bineface (-c, acut), – vb. (Inv.) A face binele. De la bine si face, compus ca in gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este forma inv., care supravietuieste in der., si a carei compunere se simte inca, astfel incit se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefacator, adj. (care foloseste, care face bine); binefacere, s. f. (fapta buna; ajutor dat cuiva).

binefacere, binefaceri, s. f. (Adesea fig.) Fapta buna, ajutor dat cuiva. – bine + facere (dupa lat. benefacere).

IMPLINIT, -A, impliniti, -te, adj. 1. (Despre notiuni de timp) Intreg, complet. 2. (Despre oameni) bine facut, proportionat. ♦ Durduliu, grasut. – V. implini.

VOINIC, -A, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tanar bine facut, chipes, curajos, viteaz, indraznet. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flacau, fecior. 3. (Inv.) Soldat, ostas. II. Adj. (Despre oameni) bine facut, robust, viguros, vanjos. – Din bg., scr. vojnic.

VOINICOS, -OASA, voinicosi, -oase, adj. bine facut, voinic, puternic; chipes, aratos; mandru. – Voinic + suf. -os.

ZIDIT, -A, ziditi, -te, adj. 1. Cladit, construit, executat din zidarie¹. 2. (Despre usi, ferestre) Inchis, astupat cu un zid. 3. (Despre oameni, in expr.) bine zidit = bine facut; zdravan, voinic, solid. – V. zidi.

binefacere ~i f. Ajutor acordat (cuiva) la un moment greu. [G.-D. binefacerii] /bine + facere

GRATITUDINE ~i f. Sentiment durabil de afectiune, nutrit de o persoana fata de cineva, pentru un bine facut; obligatie morala pentru o binefacere; recunostinta. /<lat. gratitudo, ~inis, fr. gratitude

LEGAT¹ ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care este bine dezvoltat fiziceste; bine facut; zdravan; robust. /v. a lega

TRUPES ~a (~i, ~e) 1) pop. Care are trup bine facut; bine dezvoltat fiziceste; zdravan; voinic; robust. 2) iron. Care are trupul mare si gras; planturos; corpolent; voluminos. /trup + suf. ~es

VERDE¹ (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis

faes, -a, adj. (reg.) 1. de soi bun, de neam bun; ales, nobil. 2. (despre oameni) aratos, chipes, chipos, bine facut, frumos; zdravan, voinic.

faglis, -a, adj. (reg.) bine facut, frumos.

intrulp, intrulpa, adj. (reg.) aratos, trupes, bine facut.

mazdrop, mazdropi, s.n. (reg.) barbat bine facut, inalt.

medelean, medeleni, s.m. (reg.) 1. caine mare. 2. om inalt si bine facut, om zdravan; zdrahon. 3. fecior de 18 ani; magadan.

pahui¹, pahui, s.m. (reg.) 1. padure tanara, desis, mlada. 2. copacel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om inalt si bine facut. 4. molid. 5. canepa de toamna; haldan. 6. loc unde se adapostesc gainile noaptea.

pontalit, -a, adj. (reg.; despre lucruri) bine facut, reusit, potrivit.

pontos, pontoasa, adj. (reg.) 1. punctual, exact; prompt. 2. (despre lucruri) bine facut, pus la punct, reusit.

voinicos, voinicoasa, voinicosi, voinicoase, adj. (reg.) 1. viteaz aparent, in realitate fricos. 2. bine facut, voinic, puternic, chipes, aratos, mandru.

sic interj. – bine facut, bine infaptuit, ma bucur. Creatie expresiva. Nu pare sa aiba nimic in comun cu sb., cr. sik, ceh. sik „zgiltiiala” (Cihac, II, 388), slov. sik, ceh., pol. syk „fluierat” (Tiktin), tc. sik „suparator” (Philippide, Principii, 148; Seineanu, II, 320), ci pare sa aminteasca de hic, bic, smic. – Der. sicii, vb. (a scutura, a desela, a deregla; a stinjeni, a m*****a), a carui der. expresiva este evidenta (totusi, Seineanu, II, 320, Lokotsch 1960 si Ronzevalle 113 se refera la tc.); sicala, s. m. (prost, neghiob, pisalog); siciiala, s. f. (suparare, cicaleala).

binefacere, binefaceri, s. f. 1. Fapta buna, ajutor dat cuiva. 2. Folos, avantaj. – Din bine¹ + facere (dupa lat. benefacere).

INTRULP, -A, intrulpi, -e, adj. (Neobisnuit) Trupes, bine facut. – Din intrulpic (reg.) „intr-un chip”.

GRATIA GRATIAM PARIT (lat.) binefacerea aduce binefacere – Proverb caruia ii corespunde in romana: bine faci, bine gasesti.

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.

FACERE, faceri, s. f. Actiunea de a (se) face si rezultatul ei. ◊ facere de bine = binefacere. ♦ (In credintele religioase) Creare a lumii de catre Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea intai din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Nastere. – V. face.

RECUNOSTINTA, recunostinte, s. f. Obligatie morala pe care cineva o are fata de cel care i-a facut un bine; recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaste + suf. -inta (dupa fr. reconnaissance).

bineFACATOR² ~i m. Persoana care a facut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). ~ul meu. /bine + facator

INOCENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu face nici un rau; predispus sa faca numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignorantei sau a lipsei de experienta; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihanit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Fapta ~ta. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis

INTELEPT² ~eapta (~epti, ~epte) 1) (despre persoane) Care intelege si judeca drept; care are judecata sanatoasa; cuminte. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este bine gandit; facut cu socoteala; chibzuit. /<lat. intellectus

NEVINOVAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ◊ A face pe ~tul se spune despre o persoana vinovata dar care se poarta parca nu ar avea nici o vina. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care exprima curatenie sufleteasca; predispus sa faca numai bine; inocent; candid. Privire ~ta. /ne- + vinovat

beneficiu n. (lat. beneficium, d. bene, bine, si facere, a face). Cistig, folos. Privilegiu: beneficiu de etate. Demnitate ecleziastica cu venit. Fief, mosie data de senior vasalului credincios. Fig. Supt beneficiu de inventar, cu rezerva de a verifica.

REVANSA, revansez, vb. I. Refl. A intoarce cuiva binele sau raul facut; a-si lua revansa. ♦ (Sport) A reusi sa-si invinga adversarul dupa ce, in meciul anterior, fusese invins de el. – Din fr. revancher.

binefacere s. 1. bine. (I-a facut o mare ~.) 2. caritate, filantropie, mila. (Acte de ~.) 3. v. avantaj.

DISTINGE vb. 1. a deslusi, a percepe, (rar) a pricepe. (Se facuse ziua si ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

REVANSA vb. refl. a intoarce cuiva binele (sau raul) facut; a-si lua revansa. (< fr. revancher)

DISPUS ~sa (~si, ~se) Care este gata sa faca ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea buna (sau rea) dispozitie; b) a fi vesel, multumit (sau nemultumit). /v. a dispune

REVANSA vb. I. refl. A-si lua revansa. ♦ A intoarce cuiva binele sau (ironic) raul facut. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. revancher].

SERBET, serbeturi, s. n. Preparat alimentar facut din sirop de zahar bine legat si frecat, colorat si aromat cu diferite esente sau sucuri de fructe. – Din tc. serbet.

RECUNOSCATOR, -OARE, recunoscatori, -oare, adj. Care recunoaste un serviciu, un bine ce i s-a facut, care poarta (cuiva) recunostinta. – Recunoaste + suf. -ator.

RECUNOSCATOR ~oare (~ori, ~oare) Care recunoaste binele ce i s-a facut; care vadeste gratitudine. /a recunoaste + suf. ~tor

MULTUMI, multumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. si pl. este folosit adesea ca formula stereotipa, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunostinta sau satisfactia pentru o manifestare de politete, un dar, un bine etc. care i s-a facut. ♦ A raspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A rasplati, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfacut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lasa de ceva, a renunta la..., a se satura de... [Prez. ind. si: (reg.) multam – Var.: (reg.) multami vb. IV] – Din formula de urare (la) multi ani!

A MANUI ~iesc tranz. 1) (instrumente, unelte, arme etc.) A face sa functioneze, folosind cu dibacie; a manipula; a manevra. 2) (bani, fonduri) A administra facand sa circule. 3) fig. A cunoaste bine, folosind cu multa pricepere; a stapani; a poseda. /mana + suf. ~ui

aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!

facere ~i f. v. A FACE. ◊ ~ de bine binefacere; fapta buna. ~ea lumii crearea lumii de catre Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) ~ii durerile pe care le suporta femeia la nastere. /v. a face

FACUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A face. ◊ bine ~ (la trup) cu o constitutie robusta. 2) (despre bauturi) Care este amestecat cu ceva strain; falsificat. 3) fam. Care este usor ametit de bautura; cherchelit. /v. a face

chibzuit, -a adj. Care chibzuieste bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e facut cu chibzuiala: plan chibzuit.

INGRASA, ingras, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grasime. ◊ Tranz. Mancarea buna l-a ingrasat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal sa devina gras, hranindu-l bine. ◊ Expr. Ingrasa porcul in ajun = incearca sa faca ceva serios in ultimul moment. 2. Tranz. A imbunatati fertilitatea unui teren prin ingrasaminte; a gunoi². – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).

NETEZIT, -A, neteziti, -te, adj. 1. Care a fost facut neted. 2. (Reg.; despre par, barba etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptanat. – V. netezi.

BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capat. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a facut o gafa. ♦ A pune la cale, a aranja o treaba, un plan etc. 2. Refl. A se gasi din intamplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neasteptate, surprinzandu-l. – Slav (v. sl. broditi).

A FORTA ~ez tranz. 1) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua nota care depaseste posibilitatile vocii; b) a intrece masura in comportarea fata de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecatori etc.) A trece efectuand operatii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer

EUTEXIE s.f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec facut in alte proportii. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi].

DECAT³ adv. 1) (exprima o restrictie) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o faca; b) putin imi pasa. 2) (exprima o comparatie de inegalitate) E mai bine ~ credeam. /de + cat

BUNATATE, (I 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -itatis.

BUNATATE, (1 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete; bunete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -atis.

CUIBARIT², cuibariti, -te, adj. (Despre pasari) Care si-a facut cuib (1) undeva; care si-a facut loc in cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni si animale) Care s-a asezat cat mai bine intr-un loc; care s-a ghemuit intr-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripasit undeva, pe langa cineva. – V. cuibari.

CHIBZUI vb. 1. a cugeta, a gandi, a judeca, a medita, a rationa, a reflecta, (inv.) a meditarisi, a mandri, a rezona, a semui. (Vrea sa ~ in liniste.) 2. a (se) gandi, a judeca, a socoti, (inv. si reg.) a samalui, (fig.) a cantari, a cumpani, a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Sa stam si sa ~ cu atentie ce sa facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpani, a masura. (Isi ~ cuvintele.)

A VARI var tranz. 1) (obiecte) A face sa intre inauntru; a baga; a introduce. ◊ A-i ~ cuiva (ceva) pe gat a forta pe cineva sa faca ceva contra vointei sale. A-i ~ cuiva (ceva) in cap a) a face pe cineva sa inteleaga bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-si ~ (sau ~ cuiva) mintile in cap a se cuminti sau a cuminti pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva sa intre undeva benevol sau fortat. 3) (animale) A mana, a baga inauntru. ~ vacile in ocol. ◊ ~ pe cineva (de viu) in groapa (in mormant sau in pamant) a-i amari viata cuiva; a omori. /<sl. vireti

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

SFATUI vb. 1. v. calauzi. 2. a indemna, a povatui. (Il ~ numai la bine.) 3. a indruma, a invata, a povatui, (livr.) a consilia, (rar) a dascali, (inv.) a mangaia. (L-a ~ ce sa faca.) 4. a recomanda. (Te ~ sa-ti vezi de treaba.) 5. v. consulta.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

COMPETENT, -A, competenti, -te, adj. 1. Care este bine informat intr-un anumit domeniu; care este capabil, care este in masura sa judece un anumit lucru. 2. Care are atributia, caderea, autoritatea legala sa faca ceva; indreptatit. [Var.: (inv.) competinte adj.] – Din fr. competent.

declar, a -a, v. tr. (lat. de-calare, d. clarus, car. V. chear). Spun, marturisesc: fac cunoscut: imi declar intentiunile. Fac cunoscut pintr’un act public: a declara razboi. Numesc: imi declar complicii. V. refl. Ma pronunt: ma declar pentru cineva, contra cuiva, unui lucru. Ma arat bine: boala s’a declarat.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

AMAZOANA s.f. 1. Femeie care facea parte dintr-un trib razboinic legendar, format numai din femei, bune calarete, care isi taiau sanul drept pentru a putea manui mai usor arcul. 2. (Rar) Femeie care stie sa calareasca (bine), care practica cu predilectie calaria. [< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – fara, mazos – mamela].

dedic si (mai bine) dedic, a -a v. tr. (lat. de-dico, -dicare, compus al lui dico, -are, a consacra, ca si pre-dic). Consacrez cultului divin, harazesc, inchin: biserica dedicata sfintului Ilie. Fac omagiu cu o opera de arta declarind ca e facuta in onoarea cutaruia.

ATATA³, atatia, atatea, adj. nehot. 1. Asa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atatea ori = asa de des; adeseori. ◊ Expr. Atata paguba! = nu are importanta! Ce mai atata? = ce sa mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atatea de facut!. 2. Numai acesta. Atata copila ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atata lucru = lucru de nimic; motiv neinsemnat. [Gen.-dat.: atator si (cu valoare de pron. nehot.) atatora. – Var.: atat, atati, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.

afacere f. (a 4 si facere, dupa fr. affaire). Treaba, lucru, daravere: afacere importanta, afaceri importante, afaceri comerciale, nu te amesteca in afacerile altuia. Pricina, proces: o afacere criminala. Pl. Interesele statului sau ale particularilor: afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor straine, ministeru de externe. A face afaceri, a cistiga din afaceri. Face afacerea mea, imi convine.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

BILA², bile, s. f. Obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.

EXACT adj., adv. 1. adj. adevarat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. intocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (A batut ora ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la ora 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseste ~.) 8. adj. v. punctual. 9. adj. v. riguros. 10. adv. v. precis. 11. adv. v. riguros. 12. adv. v. intocmai. 13. adv. v. drept. 14. adv. asa, intocmai. (Este ~ cum spui; ai sa faci ~ cum ti-am spus?) 15. adv. v. chiar.

chiomb (chioamba), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.

COJOC, cojoace, s. n. 1. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoaca s. f.] – Din sl. kozuhu.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.