ECOSISTEM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. – Din fr. ecosysteme.

ECOSISTEM ~e n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. /<fr. ecosysteme, engl. ecosystem

AGROECOLOGIE s. f. ramura a ecologiei care studiaza influenta factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultura. (< agro- + ecologie)

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

abiotic, -A (< fr. {i}; {s} gr. a- „fara” + biotikos „de viata”) adj. (BIOL.) Lipsit de viata. Temperatura, umiditatea etc. sunt factori a. ai mediului.