A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab

abalienare s. f. pierdere, diminuare marcata si evidenta a facultatilor mintale. (dupa engl. abalienation, lat. abalienatio)

LUCID, -A, lucizi, -de, adj. Care are o minte clara, patrunzatoare, care este constient de realitate, care intelege si exprima clar lucrurile. ♦ (Adverbial) In deplinatatea facultatilor mintale, constient; rational; treaz. – Din fr. lucide.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

RATACIRE, rataciri, s. f. Faptul de a (se) rataci. ♦ Fig. Intunecare a mintii, pierdere a facultatilor mintale; nebunie. ♦ Fig. Greseala, eroare. – V. rataci.

DEPLINATATE s. 1. integritate, plenitudine. (In ~ facultatilor mintale.) 2. v. desavarsire.

DUH ~uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu

OLIGOFRENIE f. Boala psihica, innascuta sau dobandita in copilarie, care se manifesta prin tulburari ale facultatilor mintale si ale dezvoltarii fizice. /<fr. oligophrenie

SENILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este senil; slabire a facultatilor mintale si a corpului, cauzata de batranete. [Cf. fr. senilite].

OLIGOFRENIE s.f. (Med.) Stare patologica a omului, caracterizata prin dezvoltarea incompleta si intarziata a facultatilor psihice; debilitate mintala. [Gen. -iei. / < fr. oligophrenie, cf. gr. oligos – putin, phren – minte].

OLIGOFRENIE s. f. stare patologica a omului caracterizata prin dezvoltarea incompleta si intarziata a facultatilor psihice; debilitate mintala. (< fr. oligophrenie)

DEFICIENT, -A, deficienti, -te, adj. Care are o insuficienta organica sau mintala. ♦ Care produce mai putin decat trebuie, decat e planificat. ♦ (Substantivat) Persoana lipsita de anumite facultati fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. deficient.

mintal, -A, mintali, -e, adj. 1. Care apartine mintii, privitor la minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie. Debil mintal = persoana care prezinta intarzieri sau opriri in dezvoltarea facultatilor psihice. 2. Care se face in minte. [Var.: mental, -a adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (dupa minte).

MEMORIE ~i f. 1) facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, sentimente, impresii, cunostinte). 2) Reprezentare mintala; pastrare in amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerata ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri si despre evenimentele marcante din trecut, pastrata de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. memoire