OEHLENSCHLᾹGER [olənsle:gər], Adam Gottlob (1779-1850), scriitor danez. Promotor al romantismului national. Basme dramatizate („Aladin sau lampa fermecata”), tragedii cu subiect istoric („Zeii Nordului”, „Baldur cel bun”, „Hakon Jarl”) lirica pe motive ale mitologiei nordice, intr-o exprimare plastica deosebita („Poemele Nordului”, „Helga”), memorialistica („Amintiri”).

PLASTICIZA, plasticizez, vb. I. I. Tranz. 1. A face ca un material sa devina plastic, sa poata fi modelat; a aduce un material in stare plastica. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare; a reda realitatea in mod sugestiv. – Plastic + suf. -iza.

EXPRESIV, -A adj. Care exprima ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evoca imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta puternic stari sufletesti interioare. [Cf. fr. expressif].

plasticIZA vb. I. tr. 1. A face un material sa devina plastic. 2. A exprima (ceva) expresiv, sugestiv, plastic. [< plastic + -iza].

plasticIZA vb. tr. 1. a face un material sa devina plastic. 2. a exprima (ceva) prin imagini plastice, expresive, evocatoare. (< plastic + -iza)

EXPRESIVITATE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clara, plastica. – Din fr. expressivite.

STIL s. 1. scris. (Are un ~ nervos, vioi.) 2. exprimare. (Are un ~ plastic.) 3. (rar) rostire, (fig.) condei. (~ poetic.) 4. limbaj. (~ stiintific.) 5. (rar) sistem. (~ pictural.) 6. fel, maniera, metoda, mod. (~ de lucru al cuiva.) 7. fel, gen, maniera, mod, modalitate, regim, sistem. (~ de viata.) 8. (ARHIT.) stil gotic = stil ogival; stil ogival = stil gotic.

EXPRESIVITATE s.f. Calitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clara, plastica. [Cf. fr. expressivite].

EXPRESIV, -A adj. 1. care exprima ceva in mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evoca in imagini vii. 2. (despre ochi, fata) care reflecta puternic stari interioare. (< fr. expressif)

plasticITATE s.f. 1. Proprietate a unui material de a capata diferite forme prin modelare. ◊ (Tehn.) Teoria plasticitatii = disciplina care studiaza repartitia tensiunilor si a deformatiilor dintr-un corp supus modificarilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternica a stilului, a exprimarii etc. [Cf. fr. plasticite].

plasticITATE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic². ♦ (tehn.) teoria ~tatii = disciplina care studiaza repartitia tensiunilor si a deformatiilor dintr-un corp supus modificarilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternica a stilului, a exprimarii etc. (< fr. plasticite)

SPUMOS, -OASA, spumosi, -oase, adj. (Despre lichide) Cu spuma, inspumat, spumegos. ♦ (Despre vin) Care face spuma cand este deschisa sticla si se toarna in pahare, datorita fermentarii incomplete sau unui procedeu special de fabricatie. ♦ Fig. Ca spuma; vaporos, diafan. ♦ Fig. (Despre felul de a se exprima al cuiva) Plin de verva; viu, colorat, plastic. – Spuma + suf. -os.

ARTA ~e f. 1) Forma a activitatii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populara. ~ poetica. 2) Totalitate a operelor dintr-o epoca, dintr-o tara, care apartin acestei activitati. 3) Fiecare dintre modalitatile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografica. ~ teatrala. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinte si de priceperi, necesare pentru activitatea intr-un anumit domeniu. ~ oratorica. ◊ ~ militara ramura a stiintei militare care se ocupa cu teoria si tactica actiunilor de lupta. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis

ALEGORIE s. f. 1. procedeu artistic, bazat pe metafora, constand in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. opera plastica sau literara care foloseste acest procedeu. 3. (muz.) compozitie care da impresia ca urmareste desfasurarea unei povestiri imaginare. (< fr. allegorie, lat., gr. allegoria)

ALEGORIE, alegorii, s. f. 1. Procedeu artistic constand in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Opera literara sau plastica folosind aceasta forma de expresie (fabula, parabola etc.) – Din fr. allegorie, lat. allegoria.

DANS ~uri n. 1) Mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de miscari ritmice, plastice si expresive ale corpului, executate in ritmul unei melodii. 2) Tehnica de executare a unor astfel de miscari. Lectii de ~. 3) Muzica dupa care se executa astfel de miscari. 4) : ~ul albinelor mijloc de semnalizare al albinelor, constand din anumite miscari, prin care isi comunica gasirea unei surse de hrana, directia si distanta la care se afla aceasta. /<fr. danse, germ. Tanz

EXPRESIV ~a (~i, ~e) 1) Care exprima ceva in mod clar, adecvat. Un gest ~. O liniste ~a. 2) Care evoca ceva in mod viu si plastic. 3) si adverbial (despre stil, opere artistice) Care evoca imagini vii. A citi ~. /<fr. expressif

exprimare s. 1. v. formulare. 2. v. manifestare. 3. limba, vorba, vorbire. (Il poti recunoaste dupa ~.) 4. limbaj. (Are o ~ simpla.) 5. stil. (Are o ~ plastica.)

abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

plastic² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.