CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problema, tema etc. de care se preocupa cineva. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) in chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba in discutia respectiva. ♦ Intrebare pusa unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Intamplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u] – Var.: chestie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.

FOTOREPORTAJ, fotoreportaje, s. n. Reportaj infatisat printr-o succesiune de fotografii, in special instantanee, insotite de un text explicativ, care prezinta un eveniment, un fapt divers sau unele aspecte (actuale) din viata economica, politica, culturala, sportiva etc. – Din fr. photoreportage, rus. fotoreportaj.

TABLITA, tablite, s. f. Diminutiv a lui tabla¹. 1. Placa dreptunghiulara de ardezie, inramata in lemn, pe care scriau cu condei de piatra scolarii incepatori. 2. (La romani) Placa mica acoperita cu un strat de ceara, pe care se scria cu un stilet. 3. (Inv.) Carnetel in care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tabla¹ + suf. -ita.

DIVERS, -A, diversi, -se, adj. 1. Care prezinta aspecte, trasaturi variate, diferite; diferit, variat, felurit. ◊ fapt divers = a) intamplare banala, de toate zilele; b) rubrica de ziar care prezinta succint intamplarile si evenimentele petrecute in cursul zilei. ♦ (Substantivat, f. pl.) Probleme marunte si auxiliare care se discuta intr-o adunare. 2. (La pl., precedand substantivul) Tot felul de..., diferiti. – Din fr. divers, lat. diversus.

CHESTIUNE ~i f. 1) Afacere care necesita rezolvare; treaba; problema. 2) Obiect al unei preocupari. 3) Intrebare pusa de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. fapt divers; intamplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, ~onis

DIVERS, -A adj. Care prezinta mai multe fete, diferit, variat; felurit. ◊ fapt divers = fapt obisnuit, neinsemnat. // s.f.pl. Chestiuni (mai mici) de mai mica importanta. [< fr. divers, it. diverso, lat. diversus].

COLONIAL, -A (‹ fr.) adj. Care se refera la colonii² (2), care tine de colonii si de colonialism; care se afla sau care provine din colonii; care se afla in stare de colonie. ◊ (ARHIT.) Stil c. = termen general folosit pentru a caracteriza constructiile din America Latina si din America de Nord din sec. 16-18, datorate diferitelor grupuri de europeni stabiliti acolo. Concepute sa reproduca intr-o masura cit mai fidela arhitectura europeana din tarile de origine ale acestora, monumentele in stil c. apartin, de fapt, unor stiluri diverse, determinate atit de elementele stilistice de import, cit si de conditiile si de traditiile artistice locale.

divers ~sa (~si, ~se) Care consta din elemente diferite; variat; felurit. ◊ (fapte) ~se fapte care nu pot fi reunite la o rubrica speciala si formeaza, de obicei, ultimul punct din ordinea de zi a unei intruniri. fapt ~ intamplare banala. /<fr. divers, lat. diversus

PREEXISTENTA, preexistente, s. f. faptul de a preexista. ◊ (In diverse conceptii religioase) Presupusa existenta anterioara a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. preexistence.

COMPILA, compilez, vb. I. Tranz. A aduna fapte sau pareri din operele diversilor autori pentru a alcatui o lucrare noua, fara o contributie personala. – Din fr. compiler, lat. compilare.

CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. faptul de a confunda; incurcatura; lipsa de orientare (in diverse probleme). ◊ Confuzie mintala = stare patologica ce se caracterizeaza prin tulburari de perceptie, orientare, rationament, memorie etc., insotite uneori de agitatie. 2. (Jur.; in forma confuziune) Stingere a unei obligatii prin intrunirea, in aceeasi persoana, a calitatilor de creditor si debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.

MIT s.n. Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credinte ale popoarelor antice despre zei, despre unele intamplari si fapte legendare. ♦ (Fig.) Nascocire, poveste, basm. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos].

divers, -A I. adj. care prezinta mai multe aspecte, trasaturi; diferit, variat; felurit. ♦ fapt ~ = fapt obisnuit, neinsemnat. II. s. f. pl. chestiuni marunte, de mica importanta. (< fr. divers, lat. diversus)

EHEI interj. Exclamatie care exprima diverse sentimente: admiratie, bucurie, regret, nostalgie; exclamatie care insoteste evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. [Var.: ehe, ehehei, hehei interj.] – Onomatopee.

EPIC, -A, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proportii vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. – Din fr. epique, lat. epicus.

SIMULTANEISM s. n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. procedeu de naratiune in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. tehnica de a picta constand in a suprapune in limitele aceluiasi obiect doua puncte de vedere diferite. (< fr. simultaneisme)

SIMULTANEISM s.n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de naratiune constand in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. Tehnica de a picta care consta in a suprapune la acelasi obiect doua puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus].

MATERIAL² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; tesatura; materie. 3) Ansamblu de date (informatii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrari literare sau stiintifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informatii (referitoare la o anumita problema sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

clenci (clenciuri), s. n. – 1. Creanga cu bifurcatiile taiate partial de care se pot agata obiecte diverse. – 2. Bifurcatie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creanga. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limba de catarama. – 6. Clanta de usa. – 7. Incurcatura, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscuta, cu exceptia faptului de a fi vorba de o creatie din familia lui clant. Cihac, II, 61, il punea in legatura cu sl. kljuci „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klecka „aschie” si DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klince „cui de potcoava”. – Der. clenciuros (var. inv. clincios), adj. (noduros). DAR pune in legatura cu clenci adj. inclincit (imperecheat; se spune despre ciini).

A DEPUNE depun tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. ~ munca (sau efort, osteneala) a munci cu straduinta. ~ armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. ~ marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere

STRATIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificatie. ◊ asezare a rocilor sedimentare in straturi suprapuse. 2. punere a semintelor sau butasilor in straturi succesive alternate cu nisip, in scopul pastrarii lor si al favorizarii germinatiei sau inradacinarii. 3. impartire a populatiei unei societati in diverse categorii, dupa pozitia acestora in structura sociala. (< stratifica)

VIZITA, vizite, s. f. 1. faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

STRATIFICARE s.f. faptul de a (se) stratifica; stratificatie. 1. Asezarea rocilor sedimentare in strate suprapuse; formatie de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semintelor sau a butasilor in straturi succesive alternate cu nisip in scopul pastrarii lor si al favorizarii germinatiei sau inradacinarii. 3. Impartire a populatiei unei societati in diverse categorii dupa pozitia acestora in structura sociala. [< stratifica].

FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].