FAPT, fapte si (4) fapturi, s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala, lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. si adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e ca... = nu e mai putin adevarat ca..., adevarul e ca..., in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actiune savarsita de cineva; fapta. ◊ Expr. fapt implinit = actiune care s-a incheiat, care nu mai poate fi schimbata; situatie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja. – Lat. factum.

EXPIRARE, expirari, s. f. faptul de a expira; expiratie, savarsire; implinire. ♦ Scadenta a unui termen. – V. expira.

A SE implini pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre timp sau termene) A ajunge la sfarsit; a se consuma in intregime; a expira. S-au ~it 100 de ani... 2) (despre cantitati) A atinge limita prevazuta. 3) (despre fiinte) A deveni (mai) plin, mai gras; a se rotunji; a se ingrasa. 4) (despre previziuni, spuse etc.) A deveni realitate; a se transforma in fapt; a infaptui; a efectua; a realiza. /<lat. implinire