invrajbit. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a calca morala, legile etc. A fi certat cu justitia = a fi autorul unor fapte ilegale si a avea de-a face cu justitia, a fi urmarit de justitie. – V. certa.

BRACONAJ s.n. Vanatoare sau pescuit ilegal, fara permis; fapta de braconier. ♦ Delict faptuit de acela care braconeaza. [< fr. braconnage].

SILNIC, -A, silnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se face in sila, de nevoie; care este impus, fortat, silit² (1). ◊ Munca silnica = pedeapsa judiciara grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constand din inchisoare si munca fortata (in ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apasator, penibil. 3. Care este nenatural; fortat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. si f. (Rar la f.) Numele a doua plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina taratoare, cu flori albastre sau violete, ale caror flori si frunze se intrebuinteaza in medicina populara (Glechoma hederaceum si hirsutum). – Din sl. silĩnĩku.