HARTANIT, -A, hartaniti, -te, adj. 1. Care este facut bucati; ferfenitit², sfasiat, zdrentuit. 2. (Rar) Imbracat in haine zdrentaroase; zdrentuit. – V. hartani.

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. facut bucati, ciopartit; (despre obiecte de imbracaminte) ros, uzat, gaurit. ♦ Fig. Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despartit in doua (sau in mai multe) parti. ♦ Fig. (Despre relatii prietenesti, diplomatice etc.) Desfacut, curmat, intrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre parti ale corpului) Sfaramat; fracturat. 3. Desprins (cu forta) din loc; smuls. 4. Instrainat de..., izolat, indepartat. II. S. f. Intelegere intre contribuabili si visterie, in evul mediu, in tarile romane, prin care, in locul darilor existente, se stabilea o suma fixa, globala, platibila anual; p. ext. dare platita pe baza acestei intelegeri; ruptoare. – V. rupe.

copaie (copai), s. f. – Albie, troaca dintr-o singura bucata, facuta dintr-o jumatate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spalat, covata de framintat, lighean sau leagan, astfel incit ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupana. Sl. (bg. kopanja, sl. kopanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiasi radacini sl. ii apartin copai, vb. (a sapa; a prasi), cf. sb. kopati „a sapa”; copanca, s. f. (Maram., groapa facuta de caderea unui copac), din rut. kopanka „groapa”; copeneata, s. f. (cutie; piulita de pisat), dintr-un cuvint sl. neindentificat.

ESCALOP, escalopuri, s. n. Preparat culinar facut din bucati subtiri de muschi de vitel sau din peste. – Din fr. escalope.

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tabla, de material plastic etc., de marimea unei galeti, cu toarta si cu o teava aplicata pe partea laterala a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv in forma de sita, care serveste la stropitul culturilor din gradini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roti si prevazut cu un dispozitiv de proiectat apa, care serveste la stropitul strazilor; vehicul prevazut cu un asemenea recipient. ♦ (Inv.) Pulverizator. 2. Pamatuf facut din bucati de carpa, cu care fierarul stropeste cu apa carbunii prea infierbantati din vatra fierariei. – Stropi + suf. -toare.

SFORZANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Facand sa iasa in evidenta, prin accentuare, un anumit sunet; fortat. [Pr.: sfortando] – Cuv. it.

FRECATEI m. Preparat culinar din aluat nedospit, facut in bucati mici (prin frecare in palme sau fiind trecut prin razatoare) si fiert in supa. /frecat + suf. ~ei

CENTON s.n. (Rar) Poezie ale carei versuri sau fragmente sunt luate de la diferiti autori. ♦ Lucrare, opera fara originalitate; plagiat. [Pl. -oane. / < fr. centon, cf. lat. cento – haina facuta din bucati].

BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. Partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. Sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.

HLAMIDA, hlamide, s. f. 1. Mantie facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa alba sau rosie, prinsa cu o agrafa pe umar, purtata de vechii greci si romani in calatorii, la festivitati etc. 2. Mantie imparateasca sau arhiereasca la bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida.

IMPANA, impanez, vb. I. Tranz. 1. A introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in unele legume bucatele de usturoi, de slanina etc. ♦ Fig. A umple, a intesa, a impanzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre doua sau mai multe obiecte, piese etc., introducand intre ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau in + pana.

SABOT, saboti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Incaltaminte facuta dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fete de piele groasa. 2. Imbracaminte metalica de protectie fixata la capatul unui pilon care trebuie infipt in pamant; papuc. 3. Organ al franei care serveste la micsorarea vitezei sau la oprirea unei masini. ♦ Dispozitiv care se monteaza pe o sina de cale ferata pentru a frana sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport facut dintr-o bucata de panza incolacita, pe care femeile il pun pe crestet cand poarta greutati pe cap. – Din scr. oglavnik.

STRAS, strasuri, s. n. Sticla de diferite forme poliedrice, slefuita pe fete, care contine plumb, folosita ca imitatie de pietre pretioase pentru podoabe; obiect de podoaba facut din asemenea bucati de sticla. [Var.: stras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass.

OPINCA, opinci, s. f. 1. Incaltaminte taraneasca facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de piele sau de cauciuc, stransa pe laba piciorului cu ajutorul nojitelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (in obraz) = a) a pacali pe cineva, a trage pe sfoara; b) a face pe cineva de rusine. C-un pantof si c-o opinca = luat prin surprindere, nepregatit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde si-a spart d****l opincile = departe. A calca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Taranime. ◊ Expr. De la vladica pana la opinca = din toate clasele sociale, toti. – Din bg. opinka, opinak.

DESPICATURA, despicaturi, s. f. 1. Taietura, crapatura facuta in lungime. 2. bucata despicata, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -atura.

BOCCEA ~ele f. Legatura facuta dintr-o bucata de panza in care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohca

CALUS ~uri n. 1) bucata de lemn care se pune intre dintii unui animal pentru a-l forta sa tina gura deschisa. 2) bucata de carpa facuta bot, care se introduce in gura unei persoane ca sa nu strige. ◊ A pune (cuiva) ~ in gura a impiedica pe cineva sa vorbeasca. 3) Placuta de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixeaza panza cand picteaza; sevalet. 5) v. CALUSAR. /cal + suf. ~us

CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis

PANA² pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

RABOJ ~uri n. 1) inv. bucata de lemn pe care se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule (numarul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) inv. Crestatura sau ansamblu de semne facute pe aceasta bucata de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lasate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestatura facuta la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. rabos

SCUAMATA s.f. (Ant.; mil.) Cuirasa facuta din mici bucati metalice imbinate ca solzii de peste. [Pron. scu-a-. / < lat. squamata].

carlita, carlite, (carlita, carlite) s.n. (reg.) albie, covata, corita, troaca (facuta dintr-o bucata de lemn).

chinchimoaca s.f. (reg., inv.) opait (facut dintr-o bucata de zdreanta m****a in seu); chichineata.

bizet (bizeturi), s. n. – Garnitura ornamentala de piele la incaltaminte, cind nu este facuta din aceeAsi bucata. – Var. bezet. Germ. besatze „garnituri” (Borcea 178). Introdus in sec. XIX.

SCUAMATA s. f. (anat., mil.) cuirasa facuta din mici bucati metalice imbinate ca solzii de peste. (< lat. squamata)

clantanesc v. intr. (rut. klancati, a. i.; sirb. klancati, a osteni. V. clant). Se zice despre lucrurile care fac clant, ca bucatile de metal, dintii s. a.: foarfecele clantaneste in mina barbierului, dintii clantanesc de frig. Fig. Iron. Vorbesc mult si in desert, clampanesc.

bucatesc v. tr. Fac bucati, fragmentez. – In nord si bi-.

SABOT s.m. 1. Papuc facut dintr-o singura bucata de lemn. 2. Invelis metalic care se fixeaza in varful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta sa poata patrunde mai usor in pamant. ♦ Piesa de metal, de lemn etc. folosita pentru franarea prin frecare a rotilor, a aparatelor de ridicat etc. [< fr. sabot].

croi n., pl. uri (sirb. bg. kroj, croiala). Mold. Olt. Croiala (se zice mai ales de cizmele facute dintr´o singura bucata de pele [!]: ciobote dintr´un croi).

senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.

2) crep n., pl. uri (fr. crepe d. lat. crispus, cret. V. crispez). Un fel de stofa stravezie de matase ori de lina fina. Crep de China, crep mai des de cit cel obisnuit si din care se fac esarpe [!], saluri s. a. bucata neagra din aceasta stofa care se poarta in semn de doliu. – V. fluda, zabranic.

HANTAU, hantauri, s. n. Unealta a rotarului servind la fixarea bucatilor de lemn din care se fac spitele.

FITUICA, fituici, s. f. bucata mica de hartie pe care se fac diferite insemnari. ♦ Nume dispretuitor dat unei gazete fara insemnatate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, maruntis”.

TRAMBA, trambe, s. f. 1. bucata mare de panza sau de stofa (facuta sul); val. 2. Dunga, fasie. 3. Val, vartej de apa, de praf etc. 4. Rand, sir, lant. 5. Ceata, gramada (de oameni), palc. – Din sl. tronba.

EXEMPLAR² ~e n. 1) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; bucata. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ facand parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

HAMAC ~uri n. Pat (facut dintr-o plasa sau dintr-o bucata de panza) suspendat intre doi copaci sau intre doi stalpi. [Pl. si hamace] /<fr. hamac

pitan, pitane, s.n. (inv. si reg.) 1. pita mare, pitoi; bucata mare de paine. 2. paine (necrescuta, cleioasa) facuta din faina de orz sau de secara; paine de calitate inferioara. 3. malai.

COSTITA ~e f. (diminutiv de la coasta) 1) bucata din coasta unui animal cu tot cu carne. 2) Friptura facuta din asemenea carne; antricot. /coasta + suf. ~ita

ciozvirta f., pl. e si ti (din vechiu cetvirta, d. vsl. cetvrutu, sfert. V. ciocirtesc). Sfert de animal la bucatarie, ciric, butuc, picior cu o bucata cu carne: Apoi palosu scotea, Patru ciozvirti il facea (Teod. 593). – Si cezvirta, ciovirta si ciofirta. In Mold. ciofirta, „sfert de stinjin de lemne”.

BRODERIE s.f. 1. Arta a decorarii unei tesaturi cu motive ornamentale cusute in relief cu fire din diferite materiale; compozitia ornamentala insasi. ♦ Cusatura facuta la gherghef. 2. (Fig.) Infloritura, dezvoltare (la o povestire, la o bucata muzicala etc.) [Gen. -iei. / < fr. broderie].

scaloi¹, scaloi, s.m. si scaloaie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapa rasadita care nu a facut bulb. 2. capatana de usturoi nedezvoltata, fara catei, formata dintr-o bucata. 3. varza cu capatana nedezvoltata. 4. graunte.

LODBA, lodbe, s. f. (Reg.) bucata lunga de lemn, despicata dintr-un trunchi de copac; scandura groasa facuta din despicatura unui trunchi, cioplita numai cu securea. [Var.: lobda s. f.] – Din ucr. lodva.

ciubuc n., pl. e (turc. cubuk, cebuk si cibuk; ngr. tsibuki, bg. sirb. cibuk, rus. cubuk). Lulea orientala lunga. Bat (baston, bucata) de ceara rosie, de acadea, de ciocolata. Dunga, briu proeminent facut pe ziduri ca ornament. Adv. Fam. Inamorat ciubuc (mai des lulea), foarte inamorat. – Mai rar cibuc, vechi si cebuc.

PANAGHIE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept. 2. bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghia.

EPITAF ~uri n. 1) Inscriptie funerara facuta pe placa de la mormantul cuiva. 2) Poezie scrisa cu prilejul mortii cuiva. 3) bis. bucata de stofa, pe care este reprezentata imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, fr. epitaphe

GEAM ~uri n. 1) Placa de sticla fixata in cercevelele unei ferestre sau ale unei usi, pentru a lasa lumina sa patrunda in incapere. 2) bucata de sticla care se fixeaza in rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizatura facuta in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul pentru a permite sa intre in interior lumina si aerul; fereastra. /<turc. tam

FALT, falturi, s. n. 1. Cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. 2. Fiecare dintre bucatile mici de piele care cad in urma prelucrarii pieilor la masina de faltuit. 3. Taietura, scobitura facuta pe marginea unei scanduri, a unei tigle etc., pentru a permite imbinarea cu alta scandura, tigla etc. cu o taietura corespunzatoare. ♦ Indoitura facuta de-a lungul marginii unei foi de tabla subtire, pentru a permite imbinarea cu alta foaie; p. ext. imbinare astfel realizata. 4. (Poligr.) Bentita de panza sau de hartie rezistenta de care se lipesc plansele intercalate intr-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

cirta (cirte), s. f. – 1. Trasatura. – 2. Cantitate mica, pic. – 3. Moment, secunda. Sl. cruta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Puscariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care apartine aceleiasi radacini. Dupa Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeasi familie fac parte ciorsai; certat, adj. (taiat), din sl. certu (Puscariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (inv., bucata, fragment, crimpei), din bg. cest (Tiktin).

CIOCOLATA, ciocolate, s. f. 1. Preparat comestibil facut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao si de zahar (cu adaos de ingrediente). ♦ Baton, bucata din acest preparat. 2. Bautura preparata din praf de ciocolata (1) sau de cacao dizolvat in lapte sau in apa. [Var.: socolata, ciocolada s. f.] – Din it. cioccolata. Cf. fr. chocolat, germ. Schokolade.

CHEZAS, -A, chezasi, -e, s. m. si f. 1. (Inv.) Persoana care garanteaza cu averea sa pentru o datorie facuta de altul; p. ext. persoana care isi ia raspunderea pentru cineva sau ceva. 2. (Rar; la m.) bucata de lemn pe care se asaza un obiect, pentru a evita contactul direct cu pamantul. – Magh. kezes.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

COPTURA, copturi, s. f. 1. Produs alimentar facut din aluat si copt in cuptor sau in spuza; p. ext. prajitura de casa. 2. Puroi. ♦ Buba coapta; abces. 3. bucata de roca incomplet desprinsa de tavanul sau de peretii unei galerii de mina si care ameninta sa cada. – Copt² + suf. -ura sau lat. coctura (refacut dupa copt²).

PANAGHIE ~i f. 1) Icoana mica avand zugravit chipul Fecioarei Maria. 2) (in manastiri) bucata de prescura care se mananca in prima saptamana dupa Pasti. 3) Prescura pe care preotul o ridica in timpul rugaciunii facute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ◊ A ridica (cuiva) ~a a) a face parastas unui mort; b) a injura pe cineva. [G.-D. panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

CURMEI, curmeie, s. n. 1. bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.

chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. Chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.

alvita si (mai rar) ha- f., pl. e (dim. d. halva). Un fel de halva mai compacta, alba, facuta din scrobeala ori faina, miere sau zahar si une-ori si cu nuci. Munt. A bate alvita, a musca dintr' o bucata de alvita atirnata c' o sfoara de tavan, cum obisnuieste vulgu la lasata secului de Paste.

A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati

sfasie, sfasii, s.f. 1. (inv. si reg.) fasie; bucata de carne (sfartecata). 2. (reg.) curelusa impodobita cu tinte de alama. 3. (reg.) bucata de pamant lunga si ingusta. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost taiat; ciozvarta. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de canepa din care se fac funii, bice. 7. (inv. si reg.) faclie cu care se pescuieste noaptea; fachie, fasca.

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

bucata ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat. ♦ (Pop.) Manseta brodata la maneca camasilor taranesti. 2. Piesa de metal (din mai multe bucati) care se strange in jurul altor piese, pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor; cerc metalic aplicat pe un obiect spre a-l suspenda sau spre a-l intari. 3. (Arhit.) Ornament iesit in relief in jurul unei coloane. – Lat. brachiale.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de panza; haina, rufa sau panza veche, rupta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa in bucatele mici. [Var.: treanta s. f.] – Cf. sl. sudranu.

TOCHITURA, tochituri, s.f. Preparat culinar numit si topitura, facut traditional cu ocazia taierii porcului, din carne grasa taiata marunt, prajita cu ceapa in tigaie, avand aspect de tochitura (= jumari obtinute prin topirea slaninii). Ca specialitate gastronomica romaneasca, este realizata din bucati mici de carne de porc, de organe si de carnaciori, prajite la tigaie, servite cu garnitura de mamaliguta, cu ochiuri si branza rasa deasupra.

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de imbracaminte; haina, rufa sau panza veche, rupta; treanta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa. – Comp. v. sl. sudranu „rupt” (< sudrati).

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

BRATARA, bratari, s. f. 1. Podoaba in forma de veriga, facuta din metal pretios sau din alt material si purtata de femei la incheietura mainii sau pe brat; bratea. 2. Manseta brodata la manecile camasilor taranesti. 3. (Tehn.) Piesa de metal alcatuita din una sau mai multe bucati, care se strange in jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveste la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strange o coloana; ornament iesit in relief cu asemenea forma. – Lat. brachiale.

MANSON s.n. 1. Obiect accesoriu de imbracaminte facut din blana sau din stofa, avand doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. Piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea de la capatul unui tub care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau a unei gauri a anvelopei. 3. Invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

potang, -a, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) cocosat; stramb, pocit. 2. (s.n.) impletitura circulara de nuiele sau lant, curea etc. care leaga grindeiul plugului de roti sau de cotiga; chiser, ganj, mata. 3. (s.n.) lant, curea, bucata de fier etc. cu care se leaga leuca de loitra carului. 4. (s.n.) nuia cu care se trage clopotul la biserica. 5. (s.n.) inel de piele care leaga cele doua curele ale oglavei (v.) atunci cand se injuga doua randuri de vite la plug. 6. (s.n.) batatura facuta la ceafa boului din cauza jugului. 7. (s.n.) petec de panza gros, plin de ate cusute una peste alta, scortos si negru. 8. (s.n.) traznaie, pozna, boroboata.

Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). Fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. Fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. Coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

A PISCA pisc tranz. 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si fig. (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ◊ Cat te-ar ~ un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

PRAJINA, prajini, s. f. 1. bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.