AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adeptii unor secte religioase; adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagela.

ZELOTISM s.n. 1. Miscare nationalista extremista printre evrei, in antichitate, ai carei adepti se entuziasmau pentru legea lui Moise si evitau contactul cu cei de alt neam. 2. Exces de zel, fanatism religios. (din fr. zelotisme)

AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adeptii unor secte religioase) A se tortura singur, a se supune unor torturi fizice, din fanatism religios, socotind ca ispaseste astfel un pacat. – Din auto¹- + flagela.

ECRASEZ L’INFAME! (fr.) striviti infamul! – Deviza de lupta a lui Voltaire impotriva superstitiei, intolerantei si fanatismului religios.

fanatism s.n. Zel excesiv, credinta religioasa dusa la extrem. ♦ Devotament patimas, temerar pentru o credinta, pentru o idee etc., manifestat si printr-o intoleranta violenta fata de adversari. [< fr. fanatisme].

fanatism s. n. zel excesiv, credinta religioasa dusa la extrem. ◊ devotament patimas, infocat pentru o credinta, pentru o idee etc., manifestat si printr-o intoleranta violenta fata de adversari. (< fr. fanatisme)

FANATIC, -A I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasa. II. (despre sentimente, manifestari) care dovedeste fanatism; patimas, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)

fanatism n. Atasament patimas pentru o convingere, pentru o credinta etc., insotit de o totala intoleranta fata de opiniile altora. ◊ ~ religios credinta oarba in idei religioase cu tendinta excesiva de a le urma in viata cotidiana. /<fr. fanatisme

FANATIC, -A adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasa. ♦ Patimas, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].